2ra-2801/15 — Constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulității certificatului de moștenitor legal, contractului de donație și radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunului imobil

prima instanţă: N.Simciuc dosarul nr. 2ra-2801/15 instanţa de apel: D.Manole, S.Arnăut, E. Fistican DECIZIE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, Judecător: Valeriu Doagă, Judecători: Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Sveatoslav Moldovan, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Andronovici Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Andronovici Natalia împotriva lui Bucșan Vladimir și Bucșan Gheorghe privind constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulității certificatului de moștenitor legal, contractului de donație și radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Andronovici Natalia, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 19 iunie 2014, c o n s t a t ă: La 08 februarie 2013, reclamanta Andronovici Natalia s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Bucșan Vladimir și Bucșan Gheorghe privind constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulității certificatului de moștenitor legal, contractului de donație și radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunului imobil. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că este nepoata defunctei Ana Bucșan, care a decedat la data de 09 februarie 1996, iar pîrîtul Bucșan Gheorghe este fiul acesteia. Menționează că, la 06 iulie 1995, defuncta Ana Bucșan a testat averea în părţi egale nepoţilor Andronovici Natalia şi Bucşan Vladimir, inclusiv și casa care îi aparţinea cu drept de proprietate, nr. 69, situată în mun.

Chişinău or. Durleşti str. Ştefan Vodă, ceea ce în opinia sa se confirmă prin testamentul anexat la dosar. Indică reclamanta că, după decesul Anei Bucşan, aceasta a continuat să locuiască şi locuieşte până în prezent în casa indicată, având grijă de gospodărie, prelucrând terenul de pe lângă casă, achitând taxele şi impozitele corespunzătoare. în aşa mod considerînd că, a intrat în posesia bunurilor succesorale şi a acceptat 1 succesiunea, însă a omis să se adreseze la notar pentru a deschide procedura succesorală. Susține reclamanta că pârâtul Bucşan Gheorghe în lipsa testamentului ar fi fost moştenitor de gradul întâi, fiind fiul defunctei şi, profitând de acestă stare de fapt, s-a adresat notarului Semionov Rodica şi, tăinuind faptul existenţei altor moştenitori, cât şi faptul existenţei testamentului, a obţinut certificatul de moştenitor legal pentru cota-parte în mărime de 8/9 din bunurile litigioase.

Consideră că, faptele date reprezintă o încălcare a normelor imperative de drept şi constituie temei pentru constatarea nulităţii absolute a certificatului contestat, în baza prevederilor art. 561 alin. (2) Cod civil (redacţia din anul 1964) şi a prevederilor art. 55 alin. (1) al Legii cu privire la notariat nr. 1153 din 11.04.1997. Totodată, este evident că moştenirea bunurilor defunctei urma să aibă loc în baza testamentului pe calea eliberării certificatelor de moştenitor testamentar, or, încălcările date implică aplicarea coroborată a prevederilor art. 216, 217,219, 220 Cod civil şi constatarea nulităţii absolute a certificatului contestat. Menționează reclamanta că i-a fost lezat și dreptul de moştenitor al acesteia la 1/2 cotă-parte din masa succesorală.

Prin urmare, Bucşan Gheorghe, obţinând fraudulos în proprietate bunurile succesorale, a donat fiului său Bucşan Vladimir aceste bunuri, încheind în acest scop contractul de donaţie nr. 2595 din 30.11.2001, autentificat de notarul Semionov Rodica. A mai indicat că, contractul vizat reprezintă un act subsecvent în raport cu certificatul de moștenitor legal contestat. Astfel, nulitatea absolută a certificatului implică și nulitatea contractului de donație, deoarece nulitatea absolută se operează în mod retroactiv din momentul emiterii actului, ceea ce înseamnă că titularul certificatului Bucşan Gheorghe nu era îndreptăţit să dobândească în proprietate bunurile care el a dispus să le înstrăineze prin contractul de donaţie, deci, şi actul de dispoziţie – contractul de donaţie, este nul, în raport cu constatarea nulităţii contractului devin aplicabile prevederile următoarelor norme – art. 219 alin. (2) Codul Familiei, art. 374 alin. (1) şi art. 375 alin. (2) Cod Civil.

