2ra-18/15 — Declararea nulităţii a actului juridic

prima instanță: M. Ţurcan dosarul nr. 2ra-18/15 instanța de apel: G. Druguş, A. Parpalac, S. Leu DECIZIE 21 ianuarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Remiza”, reprezentată de avocatul Adrian Berzovschi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Babin Gheorghe și Mungiu Sergiu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Remiza” cu privire la declararea nulității a actului juridic, împotriva deciziei Curții de Apel Bender din 12 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere cu Răspundere Limitată „Remiza” şi menținută hotărârea Judecătoriei Căușeni din 13 decembrie 2013 şi hotărârea suplimentară a Judecătoriei Căușeni din 30 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 16 mai 2013, Babin Gheorghe şi Mungiu Sergiu au depus cerere de chemare în judecată împotriva notarului Cramarenco Valentina și Verbiţchi Leonid cu privire la declararea nulității a actului juridic.

Pe parcursul examinării pricinii, Babin Gheorghe şi Mungiu Sergiu şi-au modificat acțiunea depusă, atrăgând în proces în calitate de pârât SRL „Remiza”, iar notarul Cramarenco Valentina în calitate de intervenient accesoriu.

Ulterior, la 22 octombrie 2013, au depus cerere de intervenire în proces, în calitate de intervenienți accesorii din partea reclamanților Osadcii Alexei Ivanovici, Suvac Gheorghe Mihail, Afteni Nicandrul, Chirman Dmitri, Nastas Vitalii, Şeremet Tatiana Gherman, Rogai Valentina, Mungiu Mihail, Rogai Nicolae, Vasian Valeriu, Mungiu Valentina, Moisei Galina, Popovici Vasile, Chirman Gheorghe, Osadcii Petru Alexandru, Moisei Gherman, Griţai Valentina, Babin Tamara, Moisei Valeriu Ion, Babin Gheorghe, Rîncheu Stepanida, Morari Foma, Baeş Vera, Moisei Vasile, Mungiu Maria, Moisei Nicolae, Moisei Maria, Balan Maria, Gangan Maria, Eftodi Nina, Platon Ana, Osadceia Raisa, Mungiu Natalia, Afteni Sergiu, Afteni Clavdia, Afteni Dorin, Afteni Valeriu, Afteni Sergiu, Babin Petru, Babin Tamara, Roibu Nina, Rogai Vasile, Suvac Zinaida, Prihodco Ivan, Moisei Maria, Postolachi Nadejda, Mungiu Maria, 1 Rîncău Serghei, Rîncău Olga, Rîncău Vladimir, Rîncău Lucia, Rîncău Andrei, Mungiu Natalia, Moisei Clavdia, Rîncău Ivan ,Moisei Mihail, Vasian Elena, Nastas Maria, Mungiu Natalia, Mungiu Iosif, Creţu Ana, Schimbător Maria, Nastas Ilia, Moisei Gavril, Moisei Lidia, Cazacu Andrei, Iachimenco Vera, Osadci Ioana, Chiralina Viorel, Berlinscaia Ecaterina, Berlinschi Vasili, Moisei Evghenii, Berlinschi Valentina, Pavlenco Feodor, Baeş Galina, Cazacu Iulia, Cîrlig Valentina, Creţu Ana, Creţu Mihail,

