2ra-101/15 — Privind încasarea împrumutlui acordat

Dosarul nr. 2ra-101/15 Instanţa de fond: Judecătoria Străşeni – I. Chiroşca Instanţa de apel: CA Chişinău - L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vitalie Budu împotriva lui Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu privind încasarea împrumutului acordat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, prin care s-a respins cererile de apel declarate de Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2014, CONSTATĂ : La 26 martie 2013 Vitalie Budu a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu privind încasarea împrumutului acordat în sumă de 17.300 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 7.138 lei, în mod solidar.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 11 mai 2010 a semnat cu Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu o recipisă, prin care pîrîţii s-au obligat în mod solidar să întoarcă datoria în sumă de 26.462,38 lei în rate conform graficului: la 30 mai 2010 - 8.820 lei; la 30 iunie 2010 - 8.820 lei şi la 30 iulie 2010 - 8.822,38 lei. Vitalie Budu a invocat că obligaţiunile asumate pîrîţii nu le-au executat în termen, ultima dată scadentă fiind 30 iulie 2010, astfel că la data de 30 iulie 2010 1 Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu deţineau o datorie restantă de 17.300 lei. Reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată integral cu dispunerea încasării în mod solidar din contul lui Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu a datoriei restante în sumă de 17.300 lei, dobînzei de întîrziere în mărime de 7.138 lei conform art. 585, 619 Cod Civil.

Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2014 acţiunea înaintată de Vitalie Budu a fost admisă. S-a încasat în mod solidar de la Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu în beneficiul lui Vitalie Budu suma de 24.438 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 5.000 lei şi taxa de stat în sumă de 733 lei (f.d. 72, 74 - 75). La 26 martie 2014 Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu au înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2014, cu pronunţarea unei hotărîri de respingere a acţiunii (f.d. 80, 108 - 109). Împotriva hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2014 a înaintat cerere de apel şi Vitalie Budu, solicitînd modificarea hotărîrii în partea calculării dobînzei de întîrziere şi încasarea acesteia începînd cu data de 17 martie 2013 (f.d.

82, 90-92). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014 s-au respins apelurile declarate de Vitalie Budu, Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2014. În motivarea soluţiei instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a examinat circumstanţele cauzei minuţios sub toate aspectele de fapt şi de drept, cu justă cauză a admis cerinţele înaintate de Budu Vitalie în acţiune. Instanţa de fond întemeiat a ajuns la concluzia că recipisa în cauză nu corespunde nici după formă şi nici după conţinut unui act juridic emis de o persoană juridică, care tebuie să fie semnată de administratorul întreprinderii, ci nu de fondatori, fie prin ordin sau dispoziţie şi nici într-un caz recipisă, care are cu totul altă semnificaţie juridică.

Astfel actul emis de o persoană juridică trebuie să aibă număr de înregistrare şi ştampila care urmează a fi semnată sau adusă la cunoştinţa contabilităţii, or apelanţii nu au prezentat nici un document contabil privind înregistrarea datoriei în contabilitatea SC “Topoprest” SRL şi care ar fi fost reflectată în raportul financiar al acesteia (f.d. 116 - 120). La 07 noiembrie 2014 Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu au înaintat cerere de recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 27 februarie 2014 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, solicitînd casarea acestora cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă respingerea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs recurenţii au invocat că atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel sînt neîntemeiate şi pasibile anulării, fiind emise cu aplicarea eronată a dreptului material şi procedural, precum şi fără constatarea şi elucidarea circumstanţelor care au stat la baza pricinii. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 01 octombrie 2014 şi a fost expediată părţilor, cererea de recurs a fost depusă la 07 noiembrie 2014, fiind depusă în termen.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu au invocat că atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel sînt neîntemeiate şi pasibile anulării, fiind emise cu aplicarea eronată a dreptului material şi procedural, precum şi fără constatarea şi elucidarea circumstanţelor care au stat la baza pricinii. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

3 Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererilor de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Lilian Leşenco, Constantin Gore şi Nicolae Nicolaescu, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4