2ra-199/15 — Încasarea prejudiciului material, moral şi cheltuielilor de judecată

dosarul nr.2ra-199/15 prima instanţă: V. Silivestru, instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Popa Grigore, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Popa Grigore împotriva lui Dorogoi Pavel cu privire la încasarea prejudiciului material, moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Popa Grigore şi menţinută hotărârea judecătoriei Orhei din 04 aprilie 2014, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 08 iulie 2011, Popa Grigore s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Dorogoi Pavel cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin deteriorarea bunurilor imobile în sumă totală de 17 000 lei, încasarea prejudiciului moral cauzat prin deteriorarea bunurilor imobile şi lipsirea posibilităţii de obţinere a fructelor din aceste bunuri în sumă totală de 50 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul Popa Grigore a indicat că, în temeiul contractului de arendă funciară nr. 77 din 04 iunie 1998, d-lui i-a fost atribuit în folosinţă pe un termen de 30 de ani, terenul cu suprafaţa de 0,10 ha, amplasat în s. Peresecina, r-ul Orhei, destinaţia acestuia fiind creşterea culturilor agricole anuale şi multianuale, cu permisiunea îngrădirii lui şi construcţia unei încăperi uşoare pentru păstrarea inventarului agricol. La fel, reclamantul a indicat că, ulterior, prin decizia Consiliului sătesc Peresecina nr. 4 din 30 mai 2006, contractul de arendă funciară nr. 44 din 04 iunie 1 1998, a fost reziliat unilateral, fără coordonarea cu Popa Grigore, iar prin decizia Primarului s. Peresecina din 18.11.2004, a fost format bunul imobil cu nr. cadastral 6453203816, cu suprafaţa de 0,12 ha şi potrivit deciziei Consiliului sătesc Peresecina nr. 14 din 14.12.2004, i-a fost atribuit lui Dorogoi Pavel pentru construcţia casei individuale.

În bunul imobil format, a fost inclus şi terenul cu suprafaţa de 0,10 ha, aflat în folosinţa reclamantului în temeiul contractului de arendă indicat anterior. A menţionat Popa Grigore că, în perioada deţinerii acestui teren, de către d- lui a fost sădită viţă-de-vie, terenul a fost îngrădit cu gard, fiind construită şi o construcţie capitală din piatră, iar în luna august 2008, Dorogoi Pavel, acţionând pe timp de noapte, prin abuz, a demolat gardul, a arat viţa-de-vie şi a înstrăinat forţat construcţia accesorie capitală din piatră. Susţine reclamantul că, prin aceste acţiuni, Dorogoi Pavel i-a cauzat un prejudiciu material în sumă de 17 000 lei. Totodată, Dorogoi Pavel i-a cauzat reclamantului şi suferinţe psihice, care au cauzat şi prejudiciu moral.

Or, reclamantul, fiind fără un loc de muncă stabil iar soţia d-lui fiind pensionară, au sădit această viţă de vie cu o speranţă de a avea roadă de venitul căruia a-şi putea întreţine familia, însă, Dorogoi Pavel, a distrus această plantaţie şi a lipsit familia reclamantului Popa Grigore de fructele acestei plantaţii. Solicită Popa Grigore încasarea prejudiciului material cauzat prin deteriorarea bunurilor imobile în sumă totală de 17 000 lei, încasarea prejudiciului moral cauzat prin deteriorarea bunurilor imobile şi lipsirea posibilităţii de obţinere a fructelor din aceste bunuri în sumă totală de 50 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 04 aprilie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Popa Grigore împotriva lui Dorogoi Pavel cu privire la încasarea prejudiciului material, moral şi cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 11 aprilie 2014, Popa Grigore a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 04 aprilie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Popa Grigore şi menţinută hotărârea judecătoriei Orhei din 04 aprilie 2014, de respingere a acţiunii. La 26 noiembrie 2014, Popa Grigore a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014 şi h hotărîrii Judecătoriei Orhei din 04 aprilie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, instanţele de judecată au interpretat în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Mai invocă recurentul că despre acţiunile ilegale ale Primăriei s. Peresecina, a acţionat în instanţa de judecată, litigiile durează pînă în prezent şi nu este o hotărîre definitivă, prin urmare, intimatul nu a avut nici un temei legal de a distruge bunurile străine, pe terenul care la moment nu poate fi considerat proprietatea lui, iar instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel şi a 2 încălcat grav drepturile recurentului la proprietatea privată, precum şi la judecarea justă a cauzei.

La 16 ianuarie 2015, Dorogoi Pavel a depus referinţă asupra recursului declarat de către Popa Grigore, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. 3 Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Popa Grigore, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Popa Grigore, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă 4