2ra-2749/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral

Prima instanţă – Gh. Bîrsan dosarul nr. 2ra-2749/13 instanţa de apel – I. Grosu, A. Gorcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Marina Caraiman în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marinei Caraiman împotriva Gimnaziului Volodeni şi Primăriei comunei Bleşteni raionul Edineţ cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Marina Caraiman şi menţinută hotărârea Judecătoriei Edineţ din 29 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 11 decembrie 2012, Marina Caraiman a depus cerere de chemare în judecată împotriva Gimnaziului Volodeni şi Primăriei comunei Bleşteni raionul Edineţ cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că a activat în cadrul Gimnaziului Volodeni în funcţia de profesoară de istorie şi educaţie civică. Menţionează că prin ordinul directorului Gimnaziului Volodeni nr. 159 din 17 septembrie 2012 a fost concediată din funcţia de profesoară de istorie şi educaţie civică conform art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, şi anume pentru lipsa de la lucru pe perioada 16 august - 04 septembrie fără ca să prezinte careva document care i-ar motiva absenţa. Afirmă că la 17 septembrie 2012 i-a fost spus verbal că ea este concediată şi că v-a fi emis un ordin de concediere, la care ea a solicitat ordinul, însă directorul gimnaziului nu l-a prezentat.

Ulterior, a înaintat o scrisoare cu aviz privind expedierea ordinului, iar drept urmare la 09 octombrie a primit extrasul din ordinul nr. 159 din 17 septembrie 2012. Invocă dezacordul cu ordinul nominalizat, susţinând că acordul sindical este fără dată, fără ştampilă, fără ca să fie vre-o şedinţă a comitetului sindical. Consideră că nu a fost acordul preliminar, deoarece nu este indicată data emiterii acordului. Cu referire la art. 86, indică că în cazul în care ea nu s-a prezentat la lucru pe 16 august 2012, atunci administraţia necesita de a emite un ordin prin care să fie eliberată, iar la apariţia ei la lucru să-i fie cerută explicaţia şi să-i fie adus la cunoştinţă ordinul la data când s-a prezentat la lucru, adică la 04 septembrie 2012. Afirmă că, chiar dacă ea a lipsit de la lucru timp de 4 ore încălcarea a avut loc la 16 august 2012, ordinul însă a fost emis la 19 septembrie 2012, deci peste o lună.

Pe când sancţiunea urma de a fi aplicată imediat şi adusă la cunoştinţă timp de 5 zile. Mai indică că ordinul menţionat nu corespunde art. 210 Codul muncii. Conform certificatului eliberat de Primăria Bleşteni, salariul calculate este de 2716,66 lei, astfel salariul pentru trei luni lucrătoare constituie suma de 8149 lei. Consideră că prin faptul emiterii incorect a ordinului de concediere, neeliberarea carnetului de muncă i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care ea îl estimează în sumă de 5 salarii de funcţie, ceea ce constituie suma de 13583 lei.

Solicită anularea ordinului directorului Gimnaziului Volodeni, nr. 159 din 17 septembrie 2012, prin care a fost concediată din funcţia de profesoară de istorie şi educaţie civică şi restabilirea în funcţia de profesoară de istorie şi educaţie civică la Gimnaziul Volodeni, încasarea de la Primăria comunei Bleşteni în beneficiul ei a salariului pentru lipsa forţată de la lucru în sumă de 8149 lei şi încasarea de la Primăria comunei Bleşteni în beneficiul ei paguba morală în sumă de 13583 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 29 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Mariana Caraiman şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 19 iunie 2013, Marina Caraiman a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând primirea spre examinare a recursului, declararea admisibilităţii acesteia, admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi remiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a admis încălcarea normelor de drept material, respectiv nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea şi a admis încălcarea dreptului ei la un proces echitabil, consfinţit de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului. Menţionează că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au conchis în mod eronat că în speţă au fost respectate prevederile art. art. 86, 87 Codul muncii, mai ales referitor la existenţa şi valabilitatea acordului organului sindical cu privire la concedierea ei.

Indică că în urma examinării procesului-verbal al şedinţei comitetului sindical nedatat (f. d. 4-5) a fost constatat că comitetul sindical a prezentat acordul pentru Concedierea Marinei Caraiman în baza art. 86 lit. g), b) din Codul muncii (conform ordinii de zi). Indică că conform conţinutului procesului-verbal, membrii comitetului sindicat au votat pentru eliberarea ei în baza art. 86 lit. b) Codul muncii. Menţionează că acordul sindical (f. d. 9) nu este un acord preliminar al organizaţiei sindicale, ci reprezintă în sine mai degrabă un act constatator sau de învinuire, considerând că acesta a fost influenţat de directorul Gimnaziului Volodeni, conţinând nu acordul ci solicitarea de concediere a ei.

Afirmă că în perioada 16 august 2012-03 septembrie 2012 nu a fost prezentă la serviciu cu permisiunea verbală a directorului Gimnaziului, Ludmila Pirojoc. Susţine că acordul verbal a fost oferit din considerente obiective, precum domicilierea la o distanţă considerabilă faţă de Gimnaziul Volodeni şi necesitatea suportării unor cheltuieli suplimentare pentru transport, mai ales în perioada respectivă era vacanţa de vară. La fel, invocă că în perioada vizată a fost internată într-o instituţie medicală pentru investigaţii şi tratament. Însă, din considerentul asigurării secretului vieţii private (cu referire la starea sănătăţii), nu a putut să comunice administraţiei şcolii motivul real al absenţei pe motiv de sănătate.

Indică că la moment dispune de certificatul medical care poate să confirme şi să motiveze absenţa ei în perioada 16 august 2012-03 septembrie 2012 de la locul de muncă, însă în cadrul examinării cauzei în recurs legislaţia de procedură civilă nu admite administrarea de noi probe. Consideră că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au examinat cu obiectivitate circumstanţa privind reţinerea ilicită a carnetului meu de muncă ca urmare a concedierii ei nejustificate. Insistă că fostul angajator nu a demonstrat cu probe veridice şi pertinente, cum ar fi fişa personală sau extras din registrul de evidenţă a circulaţiei carnetelor de muncă la unitate, faptul că i-ar fi eliberat carnetul de muncă.

Menţionează că pct. pct. 85, 86 ale Regulamentului privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007 şi procedurile de completare şi eliberare a carnetului de muncă nu au fost respectate de către administraţia Gimnaziului Volodeni. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Marina Caraiman nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Marina Caraiman, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Marina Caraiman ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Marinei Caraiman se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan