2ra-2838/15 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, recunoaşterea nulităţii a recipiselor

prima instanţă: L. Gafton dosarul nr. 2ra-2838/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Brînza Igor și Brînza Lilia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Brînza împotriva lui Brîna Igor și Brînza Lilia cu privire la încasarea datoriei dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională a lui Brînza Igor și Brînza Lilia împotriva Olgăi Brînza cu privire la recunoașterea nulă a recipiselor și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Brînza Olga și Brînza Constantin, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 17 aprilie 2014 și în partea casată emisă o nouă hotărîre cu privire la admiterea integrală a acțiunii, în rest hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 17 aprilie 2014 a fost menținută, c o n s t a t ă : La 13 noiembrie 2012, Brînza Olga a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Brînza Igor și Brînza Lilia cu privire la cu privire la încasarea datoriei dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de împrumut din 01 aprilie 2010 i-a împrumutat lui Igor Brînza şi Lilia Brînza suma de 24 000 euro pe termen de 1 an, semnând în acest sens o recipisă.

Ulterior, prin recipisa din 24 mai 2011 i-a împrumutat lui Igor Brînza şi Lilia Brînza suma de 12000 euro cu termenul de rambursare pînă la data de 01 octombrie 2011. Menționează că în termenul stabilit pîrîții nu au restituit împrumutul, iar la data de 02 noiembrie 2011, Igor Brînza i-a restituit doar suma de 5000 euro, datoria constituind de 31 000 euro. Susține că la 06 august 2012 și la 28 septembrie 2012 a înaintat pârîţilor pretenţii, prin care au solicitat restituirea sumelor împrumutate, însă aceştia se eschivează de la restituirea împrumutului. În drept își întemeiază cerințele în baza art. 8, 9, 512, 514, 539, 572, 576, și 872 Cod civil. Solicită încasarea datoriei în mărime de 31 000 euro, dobînzii de întîrziere în mărime de 5 810,81 euro și a cheltuielilor de judecată.

La 15 martie 2013, Brănza Igor și Brinza Lilia au depus acțiune reconvențională împotriva Olgăi Brînza cu privire la declararea nulităţii recipiselor şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii au indicat că la 01 septembrie 2008 au împrumutat de la Constantin Brînza suma de 10 000 euro cu dobânda de 72% anual, la 03 februarie 2009 suma de 10 000 euro cu dobânda de 60% anual şi la 20 martie 2009 suma de 10 000 euro cu dobânda de 60 % anual. Astfel, a împrumutat de la Brînza Constantin suma de 30 000 euro, fără a întocmi în acest sens careva recipise sau contracte de împrumut. Susține că în scopul stingerii datoriei la data de 20 aprilie 2009 i-au restituit suma de 1 000 euro şi la 23 iulie 2009 suma de 7000 euro.

La data de 25 decembrie 2009 au mai împrumutat de la Brînza Constantin suma de 2000 euro, datoria constituind suma de 24 000 euro, inclusiv 10 000 euro împrumutul din 01 septembrie 2008 cu dobînda de 72% anual și 14 000 euro împrumutul din 3 februarie 2009, 20martie 2009 şi 25 decembrie 2009 cu dobînda de 60% anual. La data de 01 aprilie 2010, la insistența lui Brînza Constantin, care a invocat frica că împrumutul nu-i va fi restituit, a semnat o recipisa precum că a împrumutat de la acesta suma de 24 000 euro, iar în recipisă la indicația lui Brănza Constantin a indicat că suma împrumutului a primit-o de la soția acestuia Brînza Olga. Menționează că pentru perioada 01 septembrie 2008 și pînă în luna ianuarie 2011, inclusiv, i-a achitat lui Brînza Constantin la timp și integral toate dobînzile pentru împrumuturile primite.

Însă, începînd cu luna mai 2011 din cauza problemelor financiare a fost în imposibilitate să mai întoarcă lui Brînza Constantin careva sume, iar la 24 mai 2011, sub amenințările și presiunile lui Brînza Constantin a mai semnat o recipisă precum că a mai împrumutat de la Brâînza Olga suma de 12 000 euro pe un termen de pînă la 01 octombrie 2011. Din spusele lui Brînza Constantin, suma de 12 000 euro, constituie suma dobînzilor acumulate la data semnării recipisei pentru împrumuturile acordate anterior. Susține că în realitate nu a primit suma de 12 000 euro, iar recipisa din 24 mai 2011 a semnat-o din frica de a nu rămîne cu familia în stradă. La data de 15 octombrie 2011 i-a achitat lui Brînza Constantin suma de 5 000 euro, în schimbul unei recipise semnate de Brînza Constantin.

Ulterior, la data de 05 decembrie 2011, i-a mai achitat lui Brînza Constantin suma de 15 000 euro, însă la transmiterea banilor Brînza Constantin a refuzat să semneze o recipisă, invocînd că conform recipiselor de împrumut, banii au fost primiți de la soția sa Brînza Olga și respectiv, ultima şi urmează să semneze recipisa pentru primirea sumei de 15 000 euro. Sub acest aspect menționează că peste puțin timp Brînza Constantin i-a înmînat recipisa din 06 decembrie 2011, scrisă din numele Olgăi Brînza, prin care se confirmă că aceasta a primit în contul stingerii datoriei suma de 15 000 euro, însă ulterior Brînză Constantin a declarat că nu a primit suma de 15 000 euro, iar semnătura din recipisă nu aparține Olgăi Brînza.

