2ra-250/15 — Privind constatarea încălcării termenului reyonabil de examinare a cauyei şi de executare a hotărârii judecătoreşti

nr. 2ra-250/15 prima instanță: S. Lazari instanța de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae Terzi prin intermediul avocatului Gheorghe Botezatu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Terzi împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei şi de executare a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Nicolae Terzi, admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 aprilie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 30 noiembrie 2012, Nicolae Terzi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei şi de executare a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 24 mai 2010 a depus la Judecătoria Rîșcani, mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Velios-VB” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 4000 euro, penalității în mărime de 200 euro şi cheltuielilor de judecată în sumă de 1321 lei.

Menționează că cauza nominalizată a fost una de complexitate minimă, şi anume încasarea datoriei în baza unui contract simplu scris. De asemenea, a solicitat şi asigurarea acţiunii prin aplicarea sechestrului pe automobilul transmis debitorului de către el. Susține că deși instanței i-au fost prezentate argumente şi probe privind eschivarea debitorului de la achitarea datoriei (neachitarea datoriei pe termen îndelungat, inclusiv şi după primirea pretenției de la reclamant, lipsa unui răspuns la pretenția reclamantului, neprezentarea la ședințele de judecată), instanța nici nu s-a pronunțat asupra cererii de asigurare a acţiunii. Mai mult ca atât, instanța a examinat cauza mai mult de un an de zile.

La 08 iunie 2011 Judecătoria Rîșcani, mun. Chişinău a emis hotărâre prin care a admis integral acțiunea. Indică că titlul executoriu a fost depus la executare, în urma căreia s-a constatat că pârâtul nu dispune de bunuri mobile şi imobile şi bani în conturile bancare, titlul executoriu fiindu-i restituit de către executor prin încheierea din 29 august 2012. De asemenea, din informațiile primite s-a constatat că pe parcursul anului 2010 şi în prima parte a anului 2011 SRL „Velios-VB” a continuat activitatea sa comercială. Consideră că dacă instanța examina cererea de asigurare a acţiunii în conformitate cu legislația şi aplica asigurarea acţiunii, el după emiterea hotărârii ar fi obținut datoria sa de la debitor.

Invocă reclamantul că în rezultatul examinări cauzei mai mult de un an precum şi în rezultatul încălcării de către instanță a legislației procesuale ce ține de asigurarea acţiunii, i-a fost cauzat prejudiciu în suma valorii sumelor dispuse spre încasare de la SRL „Velios-VB”, pe care nu-l mai poate încasa datorită încălcărilor comise de instanță. Afirmă că prin încălcările comise la judecarea cauzei, instanța ca organ al puterii judecătorești al Republicii Moldova, i-a cauzat daune în sumă de 4200 euro şi 1321 lei. Prin urmare, solicită reclamantul încasarea de la pârât în beneficiul său a sumei de 4200 euro şi 1321 lei cu titlu de prejudiciu material. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012 a fost transmisă pricina după competență jurisdicțională şi teritorială în Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 aprilie 2013 acțiunea a fost admisă parțial şi a fost constatat faptul încălcării dreptului lui la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 iunie 2011. În rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 au fost respinse cererile de apel declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova şi de către Nicolae Terzi, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu şi menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 mai 2014 au fost admise recursurile declarate de către Nicolae Terzi și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 și restituită pricina la rejudecare, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către Nicolae Terzi, admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 aprilie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 20 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Nicolae Terzi, prin intermediul avocatului Gheorghe Botezatu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, pe care le consideră neîntemeiate și adoptate cu încălcarea normelor de drept material.

Menționează că argumentele invocate de Curtea de Apel Chişinău au fost combătute de către recurent atât în instanța de fond cât și în instanța de apel, dar nu au fost apreciate și luate în considerație de către ambele instanțe. Invocă că instanțele inferioare au neglijat şi nu au aplicat art. 192-194, 1398 şi 1404 Cod civil, care instituie principiile generale ale răspunderii pentru prejudiciile cauzate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Nicolae Terzi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Terzi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Nicolae Terzi prin intermediul avocatului Gheorghe Botezatu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi