3ra-10/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Diaconu dosarul nr. 3ra-10/15 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Vasile Goian în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Goian împotriva Centrului Naţional Anticorupţie cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul Centrului Naţional Anticorupţie, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 28 martie 2013 Vasile Goian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Naţional Anticorupţie cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul CNA nr. 29 ps din 26 noiembrie 2012 a fost eliberat din serviciu conform art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, pentru reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate şi art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008 care prevede că autoritatea publică îşi reduce efectivul de personal sau lichidează funcţia publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăseşte funcţia ocupată de funcţionarul public respectiv.

Indică că la concediere i-a fost achitată o indemnizaţie de încetare a raporturilor de muncă în mărime de 15750 lei, iar din suma calculată a fost reţinut impozitul pe venit în mărime de 18% ce constituie 2488,87 lei, contribuţii de asigurare socială în mărime de 6% ce constituie 945 lei şi prima de asigurare socială în mărime de 3,5% ce constituie 551,25 lei. 1 Menţionează că nefiind de acord cu reţinerile la indemnizaţia de încetare a raportului de muncă, la 04 decembrie 2012 şi 24 ianuarie 2013 s-a adresat Centrului Naţional Anticorupţie cu o cerere prin care a solicitat efectuarea recalcului la suma achitată ca despăgubire, luând în consideraţie sumele impozitului pe venit şi contribuţiilor sociale şi de medicină reţinute şi restabilirea termenului de activitate în Departamentul Instituţiilor Financiare ca activitate de funcţionar public.

Afirmă că prin răspunsul nr. 14/657 din 25 februarie 2013 Centrul Naţional Anticorupţie a comunicat că indemnizaţia unică de reducere a constituit suma de 30675,96 lei, din care conform art. 20 al Codului fiscal nu au fost reţinute impozite, însă nu s-a menţionat temeiul reţinerilor efectuate din indemnizaţia de încetare a raportului de muncă în sumă de 15750 lei.

Consideră că refuzul Centrului Naţional Anticorupţie de a recalcula indemnizaţia de încetare a raportului de muncă este formal şi neîntemeiat, deoarece conform art. 42 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, în cazul pensionării anticipate ori obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă sau în cazul încetării raporturilor de serviciu, funcţionarul public, la cererea lui scrisă, depusă până la data survenirii situaţiilor menţionate, beneficiază, pentru fiecare an complet de vechime în serviciul public, de dreptul la o indemnizaţie unică în proporţie de 15% din salariul de funcţie determinat conform gradului şi treptei de salarizare deţinute la momentul depunerii cererii în cauză.

Acordarea indemnizaţiei respective se consemnează în dosarul personal şi în carnetul de muncă. În cazul în care funcţionarul public a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi continuă să activeze în serviciul public sau în cazul reangajării în serviciul public, la încetarea raporturilor de serviciu sau în cazul pensionării în timpul exercitării funcţiei publice, indemnizaţia unică i se va acorda în mărimea cuvenită pentru anii compleţi de vechime în serviciul public după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară.

Totodată, susţine că alin. (6) al art. 42 din Legea sus menţionată prevede că în caz de lichidare a autorităţii publice, de reducere a efectivului de personal sau de lichidare a funcţiei publice, funcţionarii publici care nu pot fi transferaţi vor fi eliberaţi din funcţie cu plata unei indemnizaţii unice egale cu 6 salarii medii lunare, precum şi a unei indemnizaţii de şomer egale cu un salariu mediu lunar, în modul stabilit de lege. Susţine că prin prisma normelor date, la concediere lui i-a fost calculată o indemnizaţie de încetare a raporturilor de muncă în mărime de 15750 lei.

Declară că în conformitate cu art. 20 lit. g) al Codului fiscal, în venitul brut nu se includ indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei, iar potrivit pct. 9 din anexa nr. 3 al Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, indemnizaţiile plătite în caz de concediere, în conformitate cu legislaţia, reprezintă venituri la care nu se calculează primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. 2 Indică că conform art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă.

Consideră că prin prisma dispoziţiilor date, Centrul Naţional Anticorupţie nu era în drept să reţină din indemnizaţia de încetare a raportului de muncă de care el a beneficiat impozitul pe venit în mărime de 2488,87 lei, contribuţii de asigurare socială în mărime de 945 lei şi prima de asigurare medicală în mărime de 551,25 lei. De asemenea, consideră că este ilegal şi refuzul Centrului Naţional Anticorupţie referitor la includerea în vechimea în muncă a perioadei activităţii lui în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare.

Remarcă că prin adeverinţa nr. 4/1-73 din 12 noiembrie 2014 eliberată de Departamentul Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Justiţie al RM se confirmă că el a activat în sistemul penitenciar în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990 exercitând funcţia de inginer pentru normarea distribuirii interdepartamentale al secţiei organizarea şi retribuirea muncii a Instituţiei OЩ, 29/4 a Direcţiei Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Afacerilor Interne care la moment este reorganizată în Departamentul Instituţiilor Penitenciare în cadrul Ministerului Justiţiei. Relatează că conform art. 43 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în vechimea în serviciul public intră şi perioadele de activitate în calitate de funcţionar public în autorităţile publice care au funcţionat pe teritoriul Republicii Moldova până la punerea în aplicare a prezentei legi.

Menţionează că conform art. 22 alin. (3) Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, vechimea în funcţia anterioară din autoritatea publică, inclusiv vechimea în muncă în activitatea financiară, economică, de contabilitate şi juridică se include în vechimea în muncă din cadrul Centrului. Astfel, apreciază ca fiind ilegal şi refuzul Centrului Naţional Anticorupţie privind includerea în vechimea în muncă a activităţii lui în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990, pe o durată de un an, 5 luni şi 10 zile. Solicită recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul pârâtului de a recalcula indemnizaţia de încetare a raportului de muncă şi obligarea pârâtului să achite lui Vasile Goian suma de 3984 lei, ilegal reţinută sub formă de impozit pe venit în sumă de 2488,87 lei, contribuţii de asigurare socială în sumă de 945 lei şi prima de asigurare medicală în sumă de 551,25 lei.

La fel, solicită şi includerea perioadei de activitate de un an, 5 luni şi 10 zile în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990, în vechimea serviciului public. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 octombrie 2013 a fost admisă acţiunea, recunoscut refuzul ilegal şi obligat Centrul Naţional 3 Anticorupţie să achite lui Vasile Goian suma de 3984 lei, ilegal reţinute sub formă de impozit pe venit în sumă de 2488,87 lei, contribuţii de asigurare socială în sumă de 945 lei şi prima de asigurare medicală în sumă de 551,25 lei. A fost inclusă perioada de activitate de un an, 5 luni şi 10 zile în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990, în vechimea în serviciul public.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Centrul Naţional Anticorupţie, casată hotărârea primei instanţe şi emisă hotărâre nouă prin care a fost respinsă acţiunea. La 04 septembrie 2014, Vasile Goian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu soluţia instanţei de apel, menţionând că instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 20 lit. g) al Codului fiscal, pct. 9 din anexa nr. 3 la Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, deoarece din conţinutul normelor date rezultă că Centrul Naţional Anticorupţie nu era în drept să reţină din indemnizaţia de încetare a raportului de muncă de care a beneficiat recurentul a impozitului pe venit în mărime de 2488,87 lei, contribuţii de asigurare socială în mărime de 945 lei şi prima de asigurare medicală în mărime de 551,25 lei.

De asemenea califică ca fiind neîntemeiate concluziile instanţei de apel potrivit cărora indemnizaţia unică prevăzută la art. 42 alin.(3) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nu este legată de concediere, pe motiv că norma vizată stabileşte că indemnizaţia unică se acordă în cazul pensionării anticipate ori obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă sau în cazul încetării raporturilor de serviciu. Menţionează că conform Recomandării nr. 19 privind unele aspecte ale practicii judiciare la examinarea pricinilor despre plata indemnizaţiilor de concediere cu valoare de principiu a stabilit că indemnizaţiile acordate la încetarea raporturilor de muncă, deşi au fost denumite diferit nu constituie surse de venit impozabil şi urmează a fi plătite fără reţinerea impozitului pe venit, calcularea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Astfel, consideră că decizia instanţei de apel este contrară legislaţiei naţionale şi practicii judiciare, prin ce au fost încălcate principiul securităţii raporturilor juridice, art. 6 paragraful 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, invocă ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi în partea recunoaşterii ilegalităţii refuzului Centrului Naţional Anticorupţie referitor la includerea în vechimea în muncă a perioadei activităţii recurentului în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare.

În acest context relatează că prin adeverinţa nr. 4/1-73 din 12 noiembrie 2012 eliberată de Departamentul Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Justiţie se 4 confirmă că el a activat în sistemul penitenciar în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990, exercitând funcţia de inginer pentru normarea distribuirii interdepartamentale al secţiei organizarea şi retribuirea muncii a Instituţiei OЩ, 29/4 a Direcţiei Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Afacerilor Interne care la moment este reorganizată în Departamentul Instituţiilor Penitenciare în cadrul Ministerului Justiţiei.

Indică că conform art. 41 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi art. 22 alin. (3) al Legii cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei în vechimea în muncă în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990, pe o durată de 1 an, 5 luni, 10 zile, urmează a fi inclusă în vechimea în serviciul public, or activând în funcţia de inginer pentru normarea şi retribuirea muncii el îndeplinea activitate contabilă, având atribuţii de calculare a salariului, iar Curtea de Apel Chişinău nu a aplicat art. 22 alin. (3) al Legii cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, iar ca consecinţă, instanţa de apel a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 09 iulie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 3278 (f. d. 74). Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 septembrie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că Vasile Goian a activat în cadrul Centrului Naţional Anticorupţie, deţinând funcţia de controlor-revizor principal al Direcţiei generale control şi revizie.

Prin ordinul CNA nr. 29 ps din 26 noiembrie 2012 Vasile Goian a fost eliberat din serviciu conform art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate şi art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 - autoritatea publică îşi reduce efectivul de personal sau îşi modifică statul de personal (f. d. 14). Tot materialul probator atestă că la eliberare, Vasile Goian a beneficiat de indemnizaţia unică în sumă de 30675 lei în temeiul art. 42 alin. (6) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, 5 din care, după cum rezultă din răspunsul CNA nr. 14/657 din 25 februarie 2013, nu au fost reţinute impozite (f. d. 16). În acelaşi timp, se constată că, conform prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nominalizată, lui Vasile Goian, la cererea scrisă, i s-a calculat şi indemnizaţia unică pentru 21 ani de activitate în serviciul public în proporţie de 15 % din salariul funcţiei deţinute determinat conform gradului şi treptei de salarizare pe care acesta le avea la momentul depunerii respectivei cereri, în sumă de 15750 lei,

acordarea cărei a fost consemnată în carnetul de muncă (f. d. 15). Extrasul din contul personal al lui Vasile Goian pentru perioada 04 decembrie 2012 – 31 decembrie 2012 denotă că din indemnizaţia unică în proporţie de 15 % din salariul funcţiei deţinute oferită recurentului, au fost reţinute impozitul pe venit în sumă de 2488,87 lei, contribuţii de asigurare socială obligatorii în sumă de 945 lei şi prima de asigurare medicală în sumă de 551,25 lei, iar în total suma de 3985,12 lei. Considerând reţinerile menţionate ilegale, la 04 decembrie 2012 şi 24 ianuarie 2013 Vasile Goian a depus o cerere în adresa Centrului Naţional Anticorupţie prin care a solicitat efectuarea recalculului la suma achitată, considerând ca ilegale reţinerile din suma indemnizaţiei unice.

Prin răspunsul nr. 14/657 din 25 februarie 2013 Centrul Naţional Anticorupţie a respins cererea depusă de către Vasile Goian, menţionând că reţinerile efectuate din suma indemnizaţiei unice au fost efectuate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva Centrului Naţional Anticorupţie, Vasile Goian a solicitat recunoaşterea ca ilegal a refuzului pârâtului de a recalcula indemnizaţia de încetare a raportului de muncă şi obligarea pârâtului să-i achite suma ilegal reţinută sub formă de impozit pe venit în mărime de 2488,87 lei, contribuţii de asigurare socială în mărime de 945 lei şi prima de asigurare medicală în mărime de 551,25 lei. La fel, a solicitat includerea perioadei de activitate de un an, cinci luni şi zece zile în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990, în vechimea serviciului public.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii integrale a acesteia. Judecând apelul declarat de Centrul Naţional Anticorupţie împotriva hotărârii primei instanţe şi examinând legalitatea acesteia, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei hotărârii şi, casând-o a emis o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă integral. Potrivit prevederilor art. 18 din Codul fiscal venitul provenit din activitatea profesională sau din alte activităţi similare se includ în venitul brut, impozabil. Totodată, dispoziţiile art. 20 lit. g) Cod Fiscal direct indică că în venitul brut nu se includ indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei.

Instanţa de recurs remarcă că norma stabilită prin aceste prevederi are un caracter imperativ, fiind aplicabilă pentru toate categoriile de salariaţi, or din 6 conţinutul ei nu rezultă incidenţa sa doar asupra situaţiilor de încetare a raporturilor de muncă stabilite în temeiurile prevăzute de art. 186 Codul muncii şi art. 42 alin. (6) al Legii cu privire la statutul judecătorului. Având în vedere aceste prevederi legale, se va reţine că atâta timp cât textul de lege prevede că în venitul brut nu se includ indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei, este inadmisibilă efectuarea din aceste sume a reţinerilor sub formă de impozit pe venit. Or, conform prevederilor art. 7 alin. (1) Cod fiscal impozitele şi taxele generale de stat şi locale, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.

Din perspectiva acestor prevederi legale, la caz rezultă că reţinerea, efectuată de către Centrul Naţional Anticorupţie sub formă de impozit pe venit în mărime de 2488,87 lei din suma indemnizaţiei calculată lui Vasile Goian în temeiul art. 42 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în legătură cu eliberarea lui din funcţie, este ilegală. Conform art. 6 al Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002, în vigoare din 08 decembrie 2003, angajaţii achită primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală care se calculează în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, până la deducerea (reţinerea) impozitelor şi altor plăţi obligatorii stabilite de legislaţie.

Iar pct. 9 din anexa nr. 3 la legea susmenţionată, indică că indemnizaţiile plătite în caz de concediere, în conformitate cu legislaţia, reprezintă venituri la care nu se calculează prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Având în susţinere prevederile normei enunţate, instanţa de recurs constată că Centrul Naţional Anticorupţie incorect a calculat şi reţinut, din indemnizaţia unică achitată lui Vasile Goian, şi prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 551,25 lei, or este incontestabil că indemnizaţia unică în proporţie de 15 % din salariul funcţiei deţinute, a fost oferită ultimului în temeiul art. 42 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în legătură cu eliberarea lui din funcţie.

În cauză este necontestat şi faptul că din suma indemnizaţiei de concediere calculată lui Vasile Goian, în temeiul art. 42 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, Centrul Naţional Anticorupţie a reţinut şi contribuţiile de asigurare socială în mărime de 945 lei. Conform art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor care reprezintă drepturile plătite, potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă.

În acelaşi timp, potrivit pct. 8 din anexa nr. 5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012, care reglementează tipurile de drepturi şi venituri din care nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii, aplicabilă la 7 momentul eliberării din funcţie a lui Vasile Goian şi achitarea indemnizaţiei de concediere, prin derogare de la prevederile art. 23 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii din indemnizaţiile plătite în caz de concediere conform legislaţiei, cu excepţia indemnizaţiei unice acordate potrivit art. 42 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

Astfel, interpretând această clauză legală, în acord cu circumstanţele pricinii în cauză, se constată ca justificată reţinerea, din indemnizaţia unică acordată lui Vasile Goian, în temeiul art. 42 alin. (3) Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, a contribuţiei de asigurare socială în sumă de 945 lei, fapt ce indică la netemeinicia cerinţei reclamantului în partea dată. Cât priveşte cerinţa lui Vasile Goian referitor la includerea în vechimea serviciului public a perioadei de activitate de un an, cinci luni şi zece zile în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990 instanţa de recurs conchide următoarele.

Conform dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public vechimea în serviciul public intră şi perioadele de activitate în calitate de funcţionar public în autorităţile publice care au funcţionat pe teritoriul Republicii Moldova până la punerea în aplicare a prezentei legi. La caz, se constată că în perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990, solicitată de Vasile Goian de a fi inclusă în funcţia publică, ultimul a activat în funcţia de inginer pentru normarea şi retribuirea muncii a instituţiei penitenciare nr 29/4 a Direcţiei Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit Clasificatorului unic al funcţiilor publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 312 din 20 martie 1998, adoptat întru executarea Legii serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995, funcţia menţionată nu se regăseşte ca funcţie publică, or, la codul 09.13 acordat Ministerului Afacerilor Interne, în subordinea cărui, la acel moment se afla Direcţia Instituţiilor Penitenciare, Direcţia dată în general nu este inclusă ca subdiviziune cu funcţii publice.

Mai mult ca atât, conform Hotărârii Guvernului RM nr. 1001 din 26 decembrie 2011 cu privire la punerea în aplicare a unor acte legislative, ca autoritate publică care cad sub incidenţa Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (anexa nr.1) şi Legii nr.155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice, figurează doar Departamentul instituţiilor penitenciare, ca autoritate din subordinea (sau de pe lângă) organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi din subordinea altor autorităţi administrative centrale (aparatul central şi subdiviziunile teritoriale), pe când instituţiile penitenciare la acest capitol nu se regăsesc.

Ca consecinţă, este evident că funcţia de inginer pentru normarea şi retribuirea muncii a instituţiei penitenciare nr. 29/4 a Direcţiei Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Afacerilor Interne, exercitată de către Vasile Goian în 8 perioada 01 august 1988 - 11 ianuarie 1990 nu poate fi apreciată ca activitate în funcţia publică.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs conchide că cererea de chemare în judecată a lui Vasile Goian este întemeiată parţial, astfel că cerinţa cu privire la ilegalitatea reţinerii de către Centrul Naţional Anticorupţie din indemnizaţia unică în proporţie de 15 % din salariul funcţiei deţinute, a impozitului pe venit în sumă de 2488,87 lei şi a primei de asigurare medicală în sumă de 551,25 lei urmează a fi admisă, iar cerinţa cu privire la ilegalitatea reţinerii din indemnizaţia unică a contribuţii de asigurare socială obligatorii în sumă de 945 lei, cât şi cerinţa cu privire la obligarea Centrului Naţional Anticorupţie de a include perioada de activitate în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare de la 01 august 1988 până la 11 ianuarie 1990 în vechimea serviciului public, sunt lipsite de suport legal, fapt ce indică respingerea lor.

Faţă de cele ce preced, reieşind din faptul că prima instanţă a admis integral acţiunea, iar instanţa de apel a respins-o integral, la caz s-ar impune necesitatea admiterii recursului şi casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi casarea parţială a hotărârii primei instanţe, ce ar duce însă, la dificultăţi la emiterea titlului executoriu, prin urmare şi admiterii unor neclarităţi în executarea hotărârii judecătoreşti.

În atare condiţii, întru evitarea unor asemenea circumstanţe, instanţa de recurs consideră necesar, de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a pronunţa o nouă hotărâre prin care a admite parţial acţiunea şi a recunoaşterea ca ilegal refuzul Centrului Naţional Anticorupţie de a recalcula indemnizaţia unică acordată lui Vasile Goian, în temeiul art. 42 alin. (3) Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în legătură cu încetarea raportului de muncă şi obligarea pârâtului să-i achite lui Vasile Goian suma ilegal reţinută sub formă de impozit pe venit în mărime de 2488,87 lei şi primă de asigurare medicală în mărime de 551,25 lei, în rest acţiunea lui Vasile Goian de a respinge ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Vasile Goian. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Goian împotriva Centrului Naţional Anticorupţie cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial cerinţa lui Vasile Goian cu privire la recunoaşterea ca ilegal a refuzului Centrului Naţional Anticorupţie al RM cu privire la recalcularea 9 indemnizaţiei de încetare a raportului de muncă şi obligarea achitării sumei ilegal reţinute.

Se recunoaşte ca ilegală reţinerea de către Centrul Naţional Anticorupţie al RM a sumelor sub formă de impozit pe venit şi a primei de asigurare medicală din indemnizaţia unică acordată lui Vasile Goian în temeiul art. 42 alin. (3) Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, în legătură cu încetarea raportului de muncă. Se încasează din contul Centrului Naţional Anticorupţie al RM în beneficiul lui Vasile Goian suma ilegal reţinută sub formă de impozit pe venit în mărime de 2488 (două mii patru sute optzeci şi opt), 87 lei şi a primei de asigurare medicală în mărime de 551 (cinci sute cincizeci şi unu),25 lei, în total 3040 (trei mii patruzeci),12 lei.

Se resping cerinţele lui Vasile Goian cu privire la recunoaşterea ca ilegală a reţinerii de către Centrul Naţional Anticorupţie al RM a sumei sub formă de asigurare socială obligatorie din indemnizaţia unică şi obligarea Centrul Naţional Anticorupţie al RM de a include în vechimea serviciului public perioada sa de activitate în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare de la 01 august 1988 până la 11 ianuarie 1990, ca neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 10