2ra-3413/14 — Recunoașterea nulității contractului de vînzare-cumpărare

dosarul nr.2ra-3413/14 prima instanţă: Holeviţkaia L.N. instanţa de apel: Curdov A.I., Dimina E.I., Şpac A.Ch. ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Constantinov Dmitrii şi a recursului declarat de Popescu Galina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Florea Ion Dumitru împotriva lui Constantinov Dmitrii Afanasievici, Popescu Galina Leon cu privire la recunoaşterea nulităţii tranzacţiei de vînzare – cumpărare a automobilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 08 iulie 2014, prin care apelul declarat de Florea Ion Dumitru a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 29 iunie 2013 şi hotărîrea suplimentară din 25 martie 2014, c o n s t a t ă: La data de 14 martie 2013, Florea Ion Dumitru a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantinov Dmitrii Afanasievici, Popescu Galina Leon cu privire la recunoaşterea nulităţii tranzacţiei de vînzare – cumpărare a automobilului.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că în condiţiile şi în executarea contractului contestat, Constantinov Dmitrii i-a transmis automobilul susmenţionat, pentru ce reclamantul i-a transmis intimatului mijloace băneşti în sumă de 1600 euro, fapt certificat prin recipisă. În aceiaşi zi, intimatul Constantinov Dmitrii, fiind reprezentantul cet. Popescu Galina, a perfectat pe numele reclamantului procura, care îl împuterniceşte pe reclamant cu dreptul de a conduce şi de a înstrăina sub orice formă şi în orice condiţii, precum şi de a reperfecta actele automobilului pe numele reclamantului. Menţionează reclamantul că în asemenea condiţii, la data de 11 mai 2012, fiind în posesia procurii indicate şi a documentelor automobilului, s-a adresat în SEET Cahul cu cererea de înregistrare pe numele său a dreptului de proprietate asupra automobilului litigios.

La verificarea automobilului au fost depistate indicele falsificării numărului caroseriei automobilului, iar prin proces-verbal al colaboratorului CRP Cahul 1 automobilul a fost reţinut pentru efectuarea verificării suplimentare. Precizează reclamantul că la data de 01 iunie 2012, în baza acestui fapt a fost intentată cauza penală după indicele infracţiunii, prevăzute de art. 276 alin. (1) CP RM, şi în cadrul expertizei nr. 2241 din 18 iunie 2012 efectuate pe cauză, a fost depistată falsificarea caroseriei automobilului, cu care reclamantul a făcut cunoştinţă la 04 ianuarie 2013, după primirea copiei de pe acest act de la procuror. În conformitate cu art. 763 alin. (1) şi art. 764 alin. (1) CC RM, vînzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale şi de natură juridică.

În conformitate cu art. 763 alin. (2) lit. b) CC RM, este fără vicii materiale bunul dacă corespunde utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de acelaşi fel şi pe care cumpărătorul le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului. În afară de acestea, art. 206 alin. (2) CC RM, prevede, că obiectul actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil şi să fie determinat sau determinabil cel puţin în specia sa, iar existenţa numărului falsificat caroseriei automobilului exclude posibilitatea exploatării automobilului după destinaţia lui. Reclamantul afirmă, că intimatul Constantinov Dmitrii, fiind reprezentantul cet. Popescu Galina, prin dol a vîndut reclamantului automobilul cu vicii materiale şi de natură juridică.

Susţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 228 aliniatele (1) şi (2) CC RM, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări. Complementar celor expuse, indică reclamantul că la cerinţa acestuia de a restitui mijloacele băneşti, primite în urma tranzacţiei Constantinov Dmitrii i-a refuzat.

În conformitate cu cerinţele art. 783 alin. (1) CC RM cumpărătorul are dreptul să înainteze vînzătorului, îndată ce a descoperit viciile bunului nedeclarate de acesta pînă la vînzare, pretenţii dar nu mai tîrziu de termenul stabilit în contract. Articolul 785 CC RM, poate fi intentată acţiune privind viciile bunului în termen de un an din data înaintării pretenţiilor, iar dacă nu au fost înaintate pretenţii sau nu poate fi stabilită data înaintării lor, în termen de un an din data expirării termenelor stabilite la art.783 şi 784. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 29 iunie 2013, acţiunea a fost respinsă. La data de 25 martie 2014, Judecătoria Comrat a emis o încheierea suplimentară. La data de 04 iulie 2013, Florea Ion Dumitru a depus apel prealabil, iar la 05 noiembrie 2011, a depus apel motivat, prin care solicită anularea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 29 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 08 iulie 2014, apelul declarat de Florea Ion Dumitru a fost admis, s-a casat hotărârea Judecătoriei Comrat din 29 iunie 2013 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre, prin care s-a admis acţiunea şi s-a recunoscut drept 2 nulă tranzacţia de vînzare-cumpărare a automobilului Volkswagen Golf, 1984 anul producerii, care a avut loc între Florea Ion Dumitru şi Constantinov Dmitrii Afanasievici. S-a încasat de la Popescu Galina Leon în beneficiul lui Florea Ion Dumitru costul automobilului achitat în sumă de 1600 (una mie şase sute) de euro, precum şi cheltuieli, legate cu acordarea asistenţei juridice în sumă de 2500 (două mii cinci sute) lei. De asemenea, s-a încasat în venitul statului de la Popescu Galina Leon taxa de stat la depunerea apelului în sumă de 688 (şase sute opt zeci şi opt) lei 50 de bani.

La 15 august 2014, Constantinov Dmitrii a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material. Susţine că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea. Consideră recurentul că intimatul/reclamant, a înaintat acţiunea în instanţă de judecată peste termenul legal prevăzut de art. 233 alin. (1) CC. Contestă recurentul şi aprecierile date de instanţa de apel asupra circumstanţelor şi motivelor în care Galina Popescu a eliberat procura.

Invocă recurentul că decizia instanţei de apel a fost emisă doar în baza unor presupuneri. La 05 noiembrie 2014, Popescu Galina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept procedural. Susţine că pricina a fost judecată în absenţa ei, căci nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Consideră recurenta că acest fapt îi limitează dreptul de acces la justiţie şi solicită repunerea în termen. La 21 noiembrie 2014, Costin Valentina a depus referinţă la recursul declarat de Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 20/8.

Consideră intimata că recursul nu corespunde exigenţelor art. 432 Cod de procedură civilă şi solicită respingerea recursului respectiv. Examinînd cererea de recurs declarată de Constantinov Dmitrii şi cererea de recurs declarată de Popescu Galina, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) şi b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4), precum şi în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 3 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului declarat de Constantinov Dmitrii prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Cu referire la recursul declarat de Popescu Galina, Colegiul menţionează că potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Totodată, potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) Cod de procedură civilă, Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Examinînd cele invocate de recurentă, coraportat la materialele dosarului, Colegiul sesizează că contrar afirmaţiilor recurentei, atît aceasta, cît şi reprezentantul ei, Tudor Chirtoacă, au fost înştiinţaţi despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, dovada acestui fapt se realizează prin înscrisurile respective din dosar, inclusiv, prin avizele de recepţie ale înştiinţărilor (f.d. 127, 129, 133, 135, 139, 142, 143, 147, 150 – 152, 191, 197, 198, 203, 208,209 vol. I). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Constantinov Dmitrii şi recursul declarat de Popescu Galina, ca inadmisibie.

În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Constantinov Dmitrii şi recursul declarat de Popescu Galina se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 5