2r-35/15 — Partajarea în natură a proprietăţii comune pe cote-părţi

prima instanţă: M. Diaconu 2r-35/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi DECIZIE 16 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea examinând recursul declarat de Valentina Casap, reprezentată de avocatul Galina Rusu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Artiom Timofti împotriva Valentinei Casap cu privire la partajarea în natură a proprietăţii comune pe cote-părţi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Valentinei Casap de repunere în termen a apelului depus împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 iunie 2010 şi restituită cererea de apel ca depusă în afara termenului legal constată: La 20 august 2007, Artiom Timofti a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Casap cu privire la partajarea în natură a proprietăţii comune pe cote-părţi. În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul contractului de donaţie nr. 1436 din 31 iulie 2004, autentificat de notarul Valentina Andronatii, a devenit proprietarul a 2/5 cotă-parte din bunul imobil situat pe str. Floreşti, 32, or. Chişinău, cu suprafaţa de 136,90 m2 cu anexă, beci, veceu , gard, bazin, toate situate pe lotul de teren cu suprafaţa de 0,0654 ha. Totodată, a indicat că pârâta deţine cu drept de proprietate 3/5 cotă-parte din bunul imobil nominalizat.

Din considerentul că părţile nu au ajuns la un numitor comun privind determinarea modului de folosinţă a lotului de teren deţinut cu drept de proprietate pe cote-părţi şi în temeiul art. 6, 7 din Legea condominiului în fondul locativ Artiom Timofti solicită determinarea modului de folosinţă a lotului de teren cu suprafaţa de 0,0654 ha situat pe str. Floreşti, 32, or. Chişinău şi anume a i se determina în folosinţă 2/5 cotă-parte din lotul de teren cu suprafaţa de 0,0654 ha, situat în or. Chişinău, str. Floreşti, 32, dispunerea efectuării unei expertize tehnice în construcţii pentru a determina variantele posibile de partaj a lotului de teren. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 iunie 2010 acţiunea a fost admisă şi atribuit în folosinţă lui Artiom Timofti, lotul de teren cu suprafaţa de 0,0654 ha situat pe str. Floreşti, 32, or.

Chişinău, aferent cotei sale de 1 2/5 din imobil, determinându-i în folosinţă conform variantei 2 al raportului de expertiză nr. 191 din 30 ianuarie 2008, întocmit de CNEJ al MJ RM. La 11 iulie 2014, Valentina Casap a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termen pentru depunerea cererii de apel din motivul necunoaşterii despre existenţa cauzei civile şi hotărârii adoptate, admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 iunie 2010 şi rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri privind stabilirea modului de folosinţă a lotului de teren cu suprafaţa de 0,0654 ha aferent casei de locuit situate în mun.

Chişinău, str. Floreşti, 32, conform variantei I a Raportului de expertiză nr. 191 din 30 ianuarie 2008, întocmit de experţii CNEJ ai MJ al RM prin atribuirea în folosinţă exclusivă reclamantului Artiom Timofti a unei părţi cu suprafaţa de 0, 021525 ha cu următoarele dimensiuni ale hotarelor: 3-4 - 1,5 m, 4-5-6-7 – axa peretelui despărţitor, 7-8 – 2,25 m, 8-9 – 10,0 m, 9-10 – 7,5 m, 10-11 - 3,5 m, 11-12 – 20,0 m şi 12-3 – 17 m, precum şi atribuirea în folosinţa sa exclusivă a unei părţi cu suprafaţa de 0,043875 ha cu următoarele dimensiuni a hotarelor: 1-2 – 19,9 m, 2-3 – 13,45 m, 3-4 – 1,5 m, 4-5-6-7 – axa peretelui despărţitor, 7-8 – 2,25 m, 8-9 – 10,0 m, 9-10 - 7,5 m, 10-1 – 26,95 m, încasarea din contul lui Artiom Timofti în beneficiul său cheltuielile de judecată pentru plata taxei de stat şi pentru asistenţa juridică.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Valentinei Casap de repunere în termen a apelului depus împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 iunie 2010 şi restituită cererea de apel ca depusă în afara termenului legal. La 27 noiembrie 2014, Valentina Casap reprezentată de avocatul Galina Rusu a declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii recurate. În motivarea recursului a indicat că a aflat despre existenţa hotărârii primei instanţe la sfârşitul lunii iunie a anului 2014, deoarece s-a aflat peste hotarele ţării neparticipând la examinarea cauzei, acţiunea fiind examinată în lipsa sa iar instanţa a ordonat citarea sa publică în ziarul „Moldova Suverană”.

Totodată, relevă recurenta că hotărârea primei instanţe nu a fost executată şi timp de 4 ani nu a fost primit titlul executoriu. Susţine că la cererea de apel a anexat copia paşaportului de unde rezultă că în perioada anilor 2009-2010, dânsa s-a aflat peste hotarele ţării. Ulterior, la 19 decembrie 2014, Valentina Casap a depus recurs motivat în care a invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel din 12 noiembrie 2014, considerând că instanţa la elaborarea acestei încheieri a interpretat în mod eronat legea. Susţine recurenta că nu a ştiut despre existenţa cauzei civile date şi hotărârii adoptate din motivul aflării sale în străinătate. Remarcă că instanţa de apel a stabilit că în dosar lipseşte dovada recepţionării de către ea a hotărârii motivate, iar apelul a fost înaintat în termen de 20 de zile din momentul luării cunoştinţei cu hotărârea instanţei de fond.

