2ra-48/15 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-48/15 Instanţa de fond: judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (jud.M.Diaconu ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Pruteanu, Iu.Cimpoi, A.Minciună )

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerului Justiției împotriva deciziei din 23.04.2014 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Holdingului”Moldsindbalneotur”SRL împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărîrii și repararea prejudiciului constată La data de 03.10.2014, Holdingul ”Moldsindbalneotur”SRL(în continuare Holding) a depus în instanța de judecată cerere împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărîrii și repararea prejudiciului.

În motivarea cererii s-a indicat că la data de 16.07.2008, Marian Sergiu a depus în instanța de judecată o cerere împotriva Holding-ului ”Moldsindbalneotur”SRL privind restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu și repararea prejudiciului. Prin hotărîrea din data de 01.12.2009 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, cererea lui Marian Sergiu a fost admisă parțial și a fost corectată data din ordinul de concediere precum și s-a dispus încasarea sumei de 4385 lei, în rest cererea a fost respinsă.

Hotărîrea dată a fost contestată de către Marian Sergiu și prin decizia din data de 16.09.2010 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel a fost admisă și s-a dispus anularea ordinului de concediere emis în privința lui Marian S., a fost încasat salariu pentru absență forțată de la serviciu în sumă de 153109 lei, a fost încasată compensația în mărimea a trei salarii lunare în sumă de 12600 lei și a fost încasat prejudiciul moral în mărime de două salarii medii lunare în mărime de 8400 lei precum și taxa de stat. Ca urmare a deciziei Curții de Apel Chișinău, pe suma încasată a fost aplicat sechestru și în baza acordului depus la executorul judecătoresc Talmaci R. suma dată a fost reținută pe contul executorului în formă de cauțiune.

Prin decizia din data de 09.02.2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul Holding-ului ”Moldsindbalneotur”SRL, a fost casată decizia din data de 16.09.2010 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins recursul lui Marian Sergiu și menținută hotărîrea din data de 01.12.2009 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău. De asemenea a fost dispusă întoarcerea executării deciziei din data de 16.09.2010 a Curții de Apel Chișinău. După emiterea deciziei, Holding-ul ”Moldsindbalneotur”SRL a depus la executorul judecătoresc o cerere în baza căreia a fost intentată procedura de executare nr.003-118/11 din data de 25.02.2011. De la momentul emiterii deciziei - 09.02.2011 a Curții Supreme de Justiție și pînă în prezent aceasta nu a fost executată.

Mai indică reclamantul că prin decizia din 20.02.2013 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul declarat de Marian Sergiu, care a contestat acțiunile executorului judecătoresc, și, s-a dispus casarea încheierii din data de 17.06.2011 a executorului judecătoresc privind aplicarea sechestrului pe bunurile imobile ale debitorului Marian S. situate pe str.Independenței 14/1, ap.209, mun.Chișinău. A mai menționat reclamantul că prin inacțiunile executorului judecătoresc a rezultat neexecutarea deciziei Curții Supreme de Justiție, ceea ce creează pierderi Holding-ului ”Moldsindbalneotur”SRL și se încalcă dreptul consfințit de legislația națională și internațională la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

A solicitat reclamantul constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărîrii, repararea prejudiciului material în sumă de 48940,94 lei și 100000 lei prejudiciul moral. Prin hotărîrea din data de 23.12.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, cererea Holding-ului ”Moldsindbalneotur”SRL a fost admisă parțial și a fost constatat faptul încălcării termenului rezonabil de executare a hotărîrii. În rest cererea a fost respinsă. Prin decizia din data de 23.04.2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul Holding-ului ”Moldsindbalneotur”SRL a fost casată parțial hotărîrea din data de 23.12.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, în partea respingerii cerinței privind repararea prejudiciului moral și în această parte a fost emisă o nouă hotărîre prin care s-a dispus încasarea sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest a fost menținută hotărîrea din data de 23.12.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău. La data de 16.09.2014, Ministerul Justiției a depus recurs împotriva deciziei din data de 23.04.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei recurate a încălcat normele de drept material și procedural. Menționează recurentul că în hotărîrea a cărei neexecutare se invocă debitor este Marian Sergiu, care este un debitor privat. Astfel, indică recurentul că CtEDO în cazul Grițco vs Moldova menționează că principiul conform căruia hotărîrile judecărești trebuie executate, nu poate fi interpretat ca obligînd statul să răspundă pentru un debitor privat în caz de imposibilitate de plată a acestuia.

Astfel, sarcina autorităților naționale, în asemenea cauze, este de a pune la dispoziția creditorului un mecanism – executorii judecătorești, dar nu de a substitui debitorul și a achita sumele încasate prin hotărîrile judecătorești. Mai invocă recurentul cauza Polacik vs Slovacia în care Curtea reține că neexecutarea unei datorii din cauza că debitorul nu posedă bunuri nu poate fi imputată statului pîrît decît și în măsura în care această omisiune este imputabilă autorității naționale. Menționează recurentul că instanța de apel a omis aceste constatări a Curții și aceasta ar impune crearea unui precedent care ar permite debitorilor privați să renunțe definitiv la executarea hotărîrilor judecătorești în favoarea statului.

Relevă recurentul că executorul judecătoresc a întreprins toate acțiunile de executare posibile determinînd bunurile debitorului și aplicînd sechestru pe acestea, dar încheierea executorului judecătoresc a fost anulată în ceea ce privește sechestrul aplicat pe ap. nr.36, str.Independenței 14/1, mun.Chișinău, în privința sechestrului asupra celorlalte bunuri, în temeiul art.126 Cod de executare, procedura de executare a fost suspendată. Privitor la apartamentul nr.36, bd.Dacia 46, mun.Chișinău și terenul situat în com.Băcioi, executorul a fost în imposibilitate de a efectua acțiuni de expunere la vînzare pînă la determinarea cotelor părți a proprietății. Iar, după determinarea acestora executorul judecătoresc ar putea continua executarea.

Mai menționează recurentul că în cazul în care a constatat o pasivitate din partea executorului judecătoresc urma să contesta acțiunile acestuia sau să sesizeze organele competent în vederea sancționării disciplinare a acestuia. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Ministerului Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. În speţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerului Justiției ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 23.04.2014 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală