2ra-3304/14 — Anularea dispoziţiei cu privire la concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – V. Lazari dosarul nr. 2ra-3304/14 instanţa de apel – M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Badragan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Badragan împotriva Primăriei satului Oneşti, raionul Străşeni cu privire la anularea dispoziţiei cu privire la concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ion Badragan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 25 februarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 12 noiembrie 2013, Ion Badragan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei sat.

Oneşti, r-nul Străşeni cu privire la anularea dispoziţiei cu privire la concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că el a activat în funcţie de director al Casei de Cultură din sat. Oneşti, r-nul Străşeni din data de 14 mai 2012 până la 13 martie 2013, iar conform dispoziţiei nr. 20 a fost eliberat din funcţie cu începere de la 19 februarie 2013, pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru. Consideră că a fost concediat nelegitim, deoarece la 14 ianuarie 2013 prin dispoziţia nr. 06 emisă de către Primarul sat. Oneşti i s-a acordat concediu anual până la data de 19 februarie 2013, tot cu acordul Primarului a convenit să depun o cerere pentru a-i acorda încă două luni de zile concediu din cont propriu, ceea ce a şi făcut plecând la lucru peste hotarele R. Moldova.

Afirmă că la 18 februarie 2013 soţia lui Ana a depus la Primărie din numele lui cererea pe care el a lăsat-o când a plecat peste hotare la lucru. 1 Menţionează că la cererea din 18 februarie 2013 nu a primit răspuns în scris, iar când s-a întors în ţară a aflat că este concediat pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru. Remarcă că timp de câteva luni de zile nu a primit copia dispoziţiei nr. 20 din 13 martie 2013 şi după ce a solicitat-o el printr-o cerere, s-a adresat cu plângere către Inspecţia Muncii, la care a primit răspuns precum că a fost concediat din funcţie cu încălcarea prevederilor alin. (1) lit. b) şi c) a art. 210 Codul muncii. Susţine că acţiunile ilegale ale Primarului referitor la concediere, sancţionări, presiuni psihologice au avut un impact negativ asupra sănătăţii lui, o stare de stres şi disperare, suferinţe fizice şi psihice enorme.

La fel, afirmă că prin concediere ilegală i-a fost cauzată o daună materială şi morală estimată la suma de 10000 lei. Îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 166-167 CPC şi art. 210 şi art. 355 din Codul muncii. Solicită anularea dispoziţiei nr. 20 cu privire la eliberarea lui din funcţie şi reîncadrarea lui în funcţia de director al Casei de Cultură din sat. Oneşti r-nul Străşeni, încasarea de la pârât în beneficiul lui a pagubei materiale - salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru în mărime de 10000 lei şi pagubei morale în mărime de 10000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 25 februarie 2014 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de Ion Badragan şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 17 septembrie 2014 Ion Badragan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând repunerea în termen, admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. Afirmă că a făcut cunoştinţă cu decizia recurată la 28 iulie 2014. În motivarea recursului a invocat că concluziile expuse în hotărâri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Menţionează că în şedinţa de judecată a prezentat răspunsul de la Procuratura r-lui Străşeni, din care rezultă că în urma examinării plângerii lui depusă la procuratură pe faptul menţionat Secretara Consiliului Primăriei Oneşti, Svetlana Calaraşan a fost sancţionată despre faptul încălcării legislaţiei în vigoare cu amendă pe care a şi achitat-o, din motiv că cererea lui prin care a solicitat concediu din cont propriu a fost înregistrată, dar nu a fost transmisă Primarului pentru soluţionare.

Afirmă că de asemenea nici Comitetul sindical al angajaţilor casei raionale Cultură nu l-a informat despre faptul concedierii lui şi nu a fost informat legal despre data şi locul examinării demersului Primarului sat. Oneşti referitor la darea acordului eliberării lui din funcţie pentru a da explicaţii în scris.

Indică că fiind audiat în şedinţa de judecată Preşedintele Comitetului Sindical Tudor Anton a explicat că a informat secretara Consiliului Oneşti să-i transmită lui să se prezinte la şedinţa organului sindical, iar ultima intenţionat nu l-a informat, a mai adăugat că dânsul nu a fost informat despre depunerea cererii de acordare a 2 concediului din cont propriu, cererea de fapt fiind înregistrată la data de 18 februarie 2013. Remarcă că timp de câteva luni de zile nu a primit copia dispoziţiei nr. 20 din 13 martie 2013 şi după ce a solicitat-o el printr-o cerere, s-a adresat cu plângere către Inspecţia Muncii, la care a primit răspuns precum că a fost concediat din funcţie cu încălcarea prevederilor alin. (1) lit. b) şi c) a art. 210 Codul muncii, fapt ce a generat adresarea în instanţa de judecată.

Susţine că la momentul examinării plângerii lui de către Inspectoratul de Stat al Muncii în perioada 24-27 septembrie 2013 Primarul nu a prezentat acordul organului sindical cu privire la eliberare lui din funcţie din motiv că nu dispunea de el, iar după ce s-a adresat în instanţa de judecată l-au întocmit cu o dată din urmă. În şedinţa de judecată la întrebarea avocatului său a declarat că nu dispune de registru de evidenţă a proceselor-verbale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 12 iunie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 68), iar recurentul susţine că a făcut cunoştinţă cu decizia recurată la 28 iulie 2014, declarând recursul la 17 septembrie 2014. Alte date la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, la caz se constată că recurentul a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ion Badragan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ion Badragan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ion Badragan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Ion Badragan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4