2ra-160/14 — Repararea prejudicilui

prima instanţă: V. Buhnaci dosarul nr.2ra-160/14 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Vera Macinskaia, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov examinînd recursul declarat de Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir împotriva lui Soroceanu Vitalie, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în rezultatul accidentului rutier şi la cererea reconvenţională a lui Vitalie Soroceanu împotriva lui Mîndra Vladimir privind încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septebrie 2013, prin care apelul declarat de către Soroceanu Vitalie şi Soroceanu Feodora a fost admis şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 22 martie 2013, casată şi pronunţată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 05 martie 2007, Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Soroceanu Gheorghe, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în rezultatul accidentului rutier. În motivarea acţiunii, reclamanţii au invocat că în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la 16 septembrie 2006, cu participarea automobilului de modell „Audi A4”, cu n/î CR AM 844, condus de Soroceanu Vitalie a fost deteriorat automobilul de modell Volkswagen Passat, cu n/î C IB 359, fabricat în 1992, care aparţine cu drept de proprietate Irinei Mîndra. Costul lucrărilor de restabilire şi a pieselor de rezervă conform concluziei de expertiză nr. 26/10 A din 16 octombrie 2006, efectuat de către specialiştii SRL „Elenauto-Expert” constituie 41.874,20 lei.

Susţin reclamanţii, că vinovat în comiterea accidentului a fost recunoscut 1 Soroceanu Vitalie, care a fost sancţionat în baza art. 123 alin. (1), 124 al. (l) Cod contravenţional, cu privarea de dreptul de a conduce orice mijloc de transport pe un termen de 12 luni. Mai indică reclamanţii, că în urma accidentului rutier reclamantului Mîndra Vladimir i-au fost cauzate leziuni corporale şi s-a aflat la tratament ambulatoriu şi pentru tratament a cheltuit peste 1.000 lei. Cer reclamanţii încasarea din contul pîrîtului a prejudiciului material în sumă de 41.874 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 10.000 lei, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului Mîndra Vladimir a cheltuielilor suportate pentru tratament în mărime de 1.000 lei şi toate cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 17 septembrie 2007, acţiunea a fost admisă şi s-a dispus încasarea din contul pârâtul Soroceanu Gheorghe în beneficiul reclamantei Mîndra Irina a prejudiciul material în mărime de 43.881,45 lei, iar în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2008, s-a respins apelul declarat de către Soroceanu Gheorghe, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 17 septembrie 2007. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 septembrie 2009, s-a admis recursul declarat de către Soroceanu Gheorghe, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2008, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2011, s-a admis apelul declarat de către Soroceanu Gheorghe, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 17 septembrie 2007, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. La 23 octombrie 2012, reclamanţii au depus o cerere prin care au solicitat atragerea lui Soroceanu Vitalie în proces în calitate de pîrît. La 27 noiembrie 2012, Soroceanu Vitalie a depus acţiune reconvenţională împotriva lui Mîndra Vladimir şi Mîndra Irina, solicitând încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 11.142 lei şi cheltuielile pentru efectuarea expertizei tehnice în valoare de 642 lei.

În motivarea acţiunii reconvenţionale, Soroceanu Vitalie a invocat că, cu toate că el a fost recunoscut vinovat în comiterea accidentului rutier, pârâţii l-au atras în calitate de pârât pe tatăl său, Soroceanu Gheorghe, care este proprietarul autoturismului de model Audi A4, cu n/î CRAM 844 şi dispunea de asigurare obligatorie şi asigurare civilă auto. Susţine, că reclamanţii au omis termenul de prescripţie pentru a-1 atrage în instanţa de judecată, dat fiind faptul că incorect l-au atras în proces pe tatăl său, care la momentul producerii accidentului se afla internat în spital. Totodată Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir nu au prezentat probe, care ar confirma prejudiciul material cauzat în rezultatul accidentului rutier şi de aceea consideră acţiunea depusă de către aceştia urmează a fi respinsă.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 martie 2013, acţiunea de bază a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea din contul lui Soroceanu Vitalie în beneficiul Irinei Mîndra a prejudiciului material în sumă de 36.269 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3.200 lei, în beneficiul Irinei Mîndra şi a lui Mîndra Vladimir a prejudiciul moral câte 5.000 lei pentru fiecare, iar în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1.284 lei. În rest acţiunea a fost 2 respinsă. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013, cererea de apel declarată de către Soroceanu Vitalie şi Soroceanu Feodora, succesoarea în drepturi a lui Soroceanu Gheorghe, a fost admisă, hotărîrea instanţei de fond a fost casată şi pronunţată o hotărîre nouă, prin care acţiunea depusă de Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir a fost respins ca fiind depusă în afara termenului de prescripţie.

La 17 octombrie 2013, Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir au contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care au solicitat casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea recursului recurenţii au invocat că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importate pentru soluţionarea pricinii în fond. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei integrale. Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 11 septembrie 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 17 octombrie 2013, motiv pentru cere cererea de recurs se consideră depusă în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Materialele cauzei atestă că, la 05 martie 2007, Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Soroceanu Gheorghe, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în rezultatul accidentului rutier.

La 23 octombrie 2012, reclamanţii au depus o cerere prin care au solicitat atragerea lui Soroceanu Vitalie în proces în calitate de pîrît. La 27 noiembrie 2012, Soroceanu Vitalie a depus acţiune reconvenţională împotriva lui Mîndra Vladimir şi Mîndra Irina, solicitând încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 11.142 lei şi cheltuielile pentru efectuarea expertizei tehnice în valoare de 642 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 martie 2013, acţiunea de bază a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea din contul lui Soroceanu Vitalie în beneficiul Irinei Mîndra a prejudiciului material în sumă de 36.269 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3.200 lei, în beneficiul Irinei Mîndra şi a lui Mîndra Vladimir a prejudiciul moral câte 5.000 lei pentru fiecare, iar în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1.284 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013, cererea de apel declarată de către Soroceanu Vitalie şi Soroceanu Feodora, succesoarea în drepturi a lui Soroceanu Gheorghe, a fost admisă, hotărîrea instanţei de fond a fost casată şi 3 pronunţată o hotărîre nouă, prin care acţiunea depusă de Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir a fost respins ca fiind depusă în afara termenului de prescripţie. Instanţa de recurs consideră, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Conform art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

În limitele apelului instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se la termenul de adresare în judecată a acţiunii depuse de Irina Mîndru şi Vladimir Mîndru, fără a da apreciere şi cererii reconvenţionale.

Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiunea de bază, era indispensabil, alături de cele constatate, de a se expune şi în privinţa acţiunii reconvenţionale. Mai mult ca atât, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată. Potrivit recomandărilor avizului nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil.

Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în care Curtea condamnă Statele pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, nemotivarea hotărârilor de către instanţele de judecată aduce atingere echităţii procesului (Tejedor Garcia vs Spania, hotărârea din 16 decembrie 1997, §31; Vasilescu vs România hotărârea din 08 iunie 2006). Din interpretarea art. 6§1 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora.

4 Dat fiind faptul că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi a normelor de drept procedural, şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mîndra Irina şi Mîndra Vladimir împotriva lui Soroceanu Vitalie, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în rezultatul accidentului rutier şi la cererea reconvenţională a lui Vitalie Soroceanu împotriva lui Mîndra Vladimir privind încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov 5