Mungiu Valentin, Ciumacenco Sofia, Moisei Elena, Agapi Natalia, Gonţa Natalia, Baeş Efim, Baeş Irina, Baeş Iurie, Nastas Gheorghe, Nastas Galina, Mungiu Andrei Nicolae, Mungiu Maria, Berlinscaia Valentina, Sandu Grigore, Ilieş Olga, Mungiu Gheorghe, Berlinscaia Liubovi, Platon Elena, Afteni Vasile, Afteni Tatiana , Ţapu Irina, Platon Maria, Baeş Emilian, Baeş Lilian, Baeş Mariana, Curea Zinaida, Gangan Piotr, Grapila Aliona, Luca Dumitru, Luca Eudochia, Luca Fevronia, Luca Ivan, Mărginean Gheorghe, Moisei Mihail, Balan Gheorghe, Burlacu Uliana Foca, Catanoi Tamara, Burlacu Mihail, Bichir Anna, Repcovschi Natalia, Morari Nicoleta, Berlinschi Constantin, Berlinschi Anton, Berlinscaia Maria, Belinscaia Ana, Berlinschi Angela, Aftenii Gherman, Baeş Matrena, Ceban Iosif, Cebanu Liudmila, Ciumacenco Elena, Agapi Mariana, Afteni Tamara, Afteni Uliana, Afteni Zinaida, Babin Mihail, Babin Ion Serafim, Babin Iulia, Babin Liuba, Baeş Aculina, Baeş Constantin, Popovici Maria, Babin Mihail, Osadciaia Nina, Moisei Andrei, Babin Mihail, Moisei Constantin, Platon Maria, Nastas Nina, Moisei Ecaterina, Moisei Victor Platon Victor, Suvac Zinaida, Moisei Victor.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că CAP „Vicoran” la începutul anului 2000, a aderat la procesul de privatizare a întreprinderilor agricole, fiind formate mai multe grupuri de cotași, iar dânșii, de asemenea au fost lideri a unor grupuri de cotași, şi anume Mungiu Serghei liderul grupului de cotaşi cu 414 persoane, iar Babin Gheorghe a grupului de cotaşi cu 244 persoane. Susțin că la 07 aprilie 2000, între CAP „Vicoran” şi SRL „Remiza” a fost întocmit un act privind cesionarea datoriilor CAP „Vicoran” din patrimoniul ultimei către SRL „Remiza” în sumă de 168001 lei, fiind indicate obiectele transmise, nr. inventar, valoarea de bilanț și valoarea cesionării.

Menționează că conform procesului verbal nr. 4 din 21 aprilie 2000, Comisia de privatizare CAP „Vicoran” a hotărât să cesioneze patrimoniul membrilor gospodăriei din fondurile fixe destinate distribuirii în natură SRL „Remiza” în contul stingerii datoriilor curente a gospodăriei, tot atunci, a fost întocmit și actul nr. 1 de primire- transmitere a patrimoniului, fiind indicate obiectele transmise, nr. de inventar, valoarea de bilanț și valoarea cesionării care a fost semnat de către directorul SRL „Remiza”, Verbiţchii Leonid și președintele Comisiei de Privatizare „Vicoran”, Babin Gheorghe. Indică că la 11 iulie 2000, conform procesului-verbal nr. 6 a Comisiei de privatizare a CAP „Vicoran” au fost întocmite listele patrimoniului destinat distribuirii în natură, care a rămas după stingerea datoriilor a CAP „Vicoran”.

Invocă Mungiu Sergiu că a devenit reprezentantul grupului nr. 1 constituit din 414 cotași, fiindu-i distribuit în natură o parte din patrimoniul CAP „Vicoran”, inclusiv și depozitul nr. 2205 cu valoarea estimativă de 50000 lei, iar Babin Gheorghe a devenit reprezentant a grupului nr.2 constituit din 244 cotași, fiindu-i distribuit în natură o parte din patrimoniul CAP „Vicoran”, inclusiv și depozitul nr. 5988 cu valoarea estimativă de 50000 lei.

2 La fel, indică că Afteni Victor s-a adresat cotașilor din grupul nr.2, care era reprezentat de Babin Gheorghe, să procure depozitul nr. 5988 cu valoarea estimativă de 50000 lei, iar în acest sens a fost petrecută adunarea cotaşilor, aceștia au fost de acord, respectiv, la majoritatea fiindu-le achitată suma menționată conform cotei procentuale, însă, în timpul perfectării tranzacției s-a stabilit că depozitele aparțin cu drept de proprietate SRL „Remiza”, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1654din 11 iulie 2000. Solicită declararea nulității a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1654 din 11 iulie 2000. Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 13 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind declarat parțial nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1654 din 11 iulie 2000 în partea ce ține de vânzarea depozitului „B” cu suprafața de 918 m.p.

, nr. cadastral 2722200.011.01 situat în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeni și obligat Oficiul Cadastral Teritorial să radieze din Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a SRL „Remiza” asupra bunului imobil, depozitului „B” cu suprafața de 918 m.p. , nr. cadastral 2722200.011.01 situat în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeni.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Căușeni din 30 decembrie 2013, a fost admisă cererea lui Babin Gheorghe şi Mungiu Sergiu cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare şi declarat parțial nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1654 din 11 iulie 2000 în partea ce ține de vânzarea depozitului „V” cu suprafața de 1073,6 m.p , nr. cadastral 2722200.011.01 situat în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeniși obligat Oficiul Cadastral Teritorial să radieze din registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a SRL „Remiza” asupra bunului imobil, depozitului „V” cu suprafața de 1073,6 m.p, nr. cadastral 2722200.011.01 situat în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeni. Prin decizia Curții de Apel Bender din 12 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Remiza” și menținută hotărârea și hotărârea suplimentară a primei instanțe.

