3ra-1351/15 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1351/15 prima instanţă - V. Mihaila instanţa de apel - D. Manole, S. Arnaut, E. Fistican ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Microcell”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Microcell” împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 09 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Microcell” și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 10 noiembrie 2014. c o n s t a t ă La 20 iunie 2014, SRL ”Microcell” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, SRL ”Microcell” a indicat că la începutul anului 2014, Biroul Vamal Chișinău a inițiat un control al declarațiilor vamale îndeplinite și prezentate la vamă pe ultimii 5 ani. Ca rezultat al controlului, a fost întocmit procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 30.14/2-R din 28 martie 2014, prin care suma recalculată din drepturile de import din declarațiile vamale supuse reverificării a constituit în total 6836,68 lei. De asemenea, a menționat că anumite dubii colaboratorii vamali au avut în privința declarațiilor vamale nr. 3027/i30736 din 23 august 2010 și nr. 3029/i10951 din 16 mai 2011, în baza cărora au fost recalculate inițial drepturile de import în sumă de 6836,68 lei.

La 11 aprilie 2014, în adresa Biroului Vamal Chișinău a fost depus dezacordul cu procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 30.14/2-R din 28 martie 2014. Drept urmare în urma unui control suplimentar, a fost emis un nou proces-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 30.14/3-R din 25 aprilie 2014, prin care suma recalculată din drepturile de import din declarația vamală supusă reverificării s-a 1 modificat din 6836,68 lei în 3895,53 lei, reverificării fiind supusă doar declarația vamală nr. 3027/i30736 din 23 august 2010. La fel a menționat că prin decizia de regularizare nr. 233 din 25 aprilie 2014, pe lîngă suma de 3895,53 lei, s-a dispus și încasarea penalității în mărime de 1592,14 lei, iar în total suma de 5487,26 lei.

Astfel, colaboratorii Biroului Vamal Chișinău au decis că în procesul devămării ce a avut loc în anul 2010, a fost atribuită o poziție tarifară eronată mărfii supuse vămuirii, atribuidu-se acesteia un alt cod tarifar. Menționează de asemenea, că argumentul principal pe care l-au invocat colaboratorii vamali în justificarea poziției sale, a fost dimensiunea elementelor/stelaje, menționînd că conform criteriilor de bază, după înălțime și lățime, elementele sunt specifice dimensiunilor unui mobilier și incorect au fost vămuite conform poziției tarifare – 730890900 ”Construcții și părți de construcții din fontă, din fier sau din oțel, cu excepția construcțiilor prefabricate de la poziția 9406 table, tole, tije, profile, țevi și produse similare din fontă.

Din fier sau din oțel, pregătite în vederea utilizării lor în construcții”. În opinia Biroului Vamal Chișinău, acestea urmau a fi vămuite la poziția tarifară – 940320800 ”Alt mobilier și părți ale acestuia”, poziție tarifară în care se include mobila sau rafturi pentru magazine, antrepozite, ateliere. Prin cererea prealabilă din 06 mai 2014, s-a solicitat Biroului Vamal Chișinău anularea procesului-verbal de reverificare a declarației vamale nr. 30.14/3-R din 25 aprilie 2014 și decizia de regularizare nr. 233 din 25 aprilie 2014. Prin răspunsul din 21 mai 2014, cererea prealabilă a fost respinsă. Consideră că pîrîtul tratează în mod greșit pozițiile tarifare și marfa ce se atribuie acestora.

Astfel, relatează că la poziția tarifară – 730890900 se clasifică rafturile pentru depozite cu fixare în podea și/sau perete, care necesită fixarea ca un element obligatoriu, iar fără fixare construcția se va prăbuși. La poziția tarifară – 940320800 ”Alt mobilier și părți ale acestuia”, se include mobila sau rafturi portabile pentru magazine, antrepozite, ateliere, cum ar fi: contoare, port-veșminte, mobilă cu etajere, mobilă cu case de bani sau cu sertare, dulapuri pentru utilaje. Rafturile care se includ în această poziție tarifară sunt ușor demontabile și nu necesită fixare, construcția fiind stabilă de la sine.

Deci, conform procesului-verbal contestat, în care se indică declarația vamală nr. 3027/i30736 din 23 august 2010, unele poziții tarifare urmează a fi recalculate de la poziția tarifară - 730890900 la poziția tarifară 940320800. Respectiv, consideră că elementele vizate în procesul-verbal reprezintă un sistem de paletare pentru depozite cu fixarea în podea, elementele acestor rafturi fiind galvanizate și respectiv destinate pentru a fi folosite în condiții industriale cu risc sporit de coroziune, pe lîngă secții de producere, care ar implica expunerea la un mediu acid sau alți factori nocivi.