Mai indică reclamanții că la 18 mai 2012, au mai achitat lui Brînza Constantin suma de 4 000 euro, fiind ferm convinși că nu mai au careva restanțe la împrumutul de 24 000 euro, iar aflîndu-se într-o stare stresantă au uitat să solicite recipisă pentru suma de 4 000 euro. Mai tîrziu, însă, la 06 noiembrie 2011, Brînza Igor a fost chemat de Brînza Constantin în apartamentul unui fost coleg de serviciu unde se mai aflau încă două persoane, în prezența cărora a fost silit să scrie o recipisă precum că are o datorie față de Brînza Constantin în sumă de 14 000 euro, dobînda pentru un an de zile și la suma de 14 000 euro a fost calculată altă dobîndă în mărime de 3 500 euro. Indică că aflîndu-se sub presiune și-a asumat angajamentul să achite suma de 17 500 euro, eșalonat, prima sumă în mărime de 5 000 euro urmînd să fie achitată pînă la data de 20 ianuarie 2013, iar în caz contrar urma să achite suplimentar o dobîndă de întîrziere în mărime de 5 000 euro.

Astfel, susține că nu a împrumutat de la Brînza Olga careva mijloace bănești, toate raporturile de împrumut fiind formate cu Brînza Constantin, care a profitat de încrederea și credința lor obținînd profituri ilegale. În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 195, 199, 207, 216, 217, 219, 220 229, 230, 233 și art. 869 Cod civil. Solicită recunoașterea nulă a recipise din 01 aprilie 2010 în sumă de 24 000 euro din momentul încheierii a recipisei, constatarea nulității absolute a recipisei din 24mai 2011 în sumă de 12 000 euro și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 45-49).

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 17 aprilei 2014 acțiunea inițială a fost admisă parțial fiind încasat, în mod solidar, de la Igor Brînza şi Lilia Brînza în beneficiul lui Constantin Brînza şi Olga Brînza suma de 16 000 euro cu titlu de împrumut nerambursat conform recipiselor din 01 aprilie 2010 şi din 24 mai 2010, suma de 4 044,25 euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada de la 01 aprilie 2010 până la 13 noiembrie 2012 şi suma de 8 840 lei cu titlu de cheltuielile pentru taxă de stat, în rest acțiunea inițială și acțiunea reconvențională au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2015, a fost admis apelul declarat de Brînza Olga și Brînza Constantin, casată hotărîrea primei instanțe în partea admiterii parțiale a cerințelor acțiunii inițiale și emisă în partea casată o nouă hotărîre prin care cerințele acțiunii inițiale au fost admise integral, fiind încasat de la Brînza Igor și Brînza Lilia în beneficiul lui Brînza Constantin și Brînza Olga datoria în sumă de 31 000 euro, dobînda de întîrziere în mărime de 5 810,81 euro, cheltuielile de judecată, inclusiv suma de 9 840 lei cu titlu de taxă de stat, suma de 4 600 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, suma de 1170 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, și suma de 24 400 lei cu titlu de cheltuieli pentru serviciile executorului, în rest a fost menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la prevederile art. art. 512, 514 867, 201, 211 CC și art. 118 CPC, a reținut Raportul de expertiză judiciară nr. 286 din 27 februarie 2015, prin care a fost constatat că inscripția „Recipisă” și semnătura din recipisa din 06 decembrie 2011 nu a fost executată de către Brînză Olga ci de către o altă persoană prin procedeul imitației libere, concluzionînd că în cadrul examinării cauzei nu și-a găsit confirmarea restituirea sumei de 15 000 euro către Brînza Olga din totalul datoriei acumulate. Totodată, prin prisma prevederilor art. art. 872, 619 Cod civil, instanța de apel a stabilit că Brînza Igor și Brînza Lilia nu au restituit la timp și integral împrumutul de 31 000 euro, iar dobînda de întîrziere din împrumutul nerestituit constituie suma de 5 810,81 euro.

La 24 august 2015, Brînza Igor și Brînza Lilia au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului recurentul au invocat că decizia instanței de apel este ilegală, neîntemeiată și adoptată cu încălcarea normelor de drept material și procedural. Astfel, indică că, concluziile instanței de apel cu referire la încasarea datoriei integrale în sumă de 31 000 euro contravine probelor administrate și anexate la dosar, din care rezultă că conform recipiselor din 01 aprilie 2010 și 24 mai 2011, Brînza Igor și Brînza Lilia au luat cu împrumut de la Brînza Olga în total suma de 36 000 euro, iar în contul stingerii datoriei prin recipisele din 18 noiembrie 2011 și 06 decembrie 2011 i- au restituit Olgăi Brănza suma de 5 000 euro și respectiv, suma de 15 000 euro.

În acest context cu referire la recipisa din 06 decembrie 2011 privind stingerea datoriei în sumă de 15 000 euro pe care Brînza Olga nu o recunoaște, menționează că instanța de apel eronat s-a axat pe Raportul expertiză judiciară nr.286 din 27 februarie 2015 efectuat de Centru Național de Expertize Judiciare din care rezultă că textul manuscrisului din recipisa din numele Olgăi Brînza datată cu 06 decembrie 2011 nu a fost executată de către Brînza Olga dar de către o altă persoană și neîntemeiat a apreciat critic Raportul de constatare-tehnico științifică nr. 2515 dn 29 aprilie 2013, din care rezultă că textul din recipisa din numele Olgăi Brînza cu privire la stingerea datoriei de 15 000 euro a fost îndeplinit de însuși Brînza Olga însă semnătura din recipisa nu a fost posibil de identificat.

Or, este evident că concluziile din expertizele efectuate pe marginea uneia și aceleiași recipise recipisei sunt diametral opuse, iar în așa caz pentru înlăturarea oricăror dubii în veridicitatea manuscrisului din recipisa datată cu 06 decembrie 2011 din numele Olgăi Brînza, instanța prin prisma prevederilor art. 159 alin.(2) CPC, urma să numească o expertiză repetată, pe care să o încredințeze unei comisii de experți, cu atît mai mult cu cît, din declaraţiile intimatei Brînza Olga, susţinute în cadrul dezbaterilor judiciare, urmează că reclamanta Olga Brînza, mai întîi a negat că ar fi scris careva recipise privind primirea sumei de 15 000 euro în contul stingerii datoriei formate, apoi a menţionat că a început să scrie o astfel de recipisă, însă nu a finalizat-o din motivul că pîrîtul nu i-a transmis banii şi că la moment nu ţine minte unde se află această recipisă.

Totodată, indică recurenții că instanța de apel contrar prevederilor art. 130 CPC, nu a motivat prin prisma prevederilor legale de ce a reținut ca probă anume Raportul de expertiză judiciară nr. 186 din 27 februarie 2015 și s-a limitat doar la faptul că Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2515 din 29 aprilie 2013, a fost efectuat în afara procesului civil, fără a reflecta în decizie motivele concluziilor sale. Susține că incertitudinea probelor aflate în faţa instanţei de apel, a generat de ultima o concluzie arbitrară, contrară prevederilor legale, de încasare a datoriei integrale în sumă de 31000 euro, datorie care în realitate nu există, iar intimaţii Olga Brînză şi Constantin Brînză, fiind persoane de rea-credinţă, s-au folosit de circumstanţele şi împrejurările favorabile create.

În același timp, consideră că la încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 5810,81 euro, instanța a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 619, art. 872 alin. (1) Cod Civil, or, din calculele dobînzii de întîrziere în mărime de 5810,81 euro, anexate la materialele dosarului, urmează că dobînda de întîrziere a fost calculată de către reclamant contrar prevederilor legale, reieşind din cuantumul valutei străine în mărime de 24000 euro şi 12000 euro, utilizînd la valuta străină rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei pentru calcularea dobînzilor de întîrziere, fapt inacceptabil, pe motiv că potrivit art. 302 ale Codului Civil, moneda naţională, leul, constituie un mijloc legal de plată, obligatoriu pentru recepţionare conform valorii nominale pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

La 18 noiembrie 2015, Brînza Olga și Brînza Constantin au depus referință asupra recursului declarat de Brînza Iogor și Brînza Lilia, invocînd netemeinicia acestuia și legalitatea deciziei instanței de apel. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Brînza Igor și Brînza Lilia este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Brînza Igor și Brînza Lilia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Astfel, sunt neîntemeiate argumentele recurentului cu referire la faptul că calcularea dobînzii de întîrziere a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 302 din Cod civil, care indică că, mijlocul legal de plată, obligatoriu pentru recepţionare conform valorii nominale pe întreg teritoriul Republicii Moldova este leul. Or, după cum se constată la caz, calcularea dobînzii de întîrziere a fost efectuată reieșind din aceeași valută în care a fost acordat și primit împrumutul, or, împrumutul a fost acordat în valută străină (euro), iar, instanța a dispus încasarea împrumutului și dobînzii de întîrziere în valuta în care a avut loc tranzacţia, la cursul oficial al BNM la data executării obligației, fapt ce nu contravine prevederilor art. 302 Cod civil.

Nu pot fi reţinute nici afirmaţiile recurenţilor, precum că, în speţă, instanţa urma să numească o expertiză repetată, prin prisma prevederilor art. 159 alin.(2) CPC, pe care să o încredințeze unei comisii de experți, deoarece cerinţele în acest sens, în cadrul judecării cauzei în instanţa de apel, din partea participanţilor la proces nu au parvenit, iar instanţa nu a stabilit careva deficienţe în Raportul de expertiză, concluziile căruia, de rînd cu alte probe administrate, au stat la baza emiterii deciziei recurate. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Brînza Igor și Brînza Lilia asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Brînza Igor și Brînza Lilia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Brînza Igor și Brînza Lilia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva