2ra-2483/15 — Declararea nulităţii contractului de donaţie

prima instanță: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-2483/15 instanța de apel: V. Pruteanu, P. Ludmila, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Liliana Costişanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Croitoru Valeriu împotriva Lilianei Costişanu cu privire la declararea nulității contractului de donație, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Croitoru Valeriu, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 27 noiembrie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 25 februarie 2014, Croitoru Valeriu, reprezentat de avocatul Medeleanu Roman, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Lilianei Costinşanu cu privire la declararea nulității contractului de donație. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 30 mai 2006, i-a donat Lilianei Costişanu imobilul situat în mun. Chişinău, com. Truşeni, str-la 1, Gagarin 4, constituit din casă de locuit cu suprafața de 44,4 m.p. și teren aferent cu suprafața de 0,1559 ha. Susține că contractul de donație nominalizat a fost autentificat la notarul Mihailiuc Olga, fiind trecut în registrul notarial sub numărul 2331 din 30 mai 2006. Menționează că ulterior, contractul a fost înregistrat în registrul bunurilor imobile, sun numărul de înregistrare 3307/Bu/3006 din 13 iunie 2006, cu numărul cadastral 803900084 6.01, modificat în 8039109368.01.

Indică că, de fapt, a donat imobilul menționat cu condiția, că la atingerea vârstei înaintate, pîrîta îi va acorda sprijinul material și îngrijire corespunzătoare, oferindu-i şi posibilitatea de a locui în casa litigioasă până la deces, iar peste o perioadă de timp a apărut necesitatea de îngrijirea sa, însă Costişanu Liliana a refuzat să-şi execute obligațiunile asumate, iar în aceste condiții au apărut certurile și conflictele între părțile contractante. Insistă că reieșind din intenția urmărită de dânsul, de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului vizat în schimbul întreținerii sale la bătrânețe de către pîrîta, eronat a calificat contractul de donație drept un contract de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață.

Solicită declararea nulității contractului de donație din 30 mai 2006, încheiat între Croitoru Valeriu și Costişanu Liliana, autentificat notarul Mihailiuc Olga, trecut în registrul notarial sub numărul 2331 din 30 mai 2006, înregistrat în registrul bunurilor imobile, cu nr. 3307/Bu/300 6 din 13 iunie 2006, cu numărul cadastral 8039109368.01 şi evacuarea persoanelor din casa de locuit individuală situată în mun. Chișinău, com. Truşeni, str-la 1 I. Gagarin 4, care este obiectul contractului de donație. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27 noiembrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de către Croitor Valeriu, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, fiind anulat contractul de donație nr. 2331 din 30 mai 2015, încheiat de care Croitor Valeriu şi Costişanu Liliana asupra casei de locuit individuale cu dependențe din str-la I Iurie Gagarin, 4, com. Trușeni, mun. Chișinău şi evacuată Costişanu Liliana cu membrii familiei din casa de locuit individuală din str-la I Iurie Gagarin, 4, com. Truşeni, mun. Chișinău fără acordarea altui spațiu locativ.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 216 alin.(1), art. 217 alin.(1), art. 220 alin.(1), (2), art. 221 alin.(2), art. 827 alin. (1), (3) , art. 839 alin. (1), (4) din Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de actele juridice nule și anulabile, nulitatea absolută a actului juridic, contractul de donație şi donația condiționată, şi care indică că dacă donatorul, după executarea donației, nu mai este în stare să-și asigure o întreținere corespunzătoare şi să-și îndeplinească obligațiile legale de întreținere față de terți, poate cere de la donatar restituirea bunurilor donate pe care acesta le mai posedă.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța de apel a reținut că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru anularea actului juridic contestat, ca fiind bazat pe o cauză falsă, pe viciul de consimţămînt exprimat de reclamant nu pentru producerea efectelor juridice rezultate din contract de donaţie gratuit, dar a celor ale contractului oneros de înstrăinare cu condiţia întreţinerii asupra cărui şi-a manifestat voinţa cu intenţia obţinerii contraprestaţiei corespunzătoare.

Or, prin contribuirea de către pîrîtă la obținerea înregistrării dreptarului de proprietate al reclamantului asupra imobilului în scopul adresării ulterior către notar și obținerea încheierii contractului de donație a acestui mobil, actul juridic cu titlu gratuit urmare a cărui reclamantul bolnav de alcoolism, care nu activa și care nu avea venit pentru întreținerea sa a fost lipsit de singurul loc de trai, în prezenta voinței și consimțământului expus cu intenție de către reclamant în favoarea încheierii contractului oneros de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii sale. La 10 august 2015, Liliana Costişanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată și anume prevederile art. 197 alin.(1), art. 827 alin.(1) din Cod civil, deoarece, însăși contractul de donație este cu titlu gratuit, ceea ce exclude contraprestația, iar în situația din speță o careva obligație în sarcina donatarului nu a fost prevăzută de contract, astfel, deși, instanța de apel susține că contractul care urma a fi încheiat era contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, ceea ce presupune o poziție nefundamentată, consideră inoportun declararea nulității contractului de donație legal încheiat, în favoarea valabilității căruia s-a pronunțat prima instanță.

Cu referire la prevederile art. 50 alin (1) şi (2) din Legea cu privire la notariat nr. 1453-XV din 08 noiembrie 2002, insistă că odată ce a fost încheiat contractul de donație care este un act pentru a cărui valabilitate necesită a fi întrunite condițiile privind forma scrisă şi autentică, notarul Olga Mihailiuc în cadrul încheierii contractului de donație, a parcurs toate etapele necesare autentificării actului notarial, validând corectitudinea încheierii contractului, precum și certificând semnăturile părților actului prin autentificare.

Menționează că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a constat precum că, a promis o oarecare întreținere, deoarece, reieșind din conținutul contractului de donație, nu este obligată în executarea obligației de întreținere, iar îngrijirea imobilului, achitarea serviciilor comunale, impozitelor sunt puse în sarcina sa ca proprietar al bunului și nu-i revin de pe urma încheierii contractului de donație, astfel, poziția instanței de apel este una subiectivă, deoarece la baza actului judecătoresc emis au fost puse doar declarațiile intimatului nefiind probate prin acte justificative. Astfel, contrar prevederilor art.241 Cod de procedură civilă, adoptând o soluție de admitere a acţiunii instanța de apel în decizia sa nu a făcut trimitere la prevederile legii materiale mai sus invocate, iar din considerente menționate decizia acesteia este lipsită de un fundament juridic şi urmează a fi casată.

Invocă că la momentul încheierii contractului de donație, intimatul avea vârsta 43 ani și dispunea de capacitate de exerciții şi anume, ultimul prin acțiuni proprii, putea să dobândească și să exercite drepturi civile, să-și asume personal obligații civile şi să le execute, deoarece dispunea de voință conștientă, suficientă şi discernământ pentru a-şi da seama de interesele sale, de importanta și consecințele faptelor sale, iar la autentificarea contractului de donație nr. 2331 din 30 mai 2006, atât donatorul cât şi donatarul şi-au manifestat voința în scopul producerii efectelor juridice, mai mult ca atât, intimatul înainte de autentificare a contractului a explicat notarului Olga Mihailiuc intenția de a contracta, astfel la momentul încheierii actului de donație nu au existat careva împrejurări care să afecteze caracterul conștient şi liber al voinței părților.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat în temeiul prevederilor art. 839 alin. (1) Cod civil, care reglementează contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, or, la momentul întocmirii contractului de donație, părțile nu au convenit asupra unei contraprestații și până în prezent o astfel de presupusă obligație nu a fost executată, iar inițial nu s-a urmărit încheierea unui alt contract decât cel de donație, prin urmare, consideră că concluziile instanței de apel precum că sunt întrunite toate condițiile legale pentru declararea nulității contractului de donație nu le poate accepta, reieșind din circumstanțele cauzei examinate precum și probele administrate coroborate la normele de drept material.

Afirmă că instanța de apel la emiterea deciziei a dat o calificare juridică incorectă raportului material litigios, or, situația din speță denotă cu certitudine faptul că prevederile art. 221 Cod civil, nu sunt aplicabile litigiului în cauză, respectiv, fiind în imposibilitate să constate nulitatea absolută a contractului de donație, luând în considerație faptul că încălcarea unor norme imperative prevede în calitate de sancțiune nulitatea relativă și nu cea absolută. Insistă că instanța de apel nu a reținut că de fapt cererea de chemare în judecată a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție, astfel invocând ilegal, nulitatea absolută a actului. La data de 27 octombrie 2015, Valeriu Croitor, a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Indică că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 10 iunie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Liliana Costişanu este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liliana Costişanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Liliana Costişanu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Liliana Costişanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Liliana Costişanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva