Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-4150/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
15 ianuarie 2014
Părțile
Corduneanu Gheorghe vs Ministerul Educaţiei al RM
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-4150/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-278/14 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Corduneanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Corduneanu împotriva Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 aprilie 2013 şi emisă o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 10 mai 2012, Gheorghe Corduneanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educaţiei al RM cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că în baza ordinului Ministerului Educaţiei al RM nr. 75-p din 17 februarie 2012 a fost eliberat din funcţie conform art. 86 alin. (1) lit. p) Codul muncii, pentru încălcarea gravă a muncii. Invocă ilegalitatea ordinului nominalizat. În acest sens, susţine că deţinând funcţia de director al Şcolii de meserii nr. 8 sat.

Todireşti r-nul Anenii Noi, conducându-se de Statutul Şcolii, Capitolul IV art. 9 şi Capitolul V art. art. 5.3, 5.4 aprobat la 23 ianuarie 2007de Ministerul Educaţiei şi Tineretului al RM la 23 martie 2011 a aprobat taxa de cazare pentru elevi în căminele şcolii pentru anul de studii 1011-2012 câte 50 lei lunar. Consideră ordinul cu privire la concediere nelegitim, deoarece el nu a încălcat actele normative ce reglementează activitatea conducătorului instituţiei, iar acţiunile lui nu se încadrează în prevederile art. 86 alin. (1) lit. p) a Codului muncii. Menţionează că îndeplinind funcţia de director al şcolii el şi-a exercitat pe deplin şi fără careva abateri atribuţiile sale de serviciu, inclusiv a respectat disciplina muncii.

În privinţa lui nu au fost aplicate careva sancţiuni disciplinare sau avertizări. Afirmă că prin prisma normelor dreptului muncii încălcarea gravă, chiar şi o singură dată, a obligaţiilor de muncă de către conducătorul unităţii reprezintă o abatere gravă a unei obligaţii de muncă, care generează la rândul său consecinţe grave pentru unitatea în cauză şi care la rândul său ar fi constituit răspunderea sporită al lui pentru fapta în cauză cu desfacerea contractului individual de muncă. Consideră că în momentul în care se stabileşte o sancţiune disciplinară realizată cu concedierea, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care s-a săvârşit fapta, consecinţele, eventualele sancţiuni disciplinare aplicate anterior, se i-a în consideraţie gradul de vinovăţie al salariatului la încălcarea care i se invocă, precum şi se dispune o anchetă de serviciu în cazul în care legislatorul stabileşte această obligaţie, în scopul constatării circumstanţelor încălcărilor admise.

Invocă că pârâtul nu a efectuat nici o anchetă de serviciu, însă imediat prin ordin l-a eliberat din serviciu. Insistă că motivele concedierii sunt formale şi incerte şi au dus la limitarea neîntemeiată a dreptului lui la muncă. Solicită restabilirea la locul de muncă în funcţia de director al Şcolii de meserii nr. 8 sat. Todireşti, r-nul Anenii Noi, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 30 mai 2012 cauza a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 iunie 2012 procesul a fost suspendat şi dosarul înaintat Curţii de Apel Chişinău pentru soluţionarea conflictului de competenţă jurisdicţională.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 august 2012 a fost constatată competenţa Judecătoria Buiucani mun. Chişinău la judecarea în fond a pricinii şi pricina a fost remisă spre judecare în fond la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 aprilie 2013 a fost admisă parţial acţiunea, anulat ordinul nr. 75-p din 17 februarie 2012, emis de Ministerul Educaţiei al RM, restabilit Gheorghe Corduneanu în funcţia de director al Şcolii de meserii nr. 8 din sat. Todireşti, r-nul Anenii Noi, încasat de la Ministerul Educaţiei al RM în beneficiul lui Gheorghe Corduneanu salariul pentru absenţă forţată de la serviciu în sumă de 63560 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 4540 lei, iar în total 68100,00 lei.

Totodată, a fost dispusă executarea imediată a hotărârii în partea restabilirii reclamantului Gheorghe Corduneanu în funcţie şi încasării unui salariu mediu în sumă de 4540,00 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Ministerul Educaţiei al RM, casată hotărârea primei instanţe şi adoptată o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost respinsă. La 08 noiembrie 2013, Gheorghe Corduneanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material.

Menţionează că la baza eliberării din serviciu a directorului şcolii de meserii a stat anume faptul calculării şi încasării ilegale a taxei pentru cazarea căminului 50 lei/lunar, fără a se lua în consideraţie faptul că calcularea taxei se face în baza Hotărârii Guvernului nr. 99 din 30 ianuarie 2007 unde în anexa nr. 1 este clar specificat, că în calculul cheltuielilor aferente cazării se include în acelaşi rând şi energia termică (anexa nr. 1), ceea ce nu s-a luat în consideraţie la stabilirea taxei de 6,32 lei, luată ca bază de către Ministerul Educaţiei. Indică că suma de 50 lei/lunar s-a calculat anume din considerentele enunţate, deoarece energia termică constituie aproape 90% din cheltuieli şi este introdusă în Metodologia de calcul a taxei de cazare în cămine stabilită prin anexa nr. 1 a Hotărârii Guvernului nr. 99, iar calculul taxei de 6,32 lei fără energia termică se află în dosar.

Afirmă că conform Statutului instituţiei de învăţământ aprobat de către Ministerul Educaţiei la 23 ianuarie 2007 cap. V pct. 5.3 - şcoala de meserii poate beneficia şi de surse financiare extrabugetare şi particulare, iar unicul ordonator al acestor mijloace este directorul şcolii (pct. 5.4 a Statutului), ceea ce nu s-a luat în consideraţie de către intimat. Invocă că intimatul aplicând art. 86 alin. (1) Codul muncii pentru concediere a comis un şir de încălcări. În acest sens menţionează că încălcarea gravă, chiar de o singură dată, a obligaţiunilor de muncă de către conducătorul unităţii, trebuie să genereze la rândul său consecinţe grave sau prejudiciu pentru unitatea în cauză, ceea ce nu a avut loc şi nu a fost dovedit de către angajator.

Susţine că intimatul nu a efectuat nici o anchetă, care ar stabili gravitatea încălcării, ar clarifica utilizarea surselor băneşti şi care la rândul său ar fi putut să dovedească prezenţa consecinţelor încălcării, careva prejudiciu, mărginindu-se numai la luarea lămuririi de la directorul şcolii. Indică că pct. 38 cap. V al Regulamentului cu privire la comisia de disciplină (anexa 7 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009) stabileşte, că ancheta de serviciu prevede culegerea informaţiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloacele prevăzute de lege, inclusiv audierea oricăror alte persoane ale căror declaraţii pot înlesni soluţionarea cazului, administrarea probelor, precum şi verificarea documentelor şi a declaraţiilor prezentate.

Şi numai după finalizarea anchetei de serviciu se prezintă fapta sesizată, circumstanţele în care a fost săvârşită, probele administrate, propunerea privind sancţiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, de clasare a cauzei şi motivarea propunerii. Afirmă că nici una din acţiunile menţionate nu s-au efectuat de către Ministerul Educaţiei al RM. La fel, susţine că în privinţa lui anterior nu au fost aplicate careva sancţiuni. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 08 noiembrie 2013 împotriva deciziei instanţei de apel din 11 septembrie 2013, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Gheorghe Corduneanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Gheorghe Corduneanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gheorghe Corduneanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Gheorghe Corduneanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.