2ra-2197/13 — Rezilierea contractului de antrepriză şi repararea prejudiciului material

prima instanţă: E. Cobzac dosarul nr. 2ra-2197/13 instanţa de apel: N. Budăi, N. Guzun, N. Craiu DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Nicolae Clima examinând recursul declarat de Terehov Iuri, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şestacovschi Alexandru împotriva lui Terehov Iuri cu privire la rezilierea contractului de antrepriză şi repararea prejudiciului material, acţiunea reconvenţională a lui Terehov Iuri împotriva lui Şestacovschi Alexandru cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 prin care a fost admis apelul declarat de către Terehov Iuri, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 aprilie 2012 şi emisă o hotărâre nouă de admitere parţială a acţiunii lui Şestacovschi Alexandru şi respingere a acţiunii reconvenţionale depusă de Terehov Iuri, c o n s t a t ă: La 12 iulie 2011 Şestacovschi Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Terehov Iuri cu privire la rezilierea contractului de antrepriză şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 20 decembrie 2010 a încheiat cu pârâtul Terehov Iuri, sculptor de profesie, un contract de antrepriză, având ca obiect confecţionarea de către ultimul până la 01 martie 2011 a două icoane din metal (bronz) – a lui Isus Hristos, şi, respectiv, Maicii Domnului Maria, conform schiţei din Anexa 1. Menţionează că părţile au convenit de comun acord preţul tranzacţiei de 3 000 dolari SUA, avansul în sumă de 1 500 dolari SUA fiind achitat pârâtului la data perfectării contractului de antrepriză, iar restanţa pecuniară urmând a fi achitată după finisarea lucrărilor de sculptare şi predarea icoanelor din bronz.

În pofida faptului că reclamantul-beneficiar a executat întocmai obligaţiunile sale şi a achitat pârâtului-antreprenor suma avansului, fapt confirmat prin recipisa cu semnătura olografă a acestuia, ultimul în mod continuu se eschivează de la executarea obligaţiunilor ce i se cuvin în virtutea contractului de antrepriză, invocând ca temei de justificare faptul că are multe comenzi şi nu reuşeşte. 1 Conform pct. 7.4 şi 7.5 din contractul de antrepriză menţionat, în cazul dacă prestatorul nu îşi onorează obligaţiunile asumate, dânsul urmează să repare integral prejudiciul cauzat beneficiarului, inclusiv să-i restituie avansul achitat în mărime dublă. Dat fiind faptul neexecutării continue de către pârâtul Terehov Iuri a obligaţiunilor de confecţionare a icoanelor din bronz comandate, reclamantul şi-a pierdut speranţa soluţionării litigiului iscat pe calea extrajudiciară.

Solicită reclamantul Şestacovschi Alexandru rezilierea contractului de antrepriză încheiat la 20 decembrie 2010 între dânsul şi Terehov Iuri şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 1 500 dolari SUA cu titlu de datorie, 1500 dolari SUA cu titlu de penalitate şi a cheltuielilor de judecate suportate. La 15 decembrie 2011 Terehov Iuri a depus acţiune reconvenţională împotriva lui Şestacovschi Alexandru, în care a invocat dezacordul cu cererea de chemare în judecată a lui Şestacovschi Alexandru, considerând-o neîntemeiată. În motivarea acţiunii reconvenţionale Terehov Iuri a indicat că şi-a executat pe deplin obligaţiunile asumate în virtutea contractului de antrepriză din 20 decembrie 2010, confecţionând la 24 februarie 2011ambele icoane din bronz, însă Şestacovschi Alexandru după finisarea lucrărilor de sculptare a refuzat recepţia sculpturilor făurite şi achitarea sumei restante de 1 500 dolari SUA.

Susţine Terehov Iuri că deşi icoana Maicii Domnului a fost realizată până la momentul încheierii contractului de antrepriză menţionat, Şestacovschi Alexandru a refuzat categoric recepţionarea acesteia decât împreună cu a doua icoană care-l reprezintă pe Isus Hristos. Menţionează Terehov Iuri că de nenumărate ori l-a contactat pe Şestacovschi Alexandru la telefonul mobil în vederea transmiterii icoanelor confecţionate şi recepţionării sumei restante de 1 500 dolari SUA, însă ultimul se eschiva continuu de la onorarea obligaţiunilor sale. Solicită Terehov Iuri încasarea de la Şestacovschi Alexandru în beneficiul său a datoriei în sumă de 18 075 lei (echivalent a 1 500 dolari SUA) şi a dobânzii de întârziere în mărime de 1 902,58 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 aprilie 2012 a fost admisă integral acţiunea lui Şestacovschi Alexandru împotriva lui Terehov Iuri, respinsă acţiunea reconvenţională lui Terehov Iuri împotriva lui Şestacovschi Alexandru, încasată de la Terehov Iuri în beneficiul lui Şestacovschi Alexandru suma de 1 500 dolari SUA cu titlu de avans şi 1 500 dolari SUA cu titlu de penalitate, în total suma de 3 000 dolari SUA şi taxa de stat în mărime de 1034,25 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Terehov Iuri, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 aprilie 2012 şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea lui Şestacovschi Alexandru împotriva lui Terehov Iuri s-a admis parţial, acţiunea reconvenţională a lui Terehov Iuri împotriva lui Şestacovschi Alexandru s-a respins, fiind dispusă rezoluţiunea contractului de antrepriză încheiat la 20 2 decembrie 2010 între Şestacovschi Alexandru şi Terehov Iuri, încasată de la Terehov Iuri în beneficiul lui Şestacovschi Alexandru suma de 1 500 dolari SUA cu titlu de avans şi penalitatea în mărime de 300 dolari SUA, în rest pretenţiile au fost respinse. La 26 martie 2013 Terehov Iuri a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, precum şi au apreciat arbitrar probele prezente la materialele cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă faptul că copia redactată de pe decizia instanţei de apel din 22 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa recurentului la 11 februarie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen.

