3ra-110/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-110/15 prima instanţă - I.Cotea instanţa de apel - G.Vavrin, I.Dănăilă, T.Dimitriadi ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Grecgrup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” împotriva Biroului Vamal Cahul privind anularea actului de inspecţie şi restituirea sumei achitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Grecgrup”, admis apelul declarat de Biroul Vamal Cahul şi casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 22 mai 2014, c o n s t a t ă ; La 08 aprilie 2014 societatea cu răspundere limitată ’’Grecgrup” s-a adresat în instanţa de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul în care a solicitat anularea actului de inspecţie emis aferent validării declaraţiei vamale nr.251911171 din 14 februarie 2014 şi restituirea sumei achitate în mărime de 49066,28 lei.

Ulterior prin cererea de concretizare a pretenţiilor societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” a solicitat anularea actului de inspecţie emis aferent validării declaraţiei vamale nr. 2519I1171 din 14 februarie 2014, restituirea sumei de 49066,22 lei drepturi de import încasate suplimentar de organul vamal (f.d.33a- 33c). În motivarea pretenţiilor înaintate societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” a reiterat că, conform programului informaţional ASYCUDA WORLD Biroul Vamal Cahul a emis actul de inspecţie la declaraţia vamală nr. 2519I1171 din 14 februarie 2014 cu obligaţia de modificare a declaraţiei vamale depuse în varianta iniţială, fiind încasată suplimentar suma de 49066,28 lei.

Indică că a declarat valoarea în vamă a mărfurilor în conformitate cu 1 prevederile art. VII a GATT al OMC, art. 214 Cod Vamal, Legea cu privire la tariful vamal, Hotărârea de Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, prezentând actele de însoţire ale mărfurilor, contract de vînzare-cumpărare; proforma factura (proforma invoce) care este principalul act ce stabileşte costul mărfii, documentele bancare de plată, conosament, certificat fitosanitar, certificat de conformitate, acte care au stat la baza importului acesteia şi care atestă totalitatea cheltuielilor suportate. Ulterior Biroul Vamal Cahul nu a fost de acord cu valoarea declarată, aceasta fiind majorată prin impunerea achitării suplimentare a drepturilor de import în vamă în mărime de 49066,28 lei, aplicînd metoda nr. 3 din motiv că asemenea valori sunt orientative conform portalului informaţional al Serviciului Vamal.

Mai indică că a prezentat toate actele ce atestă corectitudinea aplicării metodei de determinare a valorii în vamă a valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit, însă Biroul vamal Cahul a emis actul de inspecţie cu obligaţiunea de a majora valoarea în vamă cu achitarea suplimentară a sumei drepturilor de import. Consideră acţiunile organului vamal sunt ilegale, deoarece pe parcursul procesului de vămuire mărfii au fost prezentate toate documentele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, iar principalul act ce stabileşte costul mărfii este factura, documentul cel mai important în operaţiunea de comerţ exterior. Acţiunile biroului vamal Cahul fiind ilegale, contrar art.8 alin.(3) din Legea cu privire la tariful vamal.

Organul vamal nu a motivat necesitatea aplicări metodei în baza valorii cu marfă similară, a ignorat aplicarea consecutivă a metodelor de evaluare, nefiind probată necesitatea aplicării metodei nr.3. La momentul vămuirii a prezentă corespondenţa electronică (skype) pe suport de hîrtie cu expeditorul mărfii, prin care a fost confirmată valoarea în vamă de facto a mărfurilor importate. Afirmă că, suma de 49066,28 lei, este excesivă, deoarece la calcularea ei autoritatea vamală a ignorat prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu vamal. Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 22 mai 2014 acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” s-a admis parţial. S-a dispus restituirea de către Biroul Vamal Cahul societăţii cu răspundere limitată „Grecgrup” a sumei de 49066,28 lei.