Astfel, acest rafturi reprezintă rafturi industriale și se clasifică la poziția tarifară 730890900. Însă, rafturile industriale pe care le importă SRL ”Microcell”, sunt pentru depozite cu fixare pe perete-podea, astfel nu pot fi atribuite la poziția tarifară 940320800, deoarece acestei poziții tarifare se atribuie construcțiile care sunt 2 caracterizate prin faptul că odată așezate în obiectiv, rămîn în principiu fixe. Astfel, un lucru destul de important în determinarea poziției tarifare la vămuirea mărfii este faptul că construcția formată se fixează în perete și/sau podea și odată fixată, nu mai poate fi mutată și reamplasată decît prin demontarea ei. SRL ”Microcell” solicită anularea procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 30.14/3-R din 25 aprilie 2014 și decizia de regularizare nr. 233 din 25 aprilie 2014, cu obligarea Biroului Vamal Chișinău să restituie suma de 5487,26 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 10 noiembrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de SRL ”Microcell” și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 10 noiembrie 2014. La 28 iulie 2015, SRL ”Microcell” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă. Recurentul SRL ”Microcell”, în motivarea recursului a menționat că intimatul tratează în mod greșit pozițiile tarifare și marfa ce se atribuie acestora.

Astfel, relatează că la poziția tarifară – 730890900 se clasifică rafturile pentru depozite cu fixare în podea și/sau perete, care necesită fixarea ca un element obligatoriu, iar fără fixare construcția se va prăbuși. La poziția tarifară – 940320800 ”Alt mobilier și părți ale acestuia”, se include mobila sau rafturi portabile pentru magazine, antrepozite, ateliere, cum ar fi: contoare, port-veșminte, mobilă cu etajere, mobilă cu case de bani sau cu sertare, dulapuri pentru utilaje. Rafturile care se includ în această poziție tarifară sunt ușor demontabile și nu necesită fixare, construcția fiind stabilă de la sine.

Prin urmare, elementele vizate în procesul-verbal reprezintă un sistem de paletare pentru depozite cu fixarea în podea, elementele acestor rafturi fiind galvanizate și respectiv destinate pentru a fi folosite în condiții industriale cu risc sporit de coroziune, pe lîngă secții de producere, care ar implica expunerea la un mediu acid sau alți factori nocivi.

Astfel, acest rafturi reprezintă rafturi industriale și se clasifică la poziția tarifară 730890900. Mai mult ca atît, în procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 30.14/3-R din 25 aprilie 2014, se menționează că un element principal caracteristic poziției tarifare 9403 este mobilitatea construcției, element ce nu poate fi atribuit poziției tarifare 7308. Referitor la respingerea acțiunii ca tardivă, a menționat că Biroul Vamal Chișinău tratează greșit legea aplicabilă și anume prevederile Codului vamal ce prevăd calea te atac a actelor administrative care au stat la baza acestora – încălcarea normelor contravenționale și sancționarea contravențională, pe cînd în speță, nu se contestă procesul-verbal sau decizia de sancționare, ci actele prin care au fost recalculate drepturile de import din declarația vamală supusă reverificării și penalitatea stabilită în baza acestora.

Deci, consideră că urmau a fi aplicate prevederile legii contenciosului administrativ. 3 Intimatul Biroul Vamal Chișinău, prin referința depusă a solicitat de a considera ca inadmisibil recursul declarat de SRL ”Microcell”. La fel a menționat că argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 al. (2), (3) și (4) CPC. Totodată, a reiterat că la data de 25 aprilie 2014 a fost emisă decizia de regularizare nr. 233, care a fost adusă la cunoștința recurentului în aceiași zi. În cazul dezacordului asupra deciziei menționate, SRL ”Microcell” urma să înainteze dezacordul Serviciului Vamal în decurs de 10 zile de la data comunicării deciziei, însă cererea prealabilă a fost depusă la 07 mai 2014, cu expirarea termenului prevăzut de Codul Vamal.

Cu atît mai mult, că în cererea de chemare în judecată, SRL ”Microcell” nu a solicitat repunerea în termen și nu a prezentat dovada privind imposibilitatea depunerii în termen a cererii de chemare în judecată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 09 iunie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 28 iulie 2015, în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL ”Microcell”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. 4 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL ”Microcell” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Microcell” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5