La 22 august 2014 SRL „Remiza”, reprezentat de avocatul Adrian Berzovschi, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a încălcat prevederile art. 6 din Codul civil, care reglementează expres că legea civilă nu are caracter retroactiv, ea nu modifică nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condiții de stingere a unei situații juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare, astfel, instanțele inferioare urma să aplice prevederile Codului Civil din 1964, în sensul anulării actului juridic, însă, acest fapt a fost ignorant, ce a dus la adoptarea unor hotărâri ilegale și neîntemeiate. În sprijinul celor relatate invocă şi art. 74 din Codul civil al RSSM din 26 decembrie 1964, care stipulează expres că termenul general de prescripție pentru 3 apărarea printr-o acțiune a drepturilor încălcate ale unei persoane este de peste trei ani, iar litigiile dintre organizațiile de stat, colhozuri şi alte organizații cooperatiste şi celelalte organizații obștești de un an, astfel, conform normei citate, acțiunile privind declararea nulității a actului juridic se supune termenului general de prescripție de 3 ani.

Menționează că chiar în cazul admiterii examinarea circumstanțelor în temeiul prevederilor în vigoare la momentul actual, rezultă că instanțele inferioare de asemenea au ignorat normele legale din Codul civil, or, reieșind din cerințele indicate în acţiune, intimații au solicitat nu anularea ci declararea ca fiind fals a contractului de vînzare- cumpărare din 11 iulie 2000, încheiat între societate în calitate de cumpărător și CAP „Vicoran” în calitate de vânzător, precum și declararea nulității absolute a contractului menționat, însă, în acest sens nu a fost invocată nici o normă juridică în baza cărui fapt contractul a fost încheiat cu încălcarea normelor materiale precum şi în temeiul căror probe urmează a fi stabilit că acest contract a fost falsificat sau alte împrejurări prin care ar atrage nulitatea absolută a actului juridic.

La fel, indică că în urma cererii înaintate de reclamanții la Procuratura Căușeni, prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale sa stabilit că nu există elementele componenței de infracțiune, respectiv în astfel de condiţii nici falsificarea nu poate fi invocată.

Afirmă că solicitarea intimaților privind anularea absolută a actului juridic nu a fost confirmată prin careva probe veridice și pertinente, ce a constitui temei de anularea actului juridic şi în cererea de chemare în judecată, ultimii au invocat că contractul a fost încheiat prin eroare fapt reglementat de art. 227 din Cod civil, prin urmare art. 233 din Cod Civil, reglementează termenul special de 6 luni privind înaintarea pretențiilor și anularea actului juridic în baza art. 227 din Cod civil, fapt ce în plus denotă că cererea intimaților este una tardivă, iar motivul precum că ultimii au aflat despre contractul contestat numai în anul 2013, este unul neîntemeiat, deoarece, aceștia personal au semnat și a condus cu tranzacția, mai mult, la semnarea contractului a fost prezent și Primarul satului Tănătari, care a semnat și a ștampilat contractul de vânzare-cumpărare.

De asemenea, indică că în textul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1654 din 11 iulie 2000, notarul Cramarenco Valentina a indicat că părțile au făcut cunoștință cu textul contractului, după care l-au semnat, astfel, confirmând întocmirea acestuia, totodată în pct. 5 a contractului este indicat că notarul a explicat părților conținutul art. 240 alin.(2) şi art. 242 din Cod Civil. Susține că pentru încheierea actului juridic este nevoie ca părțile să aibă un comportament în vederea încheierii unui contract prin urmare, acesta va produce efecte juridice, la caz, a fost evident că ambele părți au avut comportamentul de a contracta, prin care şi-a manifestat voința în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar conform prevederilor art. 199 alin. (2) din Cod civil, consimțământul este valabil dacă provine de la persona cu discernământ, este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice şi nu este viciat.

Insistă că intimații nu poate cere anularea actului juridic în totalitate, ci doar în partea în care le-a fost stabilită cota-parte, însă, conform actelor anexate la materialele cauzei nu este clar care este cota-parte la care pretinde ultimii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 12 iunie 4 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 22 iulie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 302 vol. I). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 22 august 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Remiza”, Babin Gheorghe şi Mungiu Sergiu, împreună cu un grup de persoane, care au fost introduse în proces în calitate de intervenienţi accesorii de partea reclamanţilor, au solicitat declararea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare încheiat la 11 iulie 2000 între CAP 2Vicoran” şi SRL „Remiza”, cît şi declararea acestuia ca fiind fals. Judecând pricina în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia parţial, declarînd parțial nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1654 din 11 iulie 2000, în partea ce ține de vânzarea depozitului „B” cu suprafața de 918 m.p. , nr. cadastral 2722200.011.01 situat în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeni și obligînd Oficiul Cadastral Teritorial să radieze din Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a SRL „Remiza” asupra bunului imobil, depozitului „B” cu suprafața de 918 m.p.

, nr. cadastral 2722200.011.01 situat în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeni. Ulterior, prin hotărârea suplimentară din 30 decembrie 2013, Judecătoria Căușeni, a declarat parțial nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1654 din 11 iulie 2000 şi în partea ce ține de vânzarea depozitului „V” cu suprafața de 1073,6 m.p , nr. cadastral 2722200.011.01 situat în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeni și obligat Oficiul Cadastral Teritorial să radieze din registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a SRL „Remiza” asupra bunului imobil, depozitului „V” cu suprafața de 1073,6 m.p, nr. cadastral 2722200.011.01 situat în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeni. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „Remiza”, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei şi respingerii acestuia şi menţinerea hotărârii şi hotărîrii suplimentare a primei instanţe.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 227 alin. (1) şi (2) Cod civil, a considerat drept întemeiată soluţia primei instanţe, care a concluzionat că contractul de vînzare-cumpărare din 11 iulie 2000 a fost încheiat în urma unei erori considerabile a obiectului actului juridic, reţinînd în acest sens că obiect al actului juridic era patrimoniul CAP „Vicoran”, cesionat către SRL „Remiza” în contul stingerii datoriilor salariale ale CAP „Vicoran” faţă de angajaţii-salariaţi, însă potrivit actului din 26 aprilie 2000 printre obiectele transmise SRL „Remiza” nu figurează depozitele cu suprafaţa de 918 m.p. şi 1073,6 m.p.

La fel, instanţa de apel a menţionat că confirm contractuluide vînzare-cumpărare 5 a terenului cu destinaţie agricolă din 10 iulie 2000, încheiat între Primăria satului Tănătari raionul Căuşeni şi SRL „Remiza”, ultima a procurat sectorul de teren cu destinaţie agricolă, aferent construcţiilor private cu suprafaţa de 4,488 ha la preţul de 16892 lei. Iar terenul aferent depozitelor cu suprafaţa de 918 m.p., care a aparţine grupului de proprietari condus de Babin Gheorghe şi depozitul cu suprafaţa de 1073,6 m.p., care aparţine grupului de proprietari condus de Mungiu Sergiu, este proprietatea administraţiei publice locale. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel, judecând apelul, nu a intrat în esenţa cauzei deduse judecării, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea concluziilor primei instanţe. În acest context, instanţa de recurs reţine că unul din argumentele, asupra cărui a insistat apelantul în cererea de apel este faptul omiterii de către intimaţii a termenului de adresare a cererii în judecată prevăzut de art. 74 din Codul civil (în redacţia anului 1964), precum şi aplicarea la caz a unor norme legale care nu trebuiau să fie aplicate, referindu-se în acest sens la aspecte ce ţin de acţiunea în timp a legii civile.

Pe când instanţa de apel, fără a intra în esenţa acestui argument, care, de altfel, se invoca ca unul din motivele de bază pentru care se solicită casarea hotărîrii primei instanţe, şi fără a supune verificării acestuia în baza unui material probator, a reţinut drept corectă constatarea primei instanţe cu referire la faptul că reclamanţii Babin Gheorghe şi Mungiu Serghei au aflat despre eroarea actului juridic la începutul lunii ianuarie 2013 şi au depus acţiunea în judecată la 16 mai 2013, în interiorul termenului prevăzut de art. 233 alin.(1) Cod civil, care stipulează că persoana îndreptăţită are dreptul să ceară anularea actului juridic pentru temeiurile stipulate la art.227, 228 şi 230 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării.

În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate, era indispensabil, de a verifica temeiul legal al pretenţiilor, cît şi de a concretiza cerinţele acţiunii, or, din pretenţiile înaintate rezultă că Babin Gheorghe şi Mungiu Sergiu insistă asupra nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare, 6 pe cînd instanţele au declarat nulitatea parţială a acestuia prin prisma art. 227 Cod civil, care de altfel, reglementează nulitatea relativă a actului juridic.

Aici, instanţa de recurs ţine să menţioneze că în sensul art. 227 Cod civil , pentru ca eroarea să constituie temei de anulare a actului juridic civil, este necesar ca ea să fie considerabilă, în sensul că elementul asupra căruia reprezentarea este falsă să fie determinant pentru încheierea actului, astfel încît, dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar fi încheiat, iar ca dolul să fie temei de anulare a actului juridic, este necesar ca acesta să fie determinant pentru încheierea actului juridic, adică mijloacele viclene utilizate de una dintre părţi să fie de aşa natură, încît să fie evident că fără aceste mijloace, cealaltă parte n-ar fi încheiat actul.

În această ordine de ideii, instanţa de apel urma să se expună asupra erorii considerabile, asupra comportamentul dolosiv a SRL „Remiza” la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1654 din 11 iulie 2000 prin prisma prevederilor art. art. 117, 118, 121 şi 122 CPC, adică prin prisma probelor administrate în acest sens. Totodată, reieşind din faptul că Babin Gheorghe şi Mungiu Sergiu insistă că despre eroarea actului juridic contestat au aflat la începutul lunii ianuarie 2013, la caz era important de a verifica cine a administrat bunul litigios din momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, iar în dependenţă de cele constatate la aspectul dat, urmează a fi revăzut şi termenul de înaintare a acţiunii în judecată atît prin prisma termenului genera, cît şi a celui special.

Acest fapt se impune a fi stabilit şi din considerentul că SRL „Remiza” insistă asupra faptului că atât Babin Gheorghe, cît şi Mungiu Serghei au semnat personal şi au dirijat tranzacţia dată pînă la înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare în anul 2000, şi astfel au cunoscut despre existenţa contractului menţionat chiar din data încheierii lui. În acest context, era necesar a fi dată o apreciere şi susţinerilor recurentului cu referire la faptul că Babin Gheorghe şi Mungiu Sergiu nu pot pretinde la anularea actului juridic în totalitate ci doar în partea în care i-au fost stabilite cotele-părţi din bunul imobil litigios, iar la acest capitol era necesar de a fi specificate cotele a acestora şi la care anume cotă valorică pretind intimaţii, precum şi faptul dacă şi alţi cotaşi au dat acordul la vînzare a depozitelor litigioase situate în extravilanul satului Tănătari, raionul Căușeni.

Împrejurările menţionate au fost lăsate, însă, fără apreciere de instanţa de apel, pe când urmau a fi analizate în cumul cu alte probe materiale, întru judecarea justă a raportului juridic apărut în speţă. Astfel, la caz se constată că deşi instanţa de apel a admis formal apelul, aceasta nu a pătruns în esenţa criticilor susţinute de către apelant aduse împotriva hotărârii primei instanţe, fapt ce indică la examinarea superficială a cauzei, cât şi la aprecierea arbitrară a materialului probator în raport cu normele de drept relevante cazului.

În conexiunea celor relatate, se stabileşte că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speţă, respectiv instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. 7 Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. Totodată, ţinînd cont de faptul că prin art. IV din Legea nr. 177 din 25 iulie 2014 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Curtea de Apel Bender şi-a încetat activitatea, la data publicării prezentei legi, şi anume din 08 august 2014, iar cauzele civile aflate în curs de examinare la Curtea de Apel Bender au fost transmise spre examinare Curţii de Apel Chişinău, pricina în cauză urmează a fi remisă pentru judecare la Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Remiza”, reprezentată de avocatul Adrian Berzovschi.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bender din 12 iunie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Babin Gheorghe și Mungiu Sergiu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Remiza” cu privire la declararea nulității a actului juridic, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva 8