2ra-153/15 — Recunoaşterea nulităţii certificatelor de moştenitor legal

prima instanţă: D. Mîrzenco dosarul nr. 2ra-153/15 instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Maximov Nadejda, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maximov Nadejda împotriva Nadejdei Meriacri, Suciu Elisaveta, intervenienţi accesorii notarul public Culava Taisia şi OCT Străţeni, cu privire la recunoaşterea nulităţii certificatului de moştenitor legal şi contractului de vînzare-cumpărare a imobilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Maximov Nadejda şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 11 martie 2014 c o n s t a t ă La 12 aprilie 2013 Maximov Nadejda a depus cerere de chemare în judecată către Meriacri Nadejda, intervenienţi accesorii notarul public Taisia Culava şi OCT Străşeni, cu privire la recunoaşterea nulităţii certificatelor de moştenitor legal nr. 317 din 18 septembrie 2003 şi nr. 3145 din 13 iulie 2012. Prin cerere suplimentară a solicitat şi declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a imobilului din 21 august 2012 nr. 3843. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că părinţii săi Timofti Grigorii şi Timofti Anastasia, fiind în viaţă au domiciliat în r-nul Străşeni, or.

Bucovăţ, str.Maria Magdalena 24. Tatăl său Timofti Grigorii a decedat la 28 iunie 1984, iar mama Timofti Anastasia la 13.10.1998. După decesul mamei, toţi fraţii şi surorile au hotărît să menţină casa părintească în amintirea părinţilor, să aibă toţi acces liber şi dreptul egal la casă, fără ca cineva din copiii defuncţilor să primească moştenirea la notar. Indică reclamanta, că a respectat această înţelegere şi nu s-a adresat la notar pentru a accepta cota parte ce i se cuvenea din averea succesorală rămasă după decesul părinţilor. În februarie 2013, a aflat întîmplător de la un locuitor din localitatea Bucovăţ, că casa părintească este vîndută. Tot în februarie 2013 Oficiul Castral Teritorial Străşeni, filiala Î.S.

„Cadastru” Străşeni i-a eliberat un certificat, conform căruia la 18.09.2003 sora sa, Maria Pojoga, a primit certificatul de moştenitor legal cu nr.6317, care a fost eliberat de notarul public Taisia Culava. Consideră reclamanta, că acest certificat de moştenitor legal este nelegitim, deoarece i-a fost încălcat dreptul de a moşteni după decesul părinţilor. Invocă că notarul, eliberînd certificatul de moştenitor legal surorii sale Pojoga Măria, a încălcat prevederile Legii cu privire la notariat ,care stipulează că pînă la eliberarea certificatului de moştenitor legal sau testamentar, notarul stabileşte cercul de persoane, care au dreptul la succesiune şi la rezerva succesorală, prevenind moştenitorul despre răspunderea ce îi revine pentru tăinuirea faptului existenţei altor moştenitori.

Ulterior, la 05 noiembrie 2006 sora Pojoga Măria a decedat. Fiica acesteia, Meriacri Nadejda, a primit certificatul de moştenitor legal cu nr.3145 din 13 iulie 2012, prin care a devenit moştenitoare a casei în litigiu. Consideră, că eliberarea ilegală a certificatului le moştenitor legal pe numele surorii Pojoga Maria a dus la eliberarea ilegală şi a certificatului de moştenitor legal pe numele fiicei acesteia Meriacri Nadejda. Cît priveşte contractul de vînzare-cumpărare cu nr.3893 din 21 august 2012, conform căruia Meriacri Nadejda a vîndut, iar Suciu Elisaveta a cumpărat imobilul situat în or.Bucovăţ, str.M.Magdalena 24, consideră că acesta urmează a fi anulat deoarece vînzătorul Meriacri Nadejda a obţinut ilegal dreptul de proprietate asupra acestui imobil în baza unor certificate de moştenitor legal eliberate de către notar cu încălcarea legii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 11 martie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Maximov Nadejda a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Maximov Nadejda şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că Maximov Nadejda, înăuntrul termenului de 6 luni, prevăzut de art. 1517 Cod Civil, conştient nu şi-a manifestat voinţa de a accepta succesiunea legală, cu toate că cunoştea despre deschiderea succesiunii şi a avut posibilitatea să o accepte. Astfel, în condiţiile în care aceasta nu solicită constatarea faptului acceptării succesiunii sau prelungirea termenului pentru acceptarea succesiunii nu este clar în ce mod i se încalcă drepturile sale legale prevăzute de art. 1499-1500 Cod civil.

De asemenea, s-a stabilit cert că, în afară de Pojoga Maria, nimeni din moştenitorii legali nu au depus în termen de 6 luni la notarul de la locul deschiderii 2 succesiunii declaraţii de acceptare a succesiunii după decesul cet. Timofti Anastasia. Instanţa de apel a negat argumentele apelantei, precum că a avut o înţelegere verbală cu fraţii şi surorile privind neacceptarea succesiunii pentru a avea drepturi egale la casă, considerîndu-le declarative şi fără suport probator şi legal, or toţi copii persoanei decedate sunt moştenitori de clasa I şi moştenesc averea în cote egale. Astfel, în cazul acceptării accesiunii acestea devin coproprietari cu cote egale şi drepturi egale asupra bunurilor din masa succesorală.

Nu şi-au găsit confirmare nici argumentele apelantei, precum că contrar prevederilor art. 64 alin. (5) al Legii cu privire la notariat nr. 1453 din 08.11.2002, la eliberarea certificatului de moştenitor legal pe numele Mariei Pojoga notarul nu a stabilit cercul de persoane, care au dreptul la succesiune. Or, notarul stabileşte cercul de persoane, însă nu intră în atribuţiile acestuia de a invita moştenitorii să accepte succesiunea. În speţă, instanţa de apela a stabilit că succesiunea după Timofti Anastasia a fost deschisă la 13 octombrie 1998, iar certificatul de moştenitor legal pe numele Mariei Pojoga a fost eliberat la 18 septembrie 2003, adică după 5 ani, timp în care în afară de Pojoga Maria nimeni şi-a exercitat dreptul legal de a accepta succesiunea.

În condiţiile în care instanţa a ajuns la concluzia privind legalitatea certificatului de moştenitor legal din 18 septembrie 2003 nr. 6317 eliberat pe numele Mariei Pojoga, respectiv cerinţa cu privire la anularea certificatului de moştenitor legal din 13 iulie 2012 nr. 3145, eliberat pe numele Meriacri Nadejda după decesul Mariei Pojoga, fiind o cerinţă subsecventă, la fel, este neîntemeiată şi instanţa de apel a concluzionat că prima instanţă just a respins-o. Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a considerat că contractul de vînzare- cumpărare a imobilului din 21 august 2012 nr. 3893, încheiat între Meriacri Nadejda şi Suciu Elisaveta este încheiat cu respectarea rigorilor legale şi temei de anulare a acestuia nu este.

La 12 septembrie 2014 Maximov Nadejda a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri. În motivarea recursului recurenta invocă că instanţele nu au luat în consideraţie faptul că între toţi fraţii a avut loc o înţelegere de a nu se adresa la notar pentru a accepta succesiunea. La fel, invocă recurenta că art. 64 din Legea cu privire la notariat obligă notarul să stabilească cercul de moştenitori, însă din materialele dosarului succesoral se vede că notarul nu a îndeplinit această cerinţă, deoarece nu a cerut de la Pojoga Maria certificatul cu privire la componenţa familiei.

3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Maximov Nadejda nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maximov Nadejda ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Maximov Nadejda se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5