Cu toate acestea, instanţa de apel a respins cererea sa privind repunerea în termen a cererii de apel şi a restituit apelul, fapt ce constituie temei de casare a încheierii cu trimiterea cauzei pentru examinarea în fond a cererii de apel. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. 2 Instanţa de recurs constată de recurenta s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 27 noiembrie 2014 împotriva încheierii din 12 noiembrie 2014 este în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. În speţă se atestă că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Valentinei Casap de repunere în termen a apelului depus împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 iunie 2010 şi restituită cererea de apel ca depusă în afara termenului legal. Instanţa de recurs conchide, însă, că la emiterea încheierii respective, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept procedural, respectiv o asemenea soluţie nu poate fi menţinută. În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Iar conform prevederilor art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Astfel, se va reţine că actele cauzei denotă incontestabil că Valentina Casap a solicitat repunerea în termen a cererii de apel ca temei invocând necunoaşterea despre existenţa şi examinarea prezentei pricini, iar copia hotărârii primei instanţe a recepţionată numai la sfârşitul lunii iunie 2014. Examinând cererea cu privire la repunerea apelului în termen, instanţa de apel, făcând corect referire la dispoziţiile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC (în vigoare la data pronunţării hotărârii primei instanţe – 11 iunie 2010), care prevedeau că termenul de declarare a apelului este de 20 de zile de la data comunicării hotărârii motivate, dacă legea organică nu dispune altfel, chiar dacă apelul a fost depus anterior, într-un mod neînţeles constată că apelul este depus peste termen, deşi reţine faptul că la materialele dosarului lipsesc date despre recepţionarea de către apelantă a hotărârii primei instanţe şi că nici în cererea de apel aceasta nu indică când a primit copia hotărârii motivate.

3 Instanţa de recurs relevă însă, că aceste afirmaţii contravin circumstanţelor pricinii, or apelanta Valentina Casap în cererea de apel a indicat că a recepţionat copia hotărârii primei instanţe la finele lunii iunie 2014. Pe de altă parte, pe coperta dosarului în cauză există un înscris care atestă că copia hotărârii a fost primită la data de 12 iunie 2014, semnătura aplicată în confirmarea acestui fapt, aparent, fiind analogică cu semnătura apelantei, ea şi recurentă, Valentina Casap pe cererea de apel şi cererea de recurs.

Astfel fiind, este cert că instanţa de apel, soluţionând chestiunea cu privire la termenul de depunere a apelului de către Valentina Casap, urma să verifice argumentele apelantei cu privire la faptul că dânsa a primit copia hotărârii primei instanţe la finele lunii iunie 2014, cât şi să stabilească dacă semnătura de pe coperta dosarului, care indică că copia hotărârii judecătoreşti a fost primită la 12 iunie 2014, aparţine sau nu Valentinei Casap, iar în dependenţă de stabilirea acestor împrejurări să examineze şi chestiunea ce ţine de termenul de depunere a apelului. Or, fiind adoptată la 11 iunie 2010, termenul de atac cu apel a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, contestată în speţă cade sub incidenţa prevederilor art. 362 alin. (1) CPC (în vigoare la acel moment), care stipulau că termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii motivate dacă legea nu dispune altfel.

Dispoziţii analogice, de altfel, se regăsesc şi la art. II alin. (7) al Legii nr. 155 din 05 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova (în vigoare din 30 noiembrie 2012), care la fel prevăd că termenul de declarare a apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate până la intrarea în vigoare a prezentei legi este de 20 de zile de la data comunicării hotărârii motivate. Prin urmare, în concordanţă cu prevederile normelor legale enunţate, se deduce că instanţa de apel urma să constate tardivitatea cererii de apel în dependenţă de data recepţionării de către apelantă a hotărârii primei instanţe.

Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât în cauză este dovedit că Valentina Casap nu a avut la cunoştinţă despre existenţa şi examinarea prezentei pricini în instanţa de judecată, or la materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepţionarea de către ultima atât a copiei cererii de chemare în judecată, cât şi a citaţiei cu privire la ora, data şi locul examinării cauzei, fiind cert că toate înştiinţările expediate în adresa Valentinei Casap au fost restituite instanţei de judecată dat fiind faptului expirării termenului de păstrare (f. d. 85, 88, 89, 116). Iar probele prezentate de către apelanta Valentina Casap, cum ar fi copiile de pe paşaportul pe numele ei (f. d. 131 - 133), atestă că dânsa în perioada anilor 2008-2014 s-a aflat peste hotarele Republicii Moldova.

Ca urmare, nici avizul public în ziarul Moldova Suverană cu privire la examinarea prezentei cauze în prima instanţă pentru data de 11 iunie 2010, ora 09:00 nu poate fi considerat ca o împrejurare ce demonstrează că Valentina Casap ar fi avut la cunoştinţă despre existenţa şi examinarea prezentului litigiu. De altfel, instanţa de recurs relevă că nici reţinerea de către instanţa de apel precum că hotărârea primei instanţe din 11 iunie 2010, nu a fost pusă în executare şi a expirat termenul de trei ani prevăzut de lege pentru punerea în executare a acestei hotărâri, nu este relevantă chestiunii ce ţine de depunerea cererii de apel şi tardivitatea acestei.

4 În concluzie, se constată că menţinerea încheierii recurate în condiţiile enunţate, ar constitui o încălcare a dreptului Valentinei Casap de a dispune de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, care sunt garantate şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi îngrădirea accesului la justiţie. Distinct de cele enunţate, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral încheierea instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare, de la faza primirii cererii de apel. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Valentina Casap, reprezentată de avocatul Galina Rusu.

Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Artiom Timofti împotriva Valentinei Casap cu privire la partajarea în natură a proprietăţii comune pe cote-părţi, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de la faza primirii cererii de apel. Decizia nu se supune nici unei căi de atac Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea 5