2ra-176/15 — Cu privire la repararea prejudiciului materiale şi moral

Dosarul nr. 2ra-176/15 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău – S. Lazari Instanţa de apel: CA Chişinău – L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Avacum Juncu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Avacum Juncu împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Alexandra UM” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Avacum Juncu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 09 iunie 2014, CONSTATĂ : La 21 decembrie 2012 Avacum Juncu a depus cerere de chemare în judecată împotriva FPC „Alexandra UM” SRL cu privire la repararea prejudiciul material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin ordinul nr. 31-c din 03 aprilie 2007 a fost angajat la FPC „Alexandra UM” SRL în calitate de pietrar- zidar. Prin ordinul nr. 22/10-c din 17 octombrie 2011 a fost eliberat din funcţie, în temeiul art. 85 alin. (2) Codul muncii, în legătură cu pensionarea dânsului. 1 A indicat că din ziua eliberării din serviciu şi până în prezent FPC „Alexandra UM” SRL nu i-a achitat restanţa salarială în sumă de 24500 lei, fiind astfel încălcate prevederile art. 142 alin. (1) şi art. 143 alin. (1) Codul muncii.

Consideră reclamantul că în conformitate cu art. 330 alin. (3) Codul muncii, angajatorul este obligat să achite o plată suplimentară pentru fiecare zi de întârziere, ceia ce constituia la momentul depunerii acţiunii 6370 lei (0,1% din 24500 lei=24,5 lei, 24,5 X 260 zile=6370) De asemenea reclamantul estimează prejudiciul moral suportat la suma de 5000 lei. Indică că la 25 iulie 2012 a înaintat în adresa pârâtului cerere prealabilă prin care a solicitat repararea prejudiciului material şi moral, însă acesta a fost lăsată fără răspuns. A solicitat reclamantul repararea prejudiciului material cauzat prin neachitarea salariului în sumă de 24500 lei, 6370 lei plata suplimentară pentru fiecare zi de întârziere din suma neplătită în termen şi repararea prejudiciului moral cauzat prin reţinerea plăţilor salariale în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iunie 2014 acţiunea a fost respinsă integral. (f. d. 202) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Avacum Juncu la 08 iulie 2014 a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe şi remiterea cauzei la rejudecare. (f. d. 208-2010) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014 cererea de apel a fost respinsă şi menţinută hotărârea primei instanţe. (f. d 225) Pentru a se pronunţa astfel, atât instanţa de apel cât şi prima instanţă au conchis că la caz Avacum Juncu nu a prezentat careva probe care ar confirma faptul calculării şi achitării incorecte a salariului, iar legalitatea, temeinicia şi corectitudinea achitării salariului angajaţilor de către FPC „Alexandra UM” SRL a fost verificată de către Direcţia Control Fiscal nr. 1 a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, şi care prin actul nr. 5-660079 şi 5-660080 din 05 iulie 2013 a constatat faptul corectitudinii calculării salariului cuvenit angajaţilor, inclusiv şi a lui Avacum Juncu. Instanţa de apel a apreciat critic afirmaţia invocată de Avacum Juncu precum că el nu a fost cunoscut cu contractul individual de muncă, în care i s-a stabilit un salariu tarifar, ori din data încheierii contractului individual de muncă din 11 martie 2008 şi până în anul 2012 el nu a contestat acest contract şi nici salariul achitat. Din conţinutul ordinului nr. 22/10-c de încetare a contractului de muncă din 17 octombrie 2011, rezultă că angajatului i-a fost achitat salariul şi acesta nu a avut careva obiecţii.

La 26 noiembrie 2014 Avacum Juncu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi decizii prin care să fie încasat din contul pârâtului în beneficiul recurentului a diferenţei de plată din salariul achitat în sumă de 1520 lei şi salariul pretins de 2535 lei, adică în sumă totală de 24500 lei şi paguba morală în sumă de 5000 lei, iar în total suma de 29500 lei. În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că decizia instanţei de apel este emisă cu încălcarea normelor de 2 drept material şi procedural, iar concluziile expuse contravin probelor administrate la dosar.

Indică că instanţele ierarhic inferioare nu au dat o apreciere corespunzătoare contractului individual de muncă din 11 martie 2008, deoarece acesta nu este valabil şi nici nu produce efecte juridice pe motiv că recurentul nu a semnat acest contract individual de muncă, acesta fiind prelungit unilateral de către angajator. Totodată indică că instanţele au ignorat prevederile art. 65 alin. 2 Codul muncii, deoarece ordinul prin care recurentul a fost angajat, nu a fost adus la cunoştinţa acestuia sub semnătură, conform legii, deşi nu neagă că el a continuat să activeze în baza contractului individual de muncă şi a ordinului de angajare până la atingerea vârstei de pensionare.

Consideră că instanţele ierarhic inferioare neîntemeiat nu au luat în consideraţie probele prezentate de recurent care demonstrează că acesta a avut un salariu lunar de 2535 lei şi nu de 1520 lei aşa, cum este indicat în contractul individual de muncă din 11 martie 2008. La 23 decembrie 2014 FPC „Alexandra UM” SRL a depus referinţă asupra cererii de recurs, solicitând respingerea cererii de recurs cu menţinerea hotărârii şi a deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că instanţa de apel a expediat în adresa recurentului copia deciziei din 17 septembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 230), fără însă a se indica data expedierii.

Date care ar confirma momentul recepţionării deciziei la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 octombrie 2014, în termen. Verificând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Avacum Juncu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Astfel, Avacum Juncu a invocat că instanţa de apel a emis decizia cu interpretarea sau aplicare eronată a normei materiale, fapt ce a atribuit o soluţie greşită litigiului dedus instanţei spre judecare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând recursul în raport cu actele cauzei menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai 3 asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar alin. (4) al aceluiași articol stipulează că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Avacum Juncu împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Avacum Juncu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Avacum Juncu împotriva lui Firmei de Producţie şi Comerţ „Alexandra UM” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filicova Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4