2ra-2392/14 — Estabilirea în functie,încasarea salariului pentru lipsa fortată de la serviciu si repararea prejudiciului cauzat

prima instanță: O.Sternioală dosarul nr.2ra-2392/14 instanța de apel: M.Anton, A.Panov, T.Pelin ÎNCHEIERE 06 august 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Instanța compusă din: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii: Ala Cobăneanu Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Moraru Mihail, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Moraru Mihail împotriva Ministerului Educației privind restabilirea la locul de muncă și repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Educației, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 11 februarie 2014 și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, a c o n s t a t a t: La 22.11.2013 reclamantul Moraru Mihail a înaintat acțiune împotriva Ministerului Educației prin care a solicitat instanţei: anularea ordinului Ministrului Educației nr.217-p din 04.10.2013 prin care a fost concediat; restabilirea reclamantului în funcţia de director al Şcolii Profesionale din or. Ocniţa; încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărime egală cu salariul mediu pentru această perioadă; încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral cauzat prin eliberare nelegitimă din serviciu în mărime de 20000 lei; compensarea de către pârât a tuturor cheltuielilor de judecată suportate în acest sens.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 13.10.2006 prin ordinul Ministerului Educației nr.199-p din 12.10.2006 a fost angajat în funcţia de director al Școlii Profesionale din or. Ocniţa, îndeplinindu-și cu bună-credință şi conștiinciozitate toate obligațiile de serviciu, anterior nefiindu-i aplicată nici o sancțiune disciplinară, iar prin ordinul Ministerului Educației nr.217-p din 04.10.2013 a fost concediat din funcţia deținută în baza art.86 alin.(l) lit.p) Codul Muncii. Consideră că ordinul de concediere este ilegal, deoarece pretinsele încălcări pentru care a fost dispusă concedierea nu corespund cu realitatea, nu sunt probate și nu pot imputate în totalitate acestuia. Or, conform prevederilor statutului Şcolii Profesionale din or.

Ocniţa, constituie neonorare a obligațiunilor de serviciu de către directorul adjunct şi personalul didactic, iar la emiterea ordinului contestat au fost desconsiderate prevederile legale referitoare la consultarea prealabilă a organului sindical. Reclamantul a invocat dispoziţiile art.89 alin.(2) Codul Muncii cu referire la obligația angajatorului de a dovedi legalitatea concedierii, iar în cazul dat temeiul concedierii este invocat nejustificat și lipsit de sens. A mai susținut, că prin concediere a avut loc un impact negativ asupra acestuia atât pe plan material, salariul fiind unica sursă de existență, cât şi în plan moral, deoarece a fost desconsiderat pe nedrept de o parte din prieteni şi colegi.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11.02.2014 acţiunea a fost admisă parțial. A fost dispusă anularea ordinului contestat nr.217-p din 04.10.2013 cu restabilirea reclamantului în funcţia de director al Școlii Profesionale din or. Ocniţa. S-a încasat din contul pârâtului în beneficiul reclamantului salariul pentru absență forțată de la serviciu pentru perioada 04.10.2013-11.02.2014 inclusiv, în mărime de 14526,34 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 10.04.2014, a fost admis apelul declarat de Ministerul Educației, casată hotărârea primei instanțe din 11.02.2014 și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 03.06.2014, Moraru Mihail a declarat recurs în termen legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 10.04.2014 ca neîntemeiată și ilegală, cu menținerea hotărârii primei instanțe din 11.02.2014. În motivarea recursului a invocat art.432 alin.(2) lit. a), b) și c) CPC, precum că la examinarea pricinii instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, a încălcat și a aplicat eronat normele de drept material, referindu-se la art.art: 86 alin.(1), lit.p), 87 alin.(2), 89, 208 alin.(1) Codul Munci; pct.pct. 4.12-4.17 din Regulamentul-tip de organizare și funcționare a școlii profesionale, aprobat prin ordinul ministrului educației nr.556 din 28.11.2003, dar a invocat și norme de drept procesual încălcate, și anume: art.art.

118, 122 alin.(4), 167, 239 CPC și la art.372 (în redacția Legii nr.155 din 05.07.2012) CPC. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Moraru Mihail, este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu dispozițiile art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurent, Moraru Mihail, precum că hotărârile judecătorești sunt neîntemeiate, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute. Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se 2 consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Moraru Mihail, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Moraru Mihail, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Moraru Mihail împotriva Ministerului Educației, privind restabilirea la locul de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ala Cobăneanu Maria Ghervas 3