- Dosarul nr.
- 3ra-1739/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 28 ianuarie 2015
- Părțile
- Ghenciu Nicolae vs Ministerul Educatiei
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
3ra-1739/14 — Recunoașterea ilegalității refuzului
Dosarul nr.3ra-125/15 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. A. Danilov) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Sv.Caitaz, A. Doga, A. Nogai)
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând admisibilitatea recursul declarat de Ghenciu Nicolae împotriva deciziei din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Nicolae Ghenciu către Ministerul Educației RM privind recunoașterea ilegalității refuzului privind acordarea concediului de odihnă nefolosit, c o n s t a t ă : La data de 18.02.2014 reclamantul Ghenciu Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educației al RM privind recunoașterea ilegalității refuzului de acordare a concediului de odihnă nefolosit pentru anul 2007 şi obligarea Ministerului Educației al RM de а-i acorda imediat concediul solicitat.
În cadrul examinării pricinii, la data de 16.04.2014 reclamantul s-a adresat cu cerere de micșorare a cerințelor din acțiune, solicitând recunoașterea refuzului de acordare a concediului de odihnă nefolosit pentru anul 2007 ca fiind ilegal. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la data de 06 februarie 2014 a depus Ministerului Educației al RM o cerere prin care a solicitat acordarea concediului nefolosit pentru anul 2007, fiind înregistrată sub nr.1032. Însă, conducerea Ministerului Educației i-а refuzat ilegal acordarea concediului solicitat. Afirmă reclamantul că la data de 14.02.2014 reclamantul a depus o altă cerere prin care a solicitat repetat acordarea concediului de odihnă nefolosit pentru anul 2007, începând cu data de 17.02.2014, dar şi de aceasta data angajatorul i-a respins cererea înaintată.
Menționează reclamantul că prin refuzul de а-i acorda concediul anual de odihnă nefolosit pîrîtul îi încalcă drepturile ocrotite de lege, prevăzute de art. 118 alin. (4) din Codul Muncii, art. 43 din Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția 1 publică și statutul funcționarului public. Astfel, din anul 2010 şi pînă în prezent, practic, nu a beneficiat de concediu anual de odihnă prevăzut de lege. Solicită reclamantul recunoașterea ilegalității refuzului Ministerului Educației al RM de а-i acorda concediul de odihnă nefolosit pentru anul 2007. Prin hotărârea din 16.04.2014 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Ghenciu Nicolae și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.
La 01 decembrie 2014, Ghenciu Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a emis o hotărâre ilegală şi neîntemeiată, deoarece examinând pricina dată, nu a oferit deplină eficiență normelor de drept material, ceia ce a dus la încălcarea esențială a acestor norme, la fel nu au fost constatate şi elucidate deplin circumstanțele care au importantă pentru soluționarea prezentei cauze, iar soluția emisă are un conținut declarativ, deoarece nu s-a argumentat/motivat obiectiv probele anexate la materialele pricinii. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanței de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.
Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.
Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanța de apel a normelor de drept material, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care 2 circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ghenciu Nicolae, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Ghenciu Nicolae împotriva deciziei din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3