2rh-2/15 — Obligarea răscumpărării acţiunilor şi încasarea dobînzii de îmtîrziere

prima instanţă: S. Namașco dosarul nr. 2rh-2/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliță, A. Pahopo instanța de recurs: I. Sîrcu, V. Clevadî, I. Oprea, I. Druță, T. Chișca-Doneva ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina împotriva Băncii Comerciale „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acțiuni cu privire la obligarea răscumpărării acțiunilor și încasarea dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiție din 01 octombrie 2014, prin care a fost respins recursul declarat de către Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina și menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 18 noiembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 21 septembrie 2012, Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina au depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA cu privire la obligarea răscumpărării acțiunilor și încasarea dobînzii de întîrziere. În motivarea acţiunii reclamanții au indicat că la data de 20 aprilie 2012 a avut loc Adunarea Generala anuală a acţionarilor BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA, la care s-a hotărît modificarea şi completarea Statutului Băncii, care în opinia lor limitează drepturile acţionarilor Băncii. Astfel, s-a hotărît de a modifica pct. 2.10. a Statutului cu expunerea lui în următoarea redacţie: „2.10.

O acţiune ordinară conferă proprietarului ei dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a primi o cotă-parte din dividende şi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia. Faţă de bunurile ce aparţin Băncii cu drept de proprietate acţionarul este titular al drepturilor obligaţionale prevăzute de Legea privind societăţile pe acţiuni şi Statutul Băncii. Acţionarii au drepturile stabilite în Legea privind societăţile pe acţiuni”.

Menționează că redacția ultimei propoziţie a pct.2.10 a Statutului (în redacția nouă) induce în eroare acţionarii referitor la baza normativă, care determină sau 1 stabileşte concret drepturile de bază şi suplimentare ale acţionarilor, deoarece limitează baza normativă doar la un act normativ - Legea privind societățile pe acţiuni și nu corespunde prevederilor art. 25 alin. (1) lit. f), lit. h), art. 25 alin. (13), art. 26 alin. (4), art. 27 alin. (3) şi art. 35 alin. (2) ale Legii privind societăţile pe acţiuni. Mai mult, în dispoziţiile pct. 2.10 a Statutului Băncii (în redacţia modificată), sînt numite în calitate de izvoare de drept, care stabilesc sau determină drepturile acţionarilor - „alte acte legislative” sau „Statutul societății”.

Însă, contrar celor indicate, afirmă că drepturile acţionarilor sunt stabilite atît de legea specială şi anume Legea privind societățile pe acțiuni, cît și de Codul Civil, Legea instituţiilor financiare și Legea privind piața valorilor mobiliare. Consideră că ultima propoziţie a pct. 2.10 din Statut, necesită a fi exclusă în legătură cu faptul că nu corespunde cu prevederile legislaţiei în vigoare, iar norma la care se face trimitere în esenţă limitează drepturile acţionarilor. La această concluzie au ajuns şi specialiştii Băncii Naţionale a Moldovei, care, prin scrisoarea din 18 iunie 2012 cu referinţă la conţinutul pct. 2.10. a Statutului Băncii modificat de Adunarea Generală anuală a acţionarilor au indicat, că „...Redacţia propusă poate crea confuzii sau induce în eroare acţionarii, crea premise pentru a limita drepturile acestora, fapt ce prezintă riscul apariţiei unor litigii între acţionari şi bancă...”.

Mai susțin reclamanții că Hotărîrea adoptată la 20 aprilie 2012, de către Adunarea Generală anuală a acţionarilor Băncii conţine şi alte prevederi, care contravin legislaţiei în vigoare. Prin Legea privind modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 73 din 15 aprilie 2011, alin. (2) art. 79 al Legii privind societăţile pe acţiuni a fost completat cu lit. bl) cu următorul conţinut: „bl) convertirii acţiunilor de o clasă în acţiuni de altă clasă; sau”. Însă, în conţinutul pct. 2.18.2 a Statutului Băncii introdusă prin decizia Adunării Generale anuale a acţionarilor din 20 aprilie 2012, această inovaţie nu a fost reflectată.

Menţionează că dezvoltînd această neconcordanţă cu norma din art. 79 alin. (2) al Legii privind societăţile pe acţiuni, autorii proiectului, în scopul limitării drepturilor acţionarilor, au propus spre aprobare Adunării Generale a acţionarilor pct. 2.18.2 a Statutului, în următoarea redacţie „Acţionarul este în drept să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin dacă: a) nu i s-a permis, fără temei legal, să participe la adunarea generală a acţionarilor la care s-a luat hotărîrea în unul din cazurile prevăzute la lit. b), e) art. 2.18.1. al Statutului şi Legii cu privire la societăţile pe acţiuni, b) el a votat împotriva adoptării hotărîrii prevăzute la lit. b), d) art. 2.18.1 al Statutului şi/sau a votat pentru adoptarea hotărîrii prevăzute la al.

6) art. 39 al Legii cu privire la societăţile pe acţiuni şi a cerut răscumpărarea acţiunilor în termenul de doua luni din ziua primirii Adunării generale sau a consiliului Băncii una din deciziile prevăzute la art. 2.18.1 al Statutului, c) şi-a exprimat dezacordul cu decizia consiliului societăţii privind încheierea unei tranzacţii de proporţii.” Drept urmare, considerînd că reglementările respective la fel le limitează drepturile de acţionari a Băncii în conformitate cu prevederilor art.79 alin. (2) lit. b) al Legii privind societăţile pe acţiuni, au solicitat răscumpărarea acţiunilor plasate de societate, care le aparţin. Respectiv prin scrisoarea din 13 iulie 2012, au reamintit administraţiei Băncii despre obligaţia Băncii de răscumpărare a acțiunilor, însă contrar prevederilor legislației în vigoare, administraţia asociației nu a acţionat corespunzător.

2 Solicită obligarea BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA să efectueze răscumpărarea acțiunilor plasate de societate ce le aparțin ca acționari ai Băncii în temeiul dispozițiilor lit. b) al. (2) art. 79 al Legii privind societățile pe acțiuni, al. (41) art. 21 al Legii privind piața valorilor mobiliare, lit. b) al. (2) al. (3) art. 166 Cod civil și încasarea dobînzii de întîrziere. La 07 martie 2013, Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina au depus o cerere suplimentară împotriva BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA, solicitînd obligarea răscumpărării acțiunilor și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 24 aprilie 2013, Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina au depus o cerere de modificare a cerințelor, în care a invocat că Hotărîrea cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în Statutul BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA din 20 aprilie 2012, adoptată de către Adunarea Generală a acționarilor Băncii conține dispoziții care nu corespund cerințelor legislației în vigoare. Astfel, prin Hotărîrea respectivă se propune modificarea pct. 2.10 a Statutului Băncii ce creează confuzii sau induce în eroare acționarii limitînd drepturile acestora, fapt ce prezintă riscul apariției unor litigii între acționari și bancă și pct. 2.18.1 redacția căruia contravine prevederilor art. 79 din Legea privind societățile pe acțiuni.

Solicită anularea Hotărîrii Adunării Generale anuale a acționarilor cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în Statutul BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA din 20 aprilie 2012, obligarea BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA să efectueze răscumpărarea acțiunilor plasate de societate ce le aparțin ca acționari ai Băncii și încasarea dobînzii de întîrziere (f.d. 43-44). Iar în cadrul dezbaterilor judiciare reclamanții și-au concretizat cerințele înaintate, solicitînd obligarea BC „Banca de Finanțe și Comerț” SA să efectueze răscumpărarea acțiunilor plasate de societate ce le aparțin ca acționari ai Băncii și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 115) Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 18 noiembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina și menținută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2014, a fost respins recursul declarat de către Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe. La data de 17 octombrie 2014, Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina au depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitînd admiterea cererii de revizuire casarea deciziei instanței de recurs, deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea cererii de revizuire revizuenții invocînd prevederile art. 449 lit. b) CPC, au menţionat că în cadrul examinării cauzei instanța de recurs la fel ca și instanțele ierarhic inferioare a examinat superficial circumstanțele cauzei și a admis aplicarea la caz a normelor de drept material care contravin dispozițiilor generale cu privire la obligațiuni prevăzute de art. 512-517 CC precum și art. 79 al Legii cu privire la societățile pe acțiuni.

La fel, au invocat recurenții că după examinarea cauzei în instanța de recurs le-a devenit cunoscută decizia Curții Supreme de Justiție din 04 decembrie 2013 emisă în cadrul examinării cauzei civile la cererea de chemare în judecată a lui Mocanu Igor cu 3 privire la anularea tuturor Hotărîrilor Generale ale a Adunării Generale a Acționarilor „Băncii de Finanțe și Comerț” SA din 20 aprilie 2012, inclusiv, și a hotărîrii cu privire la introducerea modificărilor în statutul băncii, din care rezultă că Hotărîrea Adunării Generale a Băncii de Finanțe și Comerț” SA din 20 aprilie 2012, cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în Statutul „Băncii de Finanțe și Comerț” SA a fost lăsată în vigoare.

Astfel, consideră că în privința hotărîrii Adunării Generale a acționarilor „Băncii de Finanțe și Comerț” SA din 20 aprilie 2012 cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în Statutul Băncii, instanța de recurs în proceduri separate a ajuns la două concluzii diferite, una dintre care a stat la baza emiterii deciziei revizuirea căreia se solicită la caz. La 17 octombrie 2014 şi ulterior la 20 decembrie 2014, Cvilencov Iurii și Cvilencova Nina au depus cereri de revizuire suplimentare în care au invocat că hotărîrea Adunării Generale a acționarilor „Băncii de Finanțe și Comerț” SA din 20 aprilie 2012 cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în statutul băncii și Actul suplimentar Nr. 8 cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în statutul băncii sunt două acte juridice diferite care nu se substituie unul pe altul însă care rezultă unul din altul.

Consideră că actele juridice menționate nu pot fi confundate între ele, la fel cum nu pot fi confundate nici evenimentele juridice ce au avut loc odată cu intrarea lor în vigoare, la fel ca și normele legale în vigoare de care sunt reglementate. Studiind materialele dosarului, și argumentele invocate în cererea de revizuire și cererea de revizuire suplimentară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

După cum se constată la caz, revizuenții, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, au prezentat în susţinerea cererii de revizuire actele de dispoziţii a Curţii de Apel Chişinău şi Curții Supreme de Justiție, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mocan Igor împotriva SA „Banca de Finanțe și Comerț” cu privire la recunoașterea faptului că Adunarea Generală ordinară a acționarilor din 20 aprilie 2012, nu are statut de Adunare Generală ordinară și recunoașterea nulității hotărîrilor adoptate în cadrul Adunării Generale din 20 aprilie 2012, invocînd că în rezultatul examinării pricinii respective hotărîrea Adunării Generale a acționarilor „Băncii de Finanțe și Comerț” SA din 20 aprilie 2012 a fost lăsată în vigoare fără careva modificări.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) CPC, este de înţeles că circumstanţele sau faptele esențiale ale pricinii care au devenit cunoscute, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere.

4 La fel de important este ca circumstanțele sau faptele să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente şi pertinente, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată și să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă.

În acest context este de menționat că circumstanţele nou-descoperite reprezintă totalitate de fapte juridice (obiect al probaţiei) care duc la apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile, care au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei civile, totodată, avînd putere decisivă asupra concluziei instanţei de judecată, care nu au fost cunoscute revizuentului anterior, dar existau pînă la momentul pronunţării hotărîrii, care să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă, şi dacă revizuentul dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Iar, elemente de fapt, ca modalitate a probării circumstanţelor, vor constitui, în conformitate cu art.117 alin. (2) CPC, explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, depoziţiile martorilor, înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, concluziile experţilor. Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuenți în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or actele de dispoziţii prezentate de revizuenţi în susţinerea poziţiei sale nu confirmă careva circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii nou descoperite care au existat obiectiv pînă la pronunțarea deciziei revizuire a căreia se solicită și au putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată, respectiv, aceasta nu constituie un mijloc de probă în sensul art. 117 alin. (2) CPC.

De altfel, nici argumentele recurenților cu referire la faptul că hotărîrea Adunării Generale a acționarilor „Băncii de Finanțe și Comerț” SA din 20 aprilie 2012 cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în statutul băncii și Actul suplimentar nr. 8 cu privire la introducerea modificărilor și completărilor în statutul băncii sunt două acte juridice diferite care nu se substituie unul pe altul iar care rezultă unul din altul, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei şi la materialul probator apreciat în cadrul judecării prezentului litigiu. În acest context, se remarcă că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Prin urmare, având în vedere că argumentele invocate de Cvilencov Iurii și Cvilencova Nina în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 CPC, admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea 5 raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. b), c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Cvilencov Iurii și Cvilencova Nina împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cvilencov Iuri și Cvilencova Nina împotriva Băncii Comerciale „Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe Acțiuni cu privire la obligarea răscumpărării acțiunilor și încasarea dobînzii de întîrziere. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva 6