Afirmă că, normele vizate reprezintă temei pentru revendicarea de către reclamantă în calitate de moştenitor şi implicit proprietar, a părţii corespunzătoare din bunurile succesorale. Suplimentar, a învederat reclamanta că despre existenţa actelor contestate a aflat în vara anului 2012 când s-a adresat la OCT Chişinău. Solicită reclamanta Andronovici Natalia, constatarea faptului acceptării succesiunii rămase după decesul Anei Bucşan, declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal nr. 2345 din 07.11.2001, eliberat pe numele lui Bucşan Gheorghe asupra 8/9 din casa de locuit nr. 69 din mun. Chişinău, com. Durleşti, str. Ştefan Vodă, a contractului de donaţie nr. 2595 din 30.11.2001, încheiat între Bucşan Gheorghe şi Bucşan Vladimir cu privire la donarea celor 8/9 din casa de locuit nr. 69 din mun.

Chişinău, com. Durleşti, str. Ştefan Vodă şi radierea din Registrul 2 bunurilor imobile a dreptului de proprietate a pârâţilor asupra bunului imobil nominalizat. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 iunie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de către Andronovici Natalia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și tardivă (f.d.100). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Andronovici Natalia, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 iunie 2014 (f.d.149). Nefiind de acord cu actele judecătoreşti enunţate, la 21 mai 2015, Andronovici Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 19 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea privind constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulității certificatului de moștenitor legal și radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunului imobil să fie admisă în sensul declarat. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea instanţei de fond sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, susţine recurenta că instanțele ierarhic inferioare greșit au reţinut în calitate de probă testamentul care a fost întocmit ulterior celui prezentat de apelanta – recurentă, deoarece acest testament a fost prezentat în copie nelegalizată anume de recurentă, care ulterior a explicat în cadrul dezbaterilor judiciare a instanței de apel că, nu dispune de originalul testamentului şi renunţă de la această probă. La fel, consideră recurenta că sunt greșite și concluziile instanțelor de judecată cu privire la cunoaşterea de către recurentă a faptului emiterii actelor contestate cu circa 13 ani în urmă, adică în anul 2001. Este neînțeleasă și concluzia instanţei de apel cu privire la faptul că recurenta ar fi aflat despre actele contestate atunci când a înregistrat dreptul său de proprietate asupra construcţiei accesorii, a bucătăriei de vară, în temeiul deciziei Primăriei Durleşti.

A mai indicat că, sunt neîntemeiate și concluziile instanţei de apel cu privire la aflarea despre actele contestate în momentul înregistrării de către recurentă a titlului de autentificarea a dreptului deţinătorului de teren, deoarece procedura de înregistrare a titlului nu implică obţinerea informaţiei din registru cu privire la construcţii. Menționează că, anume aceste argumente au fost invocate și în cererea de apel motivată, însă instanța de apel a trecut cu vederea argumentele respective, evitînd să se expună pe marginea acestora, motiv ce impune casarea deciziei instanței de apel, or, prin neoferirea răspunsurilor la toate argumentele invocate de părți, instanța a adus atingere dreptului la un proces echitabil, consființit de art. 6 CEDO.

3 În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acţiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.158-159). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 17 martie 2015 (f.d.149) și recepționată de către recuirentă la data de 08 aprilie 2015 (f.d.160), iar recursul a fost depus la 21 mai 2015 (f.d.158-159).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Andronovici Natalia a fost declarat în termen. Examinând motivele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins cu menținerea integrală a deciziei instanţei de apel. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să mențină decizia instanței de apel şi hotărârea primei instanțe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, recurenta-reclamantă Andronovici Natalia şi pîrîtul-intimat Bucşan Vladimir sunt nepoţii defunctei Ana Bucşan, iar intimatul Bucşan Gheorghe este fiul acesteia. La 09 februarie 1996, Bucşan Ana a decedat. La fel, s-a constatat că, inițial prin testamentul anexat la cererea de chemare în judecată, autentificat de secretatul Primăriei or. Durleşti, la data de 06 iulie 1995, Bucşan Ana, domiciliată în or. Durleşti, str. Ştefan Vodă 69 a testat casa care-i aparţinea cu drept de proprietate în părţi egale nepoţilor Andronovici Natalia şi Bucşan Vladimir (f.d.3).

Ulterior, s-a constatat că, la 07 septembrie 1995, Bucşan Ana, a semnat un alt testament prin care a testat ,,vremeanca de la deal de casă lit. B, suprafaţa totală 19,5 m2, suprafaţa locativa - 13,2 m2, beciul şi 1/2 grădină nepoatei Andronovici Natalia" (f.d.67), iar testamentul întocmit ulterior lipseşte de efecte juridice testamentul întocmit anterior. Tot actele cauzei atestă că, la 22 octombrie 2001, Bucşan Gheorghe, în calitate de succesor legal al defunctei, a depus la notarul Semionov Rodica declaraţie de acceptare a succesiunii rămase după decesul mamei sale Bucşan Ana.

Totodată, din actele cauzei mai rezultă că, în aceiaşi zi – 22 octombrie 2001, ceilalţi 3 moştenitori legali – fiul Bucşan Ivan şi fiicele Andronovici Ecaterina 4 (mama recurentei Andronovici Natalia) şi Prutean Fevronia au depus declaraţii precum că nu pretind la moştenire, iar la 07 noiembrie 2001 lui Bucşan Gheorghe i s-a eliberat certificatul de moştenitor legal a bunurilor rămase după decesul mamei sale – Bucşan Ana şi anume, asupra 8/9 din casa de locuit şi construcţiile accesorii, situată în mun. Chişinău, or. Durleşti, str. Ştefan Vodă 69, la 12 noiembrie 2001, certificatul de moştenitor nominalizat fiind înregistrat la organul cadastral (f.d. 4,5). Potrivit Extrasului din Registrul bunurilor imobile rezultă că imobilul amplasat în or.

Durleşti, str. Ştefan Vodă, 69 constă din casa de locuit individual cu nr. cadastral 0121115.223.01 şi 3 construcţii accesorii cu nr. cadastrale: 0121115.223.02, 0121115.223.03, 0121115.223.04 (f.d.4-6). Din același extras din Registrul bunurilor imobile mai rezultă că dreptul de proprietate asupra celeilalte 1/9 cotă-parte din imobilul nominalizat a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile după recurenta Andronovici Natalia în baza deciziilor Primăriei nr. 10/8 din 25.10.1996 şi nr. 1.5.2 din 05.02.2004 (f.d.5), adică a deciziilor adoptate după decesul Anei Bucşan, iar casa de locuit cu nr. cadastral 0121115.223.01 a fost construită de către intimatul Bucşan Gheorghe în timpul vieţii bătrânei, fiind înregistrat dreptul de proprietatea asupra ei după decesul acesteia, în baza certificatului de moştenitor legal eliberat de notar la 11.11.2001.

Ulterior, la 30 noiembrie 2001, imobilul înregistrat în baza certificatului de moştenitor legal la organul cadastral a fost donat de către Bucşan Gheorghe fiului său Bucşan Vladimir, motiv pentru care a fost sesizată instanța de judecată cu prezenta acțiune. Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată împotriva lui Bucșan Vladimir și Bucșan Gheorghe, reclamanta Andronovici Natalia a solicitat constatarea faptului acceptării succesiunii rămase după decesul Anei Bucşan, declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal nr. 2345 din 07.11.2001, eliberat pe numele lui Bucşan Gheorghe asupra 8/9 din casa de locuit nr. 69 din mun. Chişinău, com. Durleşti, str. Ştefan Vodă, a contractului de donaţie nr. 2595 din 30.11.2001, încheiat între Bucşan Gheorghe şi Bucşan Vladimir cu privire la donarea celei 8/9 din casa de locuit nr. 69 din mun.

Chişinău, com. Durleşti, str. Ştefan Vodă şi radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a pârâţilor asupra bunului imobil nominalizat. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanță având ca obiect constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulității certificatului de moștenitor legal, contractului de donație și radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii cu respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată și tardivă (f.d.100). Judecând apelul declarat de către Andronovici Natalia, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală (f.d.149).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluzia instanţelor ierarhic inferioare despre 5 necesitatea respingerii acţiunii ca fiind neîntemeiată și tardivă justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerinţelor art. 130 CPC RM. Conform art. 1432 alin. (3) Cod civil, moştenirea are loc conform testamentului (succesiune testamentară) şi în temeiul legii (succesiune legală). Conform art. 1449 alin. (1) Cod civil, testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele.

