3ra-113/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A.Gafton nr.3ra-113/15 instanţa de apel: D.Manole, I.Cotruţă, F.Fistican ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vlas Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vlas Vasile împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea acordării spaţiului locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Vlas Vasile şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2014, c o n s t a t ă La 14 ianuarie 2012 Vlas Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea acordării spaţiului locativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 30 august 1997, a fost înmatriculat la studii în Colegiul Militar ,,Alexandru cel Bun’’, pe care la absolvit în anul 1999. După absolvirea instituţiei militare, a încheiat contract de îndeplinire a serviciului militar pe termen de 10 ani. Conform prevederilor contractului menţionat, s-a obligat ca în perioada satisfaceri serviciului militar prin contract pînă la expirarea acestuia în anul 2009, să îndeplinească cinstit şi conştiincios prevederile Jurămîntului militar şi al Regulametului militar, ordinelor şi dispoziţiunilor comandanţilor.

Susţine că unul din drepturile militarilor şi membrilor familiilor lor, la data semnării contractului de îndeplinire a serviciului militar prin contract, conform art.9 (3) alin.(2) Legii cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor nr.970 din 17 martie 1992, a cetăţenilor care trec pregătirea militară era- Dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ din contul structurii militare. Mai afirmă că la 05 aprilie 2000 în familia lui s-a născut fiul Petru, şi a depus raport pe linie de comandă în care a solicitat de a fi asigurat cu spaţiu locativ, conform normelor stabilite, apartament cu 2 odăi din contul Ministerului Apărării. Raportul a fost înregistrat cu numărul 251 din 11 mai 2000. Conform raportului depus reclamantul a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ în garnizoană Chişinău.

Lucru confirmat prin certificatul nr.72/380 din 37.11.2012 eliberat de către şeful direcţie cazare,construcţii şi evidenţă colonel Afanasie Dăscălescu. La 11 septembrie 2007 în familia reclamantului s-a născut fiul Ionuţ şi a depus raport pe linie de comandă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Astfel, în baza documentelor depuse s-a decis, întru îmbunătăţirea condiţiilor de trai de a fi luat la evidenţă în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău la apartament cu 2 odăi. Reclamantul menţionează că din momentul luării la evidenţă cu spaţiu locativ din contul Ministerului Apărării al RM din 05 mai 2000, s-a adresat verbal de nenumărate ori de a fi asigurat cu spaţiu locativ conform raportului depus dar de fiecare dată, sub diferite pretexte persoanele responsabile de asigurarea militarilor cu spaţiul locativ, se eschivau de la onorarea obligaţiilor contractuale.

Astfel, pînă în prezent Ministerul Apărări al RM nu l-a asigurat cu spaţiul locativ conform rîndului ocupat la apartament cu 2 odăi. La 16 noiembrie 2012 reclamantul s-a adresează cu o petiţie Ministerului Apărării, prin care a solicitat să fie asigurat cu spaţiul locativ, apartament cu 2 odăi la care stă în rînd din 05 mai 2000. Petiţia a fost înregistrată cu nr.330-P din data de 16 noiembrie 2012 şi remisă spre examinare Departamentului dotări al Ministerului Apărării. La 10 decembrie 2012 a primit răspunsul nr.70/1260 în care a fost informat precum că legislaţia la care s-a referit a fost abrogată iar la moment Ministerul Apărării al RM nu îl poate asigura cu spaţiul locativ solicitat. Reclamantul solicită contestarea actului administrativ şi obligarea Ministerului Apărării să-l asigure cu spaţiu locativ apartament cu 2 odăi.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Vlas Vasile, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014. La 08 decembrie 2014 Vlas Vasile a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a menţionat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt emise cu interpretarea în mod eronat a legii, iar concluziile instanţelor sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Mai afirmă că, instanţele de judecată urmau să aplice în speţă prevederile Legii cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, nr.970 din 17.03.1992, care prevede dreptul de a primi din partea Ministerului Apărării a spaţiului locativ şi a Legi nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statul militarilor, care prevedea dreptul militarilor de a fi asiguraţi cu spaţiu locativ, prin aplicarea prevederilor art.6 Cod civil, care enunţă că Legea civilă nu are caracter retroactiv şi nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vlas Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Vlas Vasile în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vlas Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Vlas Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat