2ra-1033/14 — Constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei şi de executare a hotărîrii judecătoreşti

prima instanţă – S. Lazari dosarul nr. 2ra-1033/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa DECIZIE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de către Nicolae Terzi, reprezentat de către avocatul Gheorghe Botezatu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Terzi împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei şi de executare a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 prin care au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Nicolae Terzi, reprezentat de către avocatul Gheorghe Botezatu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 30 noiembrie 2012, Nicolae Terzi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei şi de executare a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare. În motivarea acţiunii a indicat că la 24 mai 2010 el a depus la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Velios-VB” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 4000 Euro, penalităţii – 200 Euro şi cheltuielilor de judecată – 1321 lei. Menţionează că cauza nominalizată a fost una de complexitate minimă, şi anume încasarea datoriei în baza unui contract simplu scris.

Afirmă că prin cererea de chemare în judecată a solicitat şi asigurarea acţiunii prin aplicarea sechestrului pe automobilul transmis debitorului de către el. Susţine că deşi instanţei au fost prezentate argumente şi probe privind eschivarea debitorului de la achitarea datoriei (neachitarea datoriei un termen îndelungat inclusiv şi 1 după primirea pretenţiei de la reclamant, lipsa unui răspuns la pretenţia reclamantului, neprezentarea la şedinţele de judecată), instanţa nici nu s-a pronunţat asupra cererii de asigurare a acţiunii. Mai mult ca atât, instanţa a examinat cauza mai mult de un an de zile. Iar la 08 iunie 2011 Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău a emis hotărâre prin care a admis integral acţiunea.

Indică că titlul executoriu a fost depus la executare, în urma căreia s-a constatat că pârâtul nu dispune de bunuri mobile şi imobile şi bani în conturile bancare, titlul executoriu fiindu-i restituit de către executor prin încheierea din 29 august 2012. De asemenea din informaţiile primite s-a constatat că pe parcursul anului 2010 şi în prima parte a anului 2011 SRL „Velios-VB” a continuat activitatea sa comercială. Consideră că dacă instanţa examina în conformitate cu legislaţia cererea de asigurare a acţiunii şi aplica asigurarea acţiunii, el după emiterea hotărârii ar fi obţinut datoria sa de la debitor. Invocă că în rezultatul unei examinări de mai mult de 1 an şi încălcării de către instanţă a legislaţiei procesuale ce ţine de asigurarea acţiunii, lui i-a fost cauzat prejudiciu în suma valorii sumelor dispuse spre încasare de la SRL „Velios-VB” în beneficiul lui, pe care el nu o mai poate încasa anume datorită încălcărilor comise de instanţă.

Afirmă că prin încălcările comise la judecarea cauzei, instanţa ca organ al puterii judecătoreşti al Republicii Moldova, i-a cauzat daune în sumă de 4200 Euro şi 1321 lei. Consideră că în speţă urmează să fie aplicate prin analogie prevederile ce ţin de răspunderea delictuală ale Codului civil, cât şi prevederile Legii nr. 87, inclusiv în ceea ce ţin de reprezentantul participant din partea statului pe litigiu (Ministerul Justiţiei). Solicită încasarea de la pârât în beneficiul său a sumei de 4200 Euro şi 1321 lei cu titlu de prejudiciu material. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012 a fost transmisă pricina după competenţă jurisdicţională şi teritorială în Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 aprilie 2013 a fost admisă parţial acţiunea şi constatat faptul încălcării dreptului lui la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 iunie 2011, cauza nr. 2-272/11, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 au fost respinse cererile de apel declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi de către Nicolae Terzi, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 februarie 2014, Nicolae Terzi, reprezentat de avocatul Gheorghe Botezatu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti în partea respingerii acţiunii şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea de la intimat în beneficiul recurentului a sumei de 4200 euro şi 1321 lei cu titlu de prejudiciu material.

În motivarea recursului a invocat că instanţele au încălcat normele de drept material. 2 Susţine că instanţa de apel a copiat argumentele indicate în hotărârea primei instanţe şi nu a examinat solicitările recurentului în sensul încasării prejudiciului de la intimat în ordinea răspunderii delictuale. Menţionează că s-a adresat în instanţă contra statului pentru încasarea prejudiciului cauzat lui de Republica Moldova prin Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău şi nu pentru substituirea statului în obligaţia de a achita datoria unui agent economic privat.

Indică că s-a adresat contra statului nu direct în baza Legii nr. 87, ci în baza regulilor generale de compensare a daunelor prevăzute de Codul civil, doar în unele aspecte în motivări procedurale el în cererea de chemare în judecată a făcut referire prin analogie la Legea nr. 87. Afirmă că în baza art. 192-194 ale Codului civil, Republica Moldova cât şi organele de stat ale sale pot fi titulari de obligaţii şi poartă răspundere pentru acţiunile şi inacţiunile sale. Consideră că în caz că o instanţă de judecată cauzează daune unei persoane, aceste daune urmează să fie tratate prin prisma răspunderii delictuale generale, inclusiv în baza art. 192-194, 1398 şi 1404 ale Codului civil. Menţionează că în cauză dată Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău nu s-a pronunţat în nici un fel asupra cererii de asigurare a acţiunii depuse de recurent, cu toate că conform art. 177 CPC era obligată să o facă chiar în ziua depunerii cererii. Prin această inacţiune ilegală instanţa i-a cauzat lui prejudiciu anume în suma dispusă spre încasare de instanţă, deoarece în rezultatul inacţiunii instanţei hotărârea de încasare nu a putut fi executată. Prejudiciul cauzat lui reprezintă sumele de bani pe care le-a pierdut, imposibilitatea de încasare fiind cauzată prin omisiunile instanţei. Susţine că anume inacţiunea ilegală a instanţei de a examina cererea de asigurare pe cauza Nicolae Terzi împotriva SRL „Velios-VB” a cauzat imposibilitatea executării hotărârii judecătoreşti.

Menţionează că argumentele expuse au fost indicate în documentele procesuale depuse de el în instanţă, instanţa însă le-a ignorat. Invocă că ambele instanţe au neglijat şi nu au aplicat art. 192-194, 1398 şi 1404 ale Codului civil, care instituie principiile generale ale răspunderii pentru prejudicii - sensul căruia este că cel care cauzează cuiva un prejudiciu trebuie să-l repare, cât şi prevăd răspunderea statului şi organelor administraţiei de stat pentru prejudiciile cauzate de acestea în cadrul activităţilor sale. Afirmă că în opinia instanţelor de judecată inferioare prevederile ce ţin de răspunderea delictuală nu se referă la organele de stat, deoarece instanţele au considerat că Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău nu trebuie să răspundă pentru dauna cauzată lui prin omisiunea de a se pronunţa asupra cererii de asigurare în termenul prevăzut de lege. La 27 februarie 2014, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. Menţionează că a făcut cunoştinţă cu decizia integrală a instanţei de apel la 03 ianuarie 2014, considerând că recursul este declarat în termen. În motivarea recursului a invocat interpretarea în mod eronat a legii şi aplicarea 3 eronată a normele de drept material, precum şi aprecierea probelor de către instanţa de apel în mod arbitrar.

În ce priveşte temeinicia deciziei recurate susţine că concluziile instanţei de apel derivă parţial din aprecierea eronată a normelor de drept material ce reglementează examinarea acţiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Menţionează că statul răspunde eventual patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, iar elucidarea cazurilor şi condiţiilor de răspundere patrimonială se face printr-o lege specială, şi anume Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011. Cu privire la soluţia judecătorească privind constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti drept satisfacţie echitabilă a prejudiciului moral, consideră că instanţa de apel absolut neîntemeiat şi nejustificat a menţinut hotărârea primei instanţe, în acele împrejurări în care, reieşind din conţinutul acţiunii înaintate, intimatul nici nu a înaintat careva pretenţie privind încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti.

Invocă că concluziile primei instanţe şi instanţei de apel, expuse în actul de justiţie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Indică că chiar dacă şi o astfel de pretenţie este înaintată, la fel consideră absolut neîntemeiată decizia instanţei de apel, din simplu fapt că hotărârea judecătorească invocată de către intimat nu se află spre executare la autoritatea responsabilă căreia statul i-a delegat atribuţii privind executarea documentelor executorii, titlul executoriu fiind restituit şi o adresare repetată spre executare nu a fost înaintată, iar încheierea de restituire a documentului executoriu nici nu a fost contestată de către intimat. De asemenea, consideră că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, aveau ca sarcină exclusivă de a se expune în limitele pretenţiei înaintate şi a analiza dacă a fost/sau nu a fost respectat termenul rezonabil de judecare a cauzei, dar nu termenul rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti.

Referitor la pretenţia intimatului privind încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, în special a cererii privind asigurarea acţiunii, atrage atenţia instanţei de recurs, că instanţa de apel la emiterea deciziei a ignorat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 87, care prevede expres că în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie. Respectiv, acest termen este un termen de decădere şi nu poate fi modificat.

Invocă că Nicolae Terzi a omis termenul legal de adresare în instanţa de judecată pe aceste categorii de acţiuni. În ce priveşte pretenţia intimatului privind încasarea prejudiciului material cauzat ca urmare a încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cu referire la prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87, consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a menţinut hotărârea primei instanţe prin care s-a respins acest capăt al acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 4 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor la 16 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 97). Alte date la materialele dosarului lipsesc.

Prin urmare, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Nicolae Terzi a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul său a sumei de 4200 Euro şi 1321 lei cu titlu de prejudiciu material. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, constatând faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 iunie 2011, cauza nr. 2-272/11, în rest respingând cerinţele reclamantului. Judecând apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi de către Nicolae Terzi, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei apelurilor respingându-le şi menținând hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 240 alin. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. La caz, instanţa de recurs reţine că contrar dispoziţiilor citate, soluţia dată de instanţa de apel este lipsită de certitudine, decizia contestată având un conţinut discrepant, expus într-un mod neînţeles şi consecutivitate logică. Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei Nicolae Terzi prin cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul său a sumei de 4200 Euro şi 1321 lei cu titlu de prejudiciu material, cerinţă susţinută de acesta pe tot parcursul examinării cauzei. Prima instanţă, însă, fără a concretiza cerinţele înaintate de către Nicolae Terzi, într-un mod neînţeles, constată faptul încălcării dreptului acestui la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 iunie 2011, în rest acţiunea fiind respinsă.

Este de menţionat că, deşi Nicolae Terzi în cererea de apel a invocat că s-a adresat cu prezenta acţiune contra statului Republica Moldova nu direct în baza Legii nr. 87, ci în baza regulilor generale de compensare a daunelor prevăzute de Codul civil, instanţa de apel lasă fără examinare acest argument şi, la fel, fără a concretiza cerinţele înaintate de către Nicolae Terzi, examinează pricina sub imperiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 5 cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, constatând că nu a fost încălcat termenul de judecare a pricinii intentată de către Nicolae Terzi împotriva SRL „Velios-VB” cu privire la încasarea datoriei, totodată stabilind corectitudinea soluţiei primei instanţe cu privire la încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti şi netemeinicia cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului material.

Aici este de menţionat că apelantul Nicolae Terzi în cererea de apel a menţionat şi faptul că dânsul a făcut, doar în unele aspecte în motivări procedurale, referire prin analogie la prevederile Legii 87, în acest sens invocând şi conţinutul cererii de chemare în judecată. Astfel fiind, se constată că instanţa de apel verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, s-a pronunţat superficial asupra motivelor de fapt şi de drept, fără a intra în esenţa pretenţiilor înaintate de reclamant, totodată omițând a se expune asupra tuturor argumentelor invocate de către acesta în cererea sa de apel.

Examinarea cauzei contrar dispoziţiilor art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, care direct indică că instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă, a circumstanţelor şi raporturilor juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, vorbeşte şi faptul că examinând acţiunea prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de apel nu s-a pronunţat nici în privinţa argumentului invocat de către recurentul Ministerul Justiţiei cu privire la omiterea de către reclamant a termenului de adresare în instanţa de judecată cu cerinţa ce ţine de încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c), CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de către Nicolae Terzi, reprezentat de către avocatul Gheorghe Botezatu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. 6 Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Terzi împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei şi de executare a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Ala Cobăneanu 7