S-a încetat examinarea acţiunii pe capătul de cerere privind anularea actului de inspecţie din motivul că pricina nu urmează a fi examinată în procedura contenciosului administrativ. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 06 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Grecgrup”. S-a admis apelul declarat de Biroul Vamal Cahul. S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Cahul din 22 mai 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” împotriva Biroului Vamal Cahul privind anularea 2 actului de inspecţie şi restituirea sumei achitate, s-a respins ca neîntemeiată.

La 08 decembrie 2014, societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea acestora şi emiterea unei noi hotărîri prin care pretenţiile înaintate de societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” să fie admise integral. În motivarea recursului a afirmat că, Biroul Vamal Cahul neîntemeiat nu a fost de acord cu valoarea declarată majorînd-o ulterior. Actele prezentate la devamare nu au fost examinate just. Organul vamal a stabilit preţul bunului importat ignorînd imposibilitatea calculării acestuia. Susţine că, principalul act ce stabileşte costul mărfii este factura.

Totodată consideră eronate argumentele invocate precum că indicarea preţului în contextul contractului de vînzare-cumpărare este obligatorie, or reieşind din pct.13 a Hotărîrii de Guvern nr. 600 din 14 mai 2002 este prevăzută necesitatea contractului de vînzare-cumpărare nu şi obligativitatea includerii clauzei privind preţul. Mai indică că, aplicarea ştampilei întreprinderii pe declaraţia vamală nicidecum nu exprimă acordul de voinţă vizavi de modul de determinare a valorii în vamă utilizată de către organul vamal. Consideră acţiunile organului vamal ilegale, acţiuni ce au dus la ridicare valorii în vamă cu impunerea suplimentară de achitare a drepturilor de import. Menţionează că, actul de inspecţie urma a fi anulat de către instanţa de judecată.

Cu hotărîrea instanţei de fond parţial nu este de acord în partea respingerii capătului de cerere privind anularea actului de inspecţie. Instanţa de judecată urma să se pronunţe asupra actului de inspecţie cu declararea nulă a acestuia. Ilegalitatea acestuia este confirmată prin constatarea ilegalităţii acţiunilor organului vamal datorită cărui fapt instanţa de judecată a dispus restituirea sumei ca urmare a majorării valorii în vamă. Actul de inspecţie prin care se modifică cuantumul obligaţiilor de import urmează să fie motivat pe baza informaţiilor din Sistemul Informaţional ASYCUDA, fapt care nu a fost efectuat de către organul vamal şi indicat în motivaţia hotărârii instanţei de fond. Prin referinţa depusă la 12 ianuarie 2015 Biroul Vamal Cahul a indicat că, recursul declarat este neîntemeiat.

Instanţa de apel a emis o decizie corectă, prin care a menţionat că organul vamal este în drept să solicite documentele suplimentare şi nu obligat, însă confirmarea şi declararea veridică a datelor în scopuri vamale este pusă ca obligaţiune primară pe seama agentului economic importator, avînd ca misiune sarcina probaţiunii în momentul vămuirii. Mai susţine că atît organul vamal cît şi instanţa de apel corect au constatat că în rezultatul verificării corectitudinii determinări valorii în vamă, a fost stabilit că metoda nr.1 nu poate fi aplicată, iar actele suplimentare solicitate întru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă nu au putut fi prezentate de către declarat.

Consideră că organul vamal în cadrul examinării pricinii în fond a demonstrat prin acte confirmative faptul subevaluării valorii în vamă, precum şi faptul aplicării consecutive a uneia din cele şase metode prevăzute de lege, valoarea în vamă în cazul dat fiind determinată în baza valorii tranzacţiei cu marfă 3 similară metoda nr.3, motivînd cauza neaplicării metodei nr.2 în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică. Afirmă că soluţia instanţie de apel argumentează legalitatea acţiunilor organului vamal care sunt în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale. Motivele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 08 decembrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Grecgrup”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor 4 Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţior de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Grecgrup” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 5