Pe parcursul examinării pricinii în ordine de recurs, recurentul Terehov Iuri a depus un supliment la recursul declarat anterior, în care a invocat aceleaşi temeiuri de fapt, considerând acţiunile instanţelor ierarhic inferioare ca fiind ilegale şi neîntemeiate, şi solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. La 31 mai 2013 în adresa intimatului Şestacovschi Alexandru a fost expediată copia recursului declarat de către Terehov Iuri cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 29 iulie 2013 Şestacovschi Alexandru a depus referinţă la recursul declarat de către Terehov Iuri în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Potrivit art. 946 alin. (1) Cod Civil, prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.

3 Conform art. 572 alin. (1) şi (2) al aceluiaşi Cod, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. În conformitate cu art. 602 alin. (1) şi (2) Cod Civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, şi anume din copia de pe contractul de antrepriză din 20 decembrie 2010 încheiat între Şestacovschi Alexandru în calitate de beneficiar şi Terehov Iuri în calitate de antreprenor, şi anexa 1 la acesta, copia de pe recipisa din 20 decembrie 2010 întocmită şi semnată de către Terehov Iuri, precum şi din declaraţiile părţilor expuse pe parcursul examinării pricinii în fond şi în apel, rezultă în mod cert faptul încheierii la 20 decembrie 2010 între recurentul Terehov Iuri şi intimatul Şestacovschi Alexandru a contractului de antrepriză, conform căruia recurentul s-a obligat să confecţioneze până la 01 martie 2011 două icoane din metal (bronz), înfăţişând pe Isus Hristos, şi, respectiv, Maica Domnului Maria, conform schiţei din anexa 1 la contract, în schimbul recompensei de 3 000 dolari SUA, recepţionând un avans în sumă de 1 500 dolari SUA.

Potrivit pct. 7.4 din contractul de antrepriză din 20 decembrie 2010 încheiat între părţi, toate prejudiciile cauzate beneficiarului prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către antreprenor a obligaţiunilor sale în virtutea contractului, urmează a fi compensate pe deplin de către antreprenor. În circumstanţe enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă şi legală concluzia instanţei de apel de admitere parţială a acţiunii lui Şestacovschi Alexandru şi respingere a acţiunii reconvenţionale lui Terehov Iuri, fiind dispusă rezoluţiunea contractului de antrepriză încheiat între părţi şi încasarea în beneficiul lui Şestacovschi Alexandru de la Terehov Iuri a avansului achitat în sumă de 1 500 dolari SUA şi penalităţii în mărime de 300 dolari SUA.

Or, conform copiei de pe scrisoarea de pretenţie din 13 aprilie 2011 a lui Şestacovschi Alexandru, recepţionată de către Terehov Iuri potrivit avizului poştal de recepţie la 14 aprilie 2011, dată fiind neexecutarea de către ultimul a obligaţiunilor sale de sculptare a icoanelor din bronz în baza contractului de antrepriză încheiat până la 01 martie 2011, intimatul-reclamant a solicitat recurentului-pârât întoarcerea avansului achitat în mărime dublă, plata penalităţii de întârziere şi repararea prejudiciului material cauzat. Însă şi după recepţionarea scrisorii de pretenţie menţionate, recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiunile asumate conform contractului şi nu a predat intimatului- beneficiar icoanele sculptate.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului ca temei de admitere a recursului precum că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele prezente la materialele 4 pricinii, neacordând o apreciere justă faptului că dânsul a apelat intimatul la telefonul mobil, solicitând recepţia sculpturilor finisate începând cu 24 februarie 2011, deoarece este declarativ, din descifrările apelurilor telefoniei mobile prezentate nefiind clar care sunt apelurile efectuate către Şestacovschi Alexandru. Mai mult ca atât, instanţa de recurs accentuează că descifrările telefonice prezentate nu pot fi reţinute ca fiind o probă pertinentă în situaţia în care ele nu relevă în nici un mod specificul discuţiilor purtate între antreprenor şi beneficiar şi nu demonstrează faptul finisării sculptării icoanelor din bronz.

De asemenea, nici declaraţiile martorilor în prezentul litigiu, audierea cărora a fost solicitată de către recurent, nu probează faptul executării obligaţiunilor sale în termenele stabilite de clauzele contractuale. Declaraţiile martorului Iurie Carp relevă că dânsul nu este la curent cu litigiul iscat (f.d. 87), iar depoziţiile Nataliei Grinca, conform cărora sculpturile erau finisate la timp, nu sunt credibile deoarece ea este angajata şi asistenta lui Terehov Iuri, fapt confirmat expres de ultimul. Mai mult ca atât, conform declaraţiilor Nataliei Grinca, icoanele sculptate au fost finisate la data de 24 februarie, însă ea nu-şi aminteşte exact anul calendaristic (f.d.

88). În lumina celor relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de Apel Chişinău corect a desconsiderat argumentele lui Terehov Iuri în susţinerea acţiunii reconvenţionale, calificându-le ca neîntemeiate şi declarative, recurentul omiţând să demonstreze în baza unui suport probatoriu fiabil pretenţiile sale contrar prevederilor art. 118 CPC, prin prisma cărora fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept procedural, depăşindu-şi atribuţiile jurisdicţionale prin operarea rezoluţiunii contractului de antrepriză în situaţia când intimatul-reclamant a cerut rezilierea, deoarece este neîntemeiat, la caz normele juridice care reglementează instituţia rezoluţiunii aplicându-se în modul corespunzător cu privire la reziliere. Or, conform art. 735 alin. (1) Cod Civil, o parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi. Potrivit art. 738 alin. (1) Cod Civil, în cazul exercitării dreptului de rezoluţiune, contractul încetează şi părţile sînt eliberate de obligaţia de a presta, trebuind să restituie prestaţiile executate şi veniturile realizate.

Conform art. 747 al aceluiaşi Cod, rezilierea operează numai pentru viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă. La reziliere, art.734, 735, 737, 741– 746 se aplică în modul corespunzător. Potrivit art. 748 alin. (4) Cod Civil, dacă, după reziliere, prestaţiile efectuate nu mai prezintă interes pentru cel îndreptăţit să rezilieze, el poate extinde rezilierea şi asupra acestor prestaţii. În cazul restituirii prestaţiilor efectuate, art.731 şi 738 se aplică în modul corespunzător.

5 Astfel, la cazul prezentului litigiu, dată fiind natura contractului de antrepriză încheiat între părţi, caracterul succesiv al executării acestuia, neexecutarea corespunzătoare de către antreprenor a obligaţiunilor asumate de confecţionare a sculpturilor în termenul expres stabilit, executarea de către beneficiar a obligaţiunii de plată în avans a 50% din preţul tranzacţiei, instanţa de recurs conchide asupra necesităţii desfiinţării actului juridic şi restituire a prestaţiilor datorate părţii îndreptăţite. Deci, atât rezoluţiunea, cât şi rezilierea vor avea pentru părţile cauzei consecinţe juridice identice, contractul de antrepriză din 20 decembrie 2010 fiind desfiinţat din momentul încheierii sale, antreprenorul Terehov Iuri fiind ţinut să întoarcă beneficiarului Şestacovschi Alexandru prestaţia efectuată, şi anume avansul achitat în sumă de 1 500 dolari SUA, părţile tranzacţiei fiind eliberate de prestaţiile ulterioare.

Instanţa de recurs accentuează suplimentar că în referinţa depusă la recursul declarat de către Terehov Iuri, Şestacovschi Alexandru a subliniat corectitudinea calificării juridice acordate de către instanţa de apel pretenţiilor sale. De asemenea, este corectă şi încasarea de către Curtea de Apel Chişinău de la Terehov Iuri în beneficiul lui Şestacovschi Alexandru a penalităţii în sumă de 300 dolari SUA, suma respectivă fiind una justă şi proporţională în lumina circumstanţelor faptice ale speţei. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că instanţa de apel în mod arbitrar a stabilit suma penalităţii de 300 dolari SUA, astfel încălcând normele de drept material, deoarece este declarativ, fiind invocat exclusiv pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. În lumina celor enunţate, instanţa de recurs conchide că Curtea de Apel Chişinău a evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, conchizând asupra admiterii acţiunii lui Şestacovschi Alexandru şi rezoluţiunii contractului de antrepriză încheiat între părţi.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia recurată este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Terehov Iuri şi de a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Terehov Iuri.

6 Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şestacovschi Alexandru împotriva lui Terehov Iuri cu privire la rezilierea contractului de antrepriză şi repararea prejudiciului material, acţiunea reconvenţională a lui Terehov Iuri împotriva lui Şestacovschi Alexandru cu privire la încasarea datoriei şi a dobânzii de întârziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima 7