- Dosarul nr.
- 3ra-100/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 22 ianuarie 2015
- Părțile
- Bălănuţă Ion vs Primăria mun.Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-100/15 — Recunoaşterea ca fiind ilegal a răspunsului ş.a.
prima instanţă: V. Braşoveanu dosarul nr.3ra-100/15 instanţa de apel: N. Vascan E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Primarului General, Maria Creţu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bălănuţă Ion împotriva Primăriei mun. Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 05.11.2013, Bălănuţă Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.
Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare (în continuare D.G.A.U.R.F.) cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a menţionat că, la data 31.07.2013, a înaintat Primăriei mun. Chişinău o interpelare prin care a solicitat să i se remită informaţia în baza căror 1 acte le-au fost atribuite adresele poştale străzilor Salcîmilor 22/3, 22/7 şi 22 cu remiterea copiilor acestor acte. A mai indicat că, conducându-se de prevederile art. 14 a Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, a înaintat cerere prealabilă prin care a solicitat remiterea informaţiei expuse supra. Mai menţionează că, la data de 24.10.2013, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a remis răspunsul nr. 21/1290 din 23.10.2013 prin intermediul căruia l-a informat că adresele imobilelor din str. Salcîmilor 22/3, 22/7 şi 22 au fost efectuate în anii precedenţi iar D.G.A.U.R.F.
nu dispune de informaţia solicitată, în acest sens consideră răspunsul eliberat de către D.G.A.U.R.F. superficial şi neîntemeiat.
De asemenea, Bălănuţă Ion a menţionat că eschivarea de a răspunde la solicitările sale este nemotivată şi în acest context în conformitate cu Instrucţiunea Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru nr. 30 din 28.02.2004 instrucţiunea provizorie cu privire la modul de ţinere a clasificatorului planului de adrese, prevederile prezentei Instrucţiuni sunt obligatorii pentru funcţionarii autorităţilor administraţiei publice locale (direcţiile sau secţiile de arhitectură) şi angajaţii întreprinderilor şi organizaţiilor ce ţin de Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, activitatea cărora au tangenţă cu eliberarea, primirea şi controlul documentelor, pregătirea acestora şi introducerea datelor în Clasificatorul planului de adrese, de asemenea cu eliberarea informaţiei despre adrese, iar conform pct. 3 din aceeaşi instrucţiune, deţinătorul Registrului este responsabil, în conformitate cu legislaţia în vigoare, de corectitudinea şi păstrarea datelor despre adrese acumulate în registru.
Solicită recunoaşterea ca fiind ilegal răspunsul nr. 21/1290 din 23.10.2013, remiterea informaţiei în baza a căror acte, imobilelor amplasate în mun. Chişinău, str. Salcîmilor 22/3, 22/7, 22 le-au fost atribuite adresele poştale precum şi remiterea copiilor actelor prin care imobilelor nominalizate le-au fost atribuite adresele poştale. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 martie 2014, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Instanţa a constatat faptul că, Primăria mun. Chişinău potrivit competenţei sale nu deţine informaţia solicitată de intimat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 s-a admis apelul declarat de Bălănuţă Ion, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea înaintată de Bălănuţă Ion, s-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul nr. 21/1290 din 23.10.2013 al Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare, s-a obligat Primăria mun.
Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare să remită lui Bălănuţă Ion informaţia în baza căror acte, imobilelor din mun. Chişinău, str. Salcîmilor 22/3, 22/7 şi 22 le-au fost atribuite adresele poştale şi s-a obligat Primăria mun. Chişinău, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare să remită lui Bălănuţă Ion copiile actelor prin care imobilelor din mun. Chişinău, str. Salcîmilor 22/3, 22/7 şi 22 le-au fost atribuite adresele poştale. Instanţa de apel a conchis că, potrivit legislaţiei în vigoare adresele poştale ale 2 bunurilor imobile se atribuie de către autorităţile administraţiei publice locale. La data de 02 decembrie 2014 reprezentantul Primarului General, Maria Creţu a declarat recurs solicitînd, admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 cu menţinerea hotărîrii judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 11 martie 2014. În motivarea recursului a invocat că, Bălănuţă Ion nu are nici o tangenţă cu imobilele situate pe str. Salcîmilor 22/3, 22/7 şi 22 mun. Chişinău şi prin urmare informaţia solicitată constituie date cu caracter personal or, pentru atribuirea adresei poştale urmau a fi depuse un set de acte printre care şi buletinul de identitate. La fel consideră ca neîntemeiat argumentul invocat în decizie precum că, Primăria mun. Chişinău este obligată prin lege să deţină informaţia solicitată de Bălănuţă Ion or, informaţia privind atribuirea adreselor poştale imobilelor din mun. Chişinău au fost efectuate în anii precedenţi şi prin urmare fără a indica date concrete Primăria mun.
Chişinău va fi în imposibilitate de a oferi informaţia solicitată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că 3 aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.
În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, Bălănuţă Ion nu poate solicita informaţia privind actele care au stat la baza atribuirii str. Salcîmilor 22/3, 22/7 şi 22 mun.
Chişinău deoarece reprezintă date cu caracter personal sunt nefondate or, în speţă s-a solicitat informaţia în privinţa actelor juridice elaborate de Primăria mun. Chişinău de atribuire a adreselor poştale străzilor nominalizate supra, acte care sunt publice prin esenţa lor. Recurentul indirect a confirmat că, poate oferi răspuns la informaţiile solicitate de Bălănuţă Ion doar în cazul prezentării unor date concrete. De asemenea Colegiul constată că, recursul declarat de reprezentantul Primarului General, Maria Creţu nu corespunde exigenţelor legale prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.
În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Primarului General, Maria Creţu ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Primarului General, Maria Creţu se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 5