2ra-146/15 — Încasarea sumei şi rezoluţiunea contractului

prima instanţă: S. Caraman dosarul nr. 2ra-146/15 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Galer Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Galer Ion împotriva lui Soroceanu Ion şi Cojocaru Ion cu privire la rezoluţiunea contractului de vînzare- cumpărare, repararea prejudiciului material şi moral, încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2014 c o n s t a t ă La 12 august 2013 Galer Ion a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Soroceanu Ion şi Cojocaru Ion cu privire la rezoluţiunea contractului de vînzare- cumpărare, repararea prejudiciului material şi moral, încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la 20.07.2010 a încheiat cu Soroceanu Ion contractul de vînzare-cumpărare a automobilului de model Audi A6, numărul de înmatriculare BL DE 871, potrivit căruia Soroceanu Ion s-a obligat să transmită automobilul menţionat fără vicii de natură juridică sau materială, iar Galer Ion să achite suma de 4000 euro la data semnării contractului şi respectiv 1500 de euro în termen de şapte luni, în calitate de garanţie a transferului de proprietate şi lipsa viciilor. Astfel, în procesul înregistrării dreptului de proprietate a automobilului de model Audi A6, numărul de înmatriculare BL DE 87, la Direcţia documentare a mijloacelor de transport a fost informat că, numărul de identificare a automobilului de pe caroserie este montat, iar numărul de identificare a motorului este falsificat.

Face referire că, s-a adresat de nenumărate ori în adresa lui Soroceanu Ion cu 1 cererea de a-i fi restituită contravaloarea automobilului, pe cînd careva acţiunea în vederea restituirii sumei solicitate nu au fost întreprinse. Consideră că Soroceanu Ion nu avea împuternicirile necesare să înstrăineze automobilul respectiv or, proprietarul automobilului de model Audi A6, numărul de înmatriculare BL DE 871 - Cojocaru Ion nu l-a împuternicit în acest sens. În această ordine de idei, Cojocaru Ion de comun acord cu Soroceanu Ion, a trecut sub tăcere calitatea sa de proprietar, precum şi viciile respective, pe care motiv Galer Ion consideră oportună pretenţia cu privire la încasarea în mod solidar din contul lui Cojocaru Ion şi Soroceanu Ion în beneficiul său contravaloarea automobilului.

Totodată consideră că, contractul de vînzare-cumpărare din 20.07.2010 urmează a fi declarat nul deoarece este încheiat în afara limitelor împuternicirilor, în urma înţelegerii dolosive între Cojocaru Ion şi Soroceanu Ion, precum şi este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri. Solicită Galer Ion rezoluţiunea contractului de vînzare-cumpărare din 20.07.2010 încheiat cu Soroceanu Ion, încasarea în mod solidar din contul lui Cojocaru Ion şi Soroceanu Ion în beneficiul său suma de 4000 euro, suma de 10000 lei cu titlul de reparare a prejudiciului moral, dobînda de întîrziere în sumă de 1528,44 euro şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 24 februarie 2014, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Galer Ion împotriva lui Soroceanu Ion şi Cojocaru Ion cu privire la rezoluţiunea contractului de vînzare-cumpărare, repararea prejudiciului material şi moral, încasarea dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. În susţinerea soluţiei adoptate prima instanţa a concluzionat despre lipsa elementelor necesare constatării nulităţii absolute, confirmarea împuternicirilor delegate lui Soroceanu Ion în vederea înstrăinării automobilului menţionat, precum şi despre tardivitatea invocării comportamentului dolosiv a copîrîţilor.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2014 s-a respins cererea de apel declarată de Galer Ion şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 24 februarie 2014. Instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate în hotărârea Judecătoriei Floreşti din 24 februarie 2014. La 14 noiembrie 2014 Galer Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2014 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea înaintată. În motivarea cererii de recurs Galer Ion a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, precum şi circumstanţele pricinii nu au fost determinate şi elucidate pe deplin.

Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul 2 Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. 3 Argumentul invocat în recurs, că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, precum şi circumstanţele pricinii nu au fost determinate şi elucidate pe deplin, nu pot fi reţinute deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, or circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Galer Ion nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Galer Ion ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Galer Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 4