În sensul normei enunţate este de înţeles că testamentul este un act juridic special, prin care persoana, numită testator îşi realizează dreptul de dispoziţie pentru cauză de moarte cu privire la patrimoniul său. Astfel, testamentul este un act juridic, prin care se manifestă voinţa testatorului, care trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validare a actului juridic şi anume: capacitate de exerciţiu, consimţământ valabil, obiect licit, determinat sau determinabil, cauză licită şi morală, or testamentul întocmit cu încălcarea condiţiilor de validitate a actului juridic este nul. La acest segment, instanţa de recurs consideră necesar de a face referire și la prevederile art. 1467 Cod civil, care prevede că dacă testatorul a întocmit câteva testamente care se completează şi nu se substituie integral unul pe altul, toate testamentele rămân în vigoare.

Testamentul anterior îşi păstrează puterea legală în limita în care prevederile lui nu sunt modificate prin testamentele ulterioare. Raportând la caz cadrul legal enunţat şi reieşind din constatările enunțate, Colegiul judiciar reține că, instanţele ierarhic inferioare corect şi întemeiat au concluzionat netemeinicia pretenției recurentei-reclamante Andronovici Natalia privind constatarea acceptării succesiunii rămase după decesul bunicii sale, în calitate de succesor testamentar în baza testamentului din 06.07.1995, prin care defuncta Bucşan Ana, domiciliată în or.

Durleşti, str. Ştefan Vodă 69 a testat casa care-i aparţinea cu drept de proprietate în părţi egale nepoţilor Andronovici Natalia şi Bucşan Vladimir, or, ulterior, la 07 septembrie 1995, Bucşan Ana a semnat un alt testament prin care a testat nepoatei sale Andronovici Natalia doar ,,vremeanca de la deal de casă lit. B, suprafaţa totală 19,5 m2, suprafaţa locativa - 13,2 m2, beciul şi 1/2 grădină, ceea ce constituie 1/9 cotă – parte din masa succesorală rămasă după decesul defunctei Bucșan Ana, testată de către ultima (f.d.67).

Prin urmare, testamentul întocmit ulterior lipseşte de efecte juridice testamentul întocmit anterior, or, testamentul semnat la 07 septembrie 1995 nu a fost supus contestării de nici o parte interesată, ceea se presupune că acesta este valabil, producând efecte juridice până la moment, cu atît mai mult că, acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare la momentul întocmirii de către testator, iar probe ce ar confirma contrariul nu au fost prezentate. În acest context, nu pot fi reținute argumentele recurentei Andronovici Natalia precum că, după decesul bunicii sale, dînsa a continuat să locuiască şi locuieşte pînă în prezent în casa lăsată ca moştenire, având grijă de gospodărie, prelucrând terenul de pe lângă casă, la fel achitând taxele şi impozitele corespunzătoare, adică a intrat în posesia bunurilor succesorale şi a acceptat succesiunea, dar nu s-a 6 adresat la notar pentru deschiderea procedurii succesorale.

Or, recurenta a avut grijă doar de bucătăria de vară și pămîntul aferent în jurul acestei bucătării, cu atît mai mult că, potrivit datelor Registrului bunurilor imobile, Andronovici Natalia a avut domiciliul permanent în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Gh. Cojbuc, 18 unde locuia împreună cu mama sa – Andronovici Ecaterina și nu cea a bunurilor care intră în patrimoniul succesoral pretins din mun. Chișinău, or. Durlești, str. Ștefan Vodă, 69. Nu pot fi reținute nici argumentele recursului precum că ½ cotă-parte din casa din litigiu urmează a-i fi transmisă în proprietate recurentei, deoarece a avut grijă de gospodărie. Or, legislația civila stabilește exhaustiv modurile de dobăndire a proprietății și anume potrivit art. 320 alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiiile legii, prin ocupaiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum și prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate.

Neîntemeiate sunt și argumentele recurentei Andronovici Natalia precum că, instanțele de judecată au reținut spre examinare în calitate de probă testamentul din 07 septembrie 1995, semnat de Bucșan Ana în copie neautentificată (xerox), or, actele cauzei atestă contrariul și anume, din cadrul dezbaterilor judiciare a instanței de apel rezultă că, instanța de judecată a admis demersul reprezentantului intimaților și a anexat la materialele dosarului dubilcatul testamentului din 07.09.1995, autentificat de către secretarul Primăriei or. Durlești. La fel, Colegiul reiterează la caz și prevederile art. 267 alin. (1) Cod civil, care statuează expres că, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

În temeiul dispoziţiei art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Astfel, din materialele dosarului este evident că, în partea ce ține de cerinţele reclamantei-recurente Andronovici Natalia privind declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal nr. 2345 din 07.11.2001 eliberat pe numele lui Bucşan Gheorghe asupra 8/9 din casa de locuit nr. 69 din mun. Chişinău, com.

Durleşti, str. Ştefan Vodă şi a contractului de donaţie nr. 2595 din 30.11.2001 încheiat între Bucşan Gheorghe şi Bucşan Vladimir prin care au fost donate cele 8/9 din casa de locuit nr. 69 din mun. Chişinău, com. Durleşti, str. Ştefan Vodă, acestea au fost depuse în instanţa de judecată peste un termen ce depășește excesiv de mult termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege în acest sens, or, actele contestate de către recurentă au fost emise în anul 2001. Totodată, este de menţionat că actele cauzei atestă cu certitudine că, intimații – pîrîți Bucșan Vladimir și Bucșan Gheorghe au solicitat aplicarea termenului de prescripţie în favoarea sa, din motiv că, termenul general în interiorul căruia 7 Andronovici Natalia putea să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată dreptul încălcat, a fost depășit.

În acest context, instanţa de recurs reține că instanțele de judecată corect au respins pretențiile sus-indicate ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripție, or, declanşarea unui proces peste 3 ani contravine principiului securităţii raporturilor juridice, ceea ce este inadmisibil. La caz, Colegiul concluzionează că opunerea termenului de prescripţie revendicărilor înaintate, anihilează necesitatea examinării pretenţiilor înaintate, astfel, încît reclamanta-recurentă Andronovici Natalia este sancţionată prin efectul legii prin stingerea elementului de protecţie juridică a dreptului său material. De menționat, repunerea în termen a acțiunii în această parte nu a fost solicitată. Dimpotrivă, s-a solicitat considerarea cererii de chemare în judecată ca fiind depusă în termen în raport cu imposibilitatea cunoașterii recurentei Andronovici Natalia despre actele contestate.

În această ordine de idei, Colegiul relevă că actele contestate de recurenta Andronovici Natalia au fost întocmite în anul 2001, astfel reclamata a avut posibilitatea de a cunoaşte existenţa lor, cu atît mai mult că, în cazul în care, Andronivici Natalia şi-ar fi exercitat dreptul său de proprietate în modul corespunzător, ar fi fost imposibil să nu fi cunoscut despre înregistrarea dreptului de proprietate după decesul Anei Bucşan, or, la data de 20.09.2005, recurenta a înregistrat dreptul său de proprietate la 9,52% din terenul aferent casei şi construcţiilor de pe adresa: mun.Chişinău, or.Durleşti, str. Ştefan Vodă,69, deci cel tîrziu la această dată dînsa avea posibilitatea se afle cine a moştenit bunurile succesorale după decesul bunicii sale Bucşan Ana.

Mai mult ca atît, potrivit art.503 Cod civil, registrul bunurilor imobile este un registru public şi orice persoană, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, poate cerceta, lua cunoştinţă de registrul bunurilor imobile, precum şi de documentele adiţionale, în condiţiile legii. Respectiv, recurenta nu a fost lipsită de drepturile sale procedurale şi de posibilitatea de a verifica circumstanţele invocate, mai mult că, după cum s-a menționat supra, informaţia conţinută în Registrul bunurilor imobile este una publică, deci nu poate fi invocată necunoaşterea acesteia, aspect care în plus respinge invocările formulate în acest sens. Totodată, argumentul invocat de recurentă în privinţa faptului că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept procedural, este declarativ şi nu constituie temei juridic de admitere a recursului în sensul declarat, nefiind prezentate careva probe care ar dovedi contrariul.

Alte argumentele invocate de recurentă în susţinerea poziţiei sale, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se referă la circumstanţele, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de instanţa de apel, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţele de judecată au elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, au aplicat corect normele 8 materiale, au adoptat hotărîri întemeiate și legale cu respectarea normelor de procedură, iar cererea de recurs este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Andronovici Natalia. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Andronovici Natalia împotriva lui Bucșan Vladimir și Bucșan Gheorghe privind constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulității certificatului de moștenitor legal, contractului de donație și radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunului imobil.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecător: Valeriu Doagă Judecători: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî 9