2ra-963/14 — Încasarea datoriei

La 14 decembrie 2012 Ion Cîrlig a depus cerere de chemare în judecată împotriva FPC „Alexandra UM” SRL cu privire la încasarea restanţei la plata salariului în mărime totală de 19 454 lei şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013, a fost respinsă cererea lui Ion Cîrlig împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Alexandra UM” cu privire la încasarea restanţei la plata salariului şi compensarea prejudiciului moral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Ion Cîrlig şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013.

La 13 ianuarie 2014 Ion Cîrlig a declarat, în termenul legal, recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013 de respingere a apelului declarat de Ion Cîrlig şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la încasarea de la FPC „Alexandra UM” SRL a restanţei la salariu, îndemnizaţiei pentru concediul nefolosit, penalitatea de întîrziere şi prejudiciul moral în sumă totală de 16 679,60 lei.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel la pronunţarea deciziei a încălcat normele de drept. La fel, instanţa de apel eronat a concluzionat că borderoul de calcul prezentat de pîrît este legal şi întemeiat, deoarece acesta este falsificat. Mai invocă recurentul că, pînă în prezent nu i-a fost achitată restanţa la salariu, compensarea pentru concediul nefolosit pentru anul 2010. De asemenea, instanţa de apel a ignorat demersul său privind obligarea pîrîtului de a prezenta în cadrul examinării cauzei Registrele contabile şi tabelele de pontaj pe anul 2010.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Ion Cîrlig în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4).

În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ion Cîrlig nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ion Cîrlig ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Ion Cîrlig, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat