3ra-84/15 — Contestarea actului administrativ, încasarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie şi a prejudiciului moral

prima instanță: E. Pşeniţa, dosarul nr. 3ra-84/15 instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza, ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul raional Edineţ, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Silviei Popuşoi împotriva Consiliului raional Edineţ şi Președintelui raionului Edineț cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru lipsa forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 septembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Preşedintele raionului Edineţ şi Consiliul raional Edineţ şi menținută hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 mai 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 14 noiembrie 2012, Popuşoi Silvia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Edineţ şi Preşedintelui raionului Edineț cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru lipsa forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza deciziei Consiliului raional Edineți nr.28/9 din 23 august 2010, a activat în funcție de șef al Secției Asistență Socială şi Protecție a Familiei - director al Fondului Local de Susținere Socială a Populației, iar prin decizia nr.31/18 din 18 martie 2011, a fost reconfirmată în funcția deținută. Susține că din luna iulie 2011 până în septembrie 2012, dânsa a fost avertizată de nenumărate ori din partea Președintelui raionului Edineț și unii consilieri din fracțiunea PCRM din Consiliul raional că în caz dacă nu părăsește funcția benevol, va fi disponibilizată prin reducere a statelor de personal.

Menționează că la 20 august 2012, a avut loc ședința ordinară a Consiliului raional, la care a fost adoptată decizia nr.14/2, iar la pct.1 a deciziei menționate, a fost dispusă aprobarea organigramei și a statelor de personal ale aparatului președintelui raionului, direcțiilor, secțiilor, altor subdiviziuni din subordinea Consiliului raional Edineț la situația din 01 aprilie 2012, însă, în noua structură nu se regăsește ca instituție de drept independent Secția Asistență Socială și Protecția Familiei. Indică că decizia menționată nu i-a fost adusă la cunoștință, însă, aceasta a fost contestată de un grup de consilieri raionali, după care la 26 octombrie 2012, Judecătoria Edineţ a emis încheierea, prin care a dispus suspendarea deciziei Consiliului raional Edineț nr.14/2 din 20 august 2012, cu privire la modificarea unor decizii ale Consiliului raional Edineți până la devenirea definitivă a hotărârii judecătorești.

Invocă că Președintele raionului Edineţ, Oleg Scutaru a ignorat faptul că deținea cererea prealabilă înaintată de către grupul consilierilor raionali şi la 24 septembrie 2012, a convocat ședința extraordinară a Consiliului, prin care a fost emisă decizia nr.15/2, cu privire la preavizarea angajaților aparatului președintelui raionului și subdiviziunilor Consiliului raional Edineţ. Susține că despre decizia menționată dânsa a aflat la 28 septembrie 2012 şi în anexa nr.1 a făcut mențiuni că nu este de acord cu decizia, mai mult, sindicatele SINDASP şi SASPF nu au dat acordul la reducerea unităților de personal și eliberarea ei din funcție.

Afirmă că la 11 octombrie 2012, președintele raionului a convocat ședința extraordinară a Consiliului la care a fost adoptată decizia nr.16/15 privind eliberarea sa din funcția de șef al Secției Asistență Socială și Protecția Familiei din data de 29 octombrie 2012, iar despre această decizie dânsa a aflat la 18 octombrie 2012. La fel, relevă că la 24 octombrie 2012, s-a adresat către Președintele raionului Edineţ cu cerere prealabilă, prin care a solicitat contestarea deciziilor menționate și a tuturor actelor adoptate privind concedierea sa din funcție, însă, cu toate că la 09 noiembrie 2012 a avut loc ședința Consiliului, președintele raionului a refuzat să includă în ordinea de zi examinarea cererii depuse.

Solicită anularea deciziei Consiliului raional Edineţ nr.14/5 din 20 august 2012, nr.15/2 din 24 septembrie 2012, nr.16/15 din 11 octombrie 2012, restabilirea în funcția de șef al Secției Asistență Socială și Protecția Familiei şi încasarea din contul Consiliul raional Edineți în beneficiul său a salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu și a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei. La 06 mai 2014, Popuşoi Silvia a depus o cerere de concretizarea cerințelor, solicitând repunerea sa în funcția de șef al Direcției Economice al Secției Asistență Socială și Protecția Familiei din cadrul Consiliului raional Edineţ, încasarea din contul Consiliului raional Edineţ şi Președintelui raionului Edineţ în beneficiul său a salariului mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la muncă, începând cu 29 octombrie 2012 și a prejudiciului moral în mărime de100 000 lei.

În motivarea cererii de concretizare a cerințelor a invocat că conform anexei nr.1, nr.2, nr.3, nr.4 a Legii nr.48 din 22 martie 2012, privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici, salariul de funcție al unui șef de direcție în cadrul Consiliului raional Edineți este de 4400 lei, iar la momentul eliberării sporul lunar pentru gradul de calificare constituia 300 lei.

La 28 mai 2014, Popuşoi Silvia a mai depus o cerere de concretizarea pretențiilor, solicitând anularea integrală a deciziei Consiliului raional Edineț nr.14/2 din 20 august 2012, anularea deciziei Consiliului raional Edineţ nr.15/2 din 24 septembrie 2012, nr.16/15 din 11 octombrie 2012, încasarea din contul Consiliului raional Edineţ şi Președintelui raionului Edineţ în beneficiul său a unei compensații suplimentare în mărime de 5 salarii medii lunare ce constituie 14 505 lei, încasarea salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la serviciu începând cu 29 octombrie 2012 şi până la momentul emiterii hotărârii de judecată, reieșind din salariul de funcție de 20 2601 lei şi sporul la salariu lunar pentru gradul de calificare în mărime de 300 lei, ceea ce constituie suma de 55 119 lei, prejudiciul moral în mărime 11 604 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1 000 lei În cererea de concretizarea a pretențiilor a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 22 august 2011, a fost anulată decizia Consiliului raional Edineţ nr.14/2 din 20 februarie 2012, iar prin decizia Curții de Apel Bălți nr.3a-287/13 din 24 decembrie 2012, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 06 mai 2014, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului Gheorghiță Sergiu. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 mai 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulată decizia Consiliului raional Edineţ nr.15/2 din 24 septembrie 2012, „Cu privire la preavizarea angajaților aparatului președintelui raionului și subdiviziunilor Consiliului raional Edineţ” în partea ce o privește pe Popuşoi Silvia, anulată deciziei nr.16/15 din 11 octombrie 2012 „Cu privire la Popuşoi Silvia”.

S-a încasat de la Consiliul raional Edineţ în beneficiul Silviei Popuşoi compensația bănească în locul repunerii în funcția de șef al Direcției Economie, Asistență Socială și Protecția Familiei în raionul Edineţ în mărime de 5 salarii medii lunare calculate în sumă de 14 505 lei, salariul calculat pentru absența forțată de a locul de muncă în sumă de 55 119 lei, prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1 000 lei, iar în rest cerințele au fost respinse. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 septembrie 2014, au fost respinsu apelurile declarate de către Preşedintele raionului Edneţ şi Consiliul raional Edineţ și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 90 al Codului muncii, care reglementează încetarea contractului individual de muncă şi care indică că în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. (2) Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiştilor, cheltuielile de judecată etc.); c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

(3) Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinîndu-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului. (4) În locul restabilirii la locul de muncă, părțile pot încheia o tranzacție de împăcare, iar în caz de litigiu - instanţa de judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o compensaţie suplimentară la sumele indicate la alin.(2) în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut hotărârea Judecătoriei Edineţ din 22 august 2013, prin care s-a admis acțiunea depusă de către Mosoric Galina – președintele fracțiunii PD din Consiliul raional Edineţ către Consiliul raional Edineţ cu privire la anularea deciziei Consiliului raional Edineţ nr. 14/2 din 20 august 2012, care a fost menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 decembrie 2013, iar ca efect al anulării deciziei Consiliului raional a constat ilegalitatea concedierii Silviei Popuşoi, şi obligaţia Consiliului raional Edineţ să-i achite prejudiciul adus intimatei. La 02 noiembrie 2014, Consiliul raional Edineţ a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești considerându-le ilegale, neîntemeiate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că la emiterea deciziei nr.16/15 „Cu privire la Popuşoi Silvia” prin care intimata a fost eliberată din funcția de șef al Secției Asistență Socială și Protecție a Familiei, din 29 octombrie 2012, au fost respectate prevederile art. 63 al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008 cât și prevederile art.88 al Codului Muncii.

Menționează că în urma reorganizării, la 24 septembrie 2012, Consiliul raional Edineţ în temeiul deciziei Consiliului raional Edineţ nr.14/2 din 20 august 2012, art. 63 alin. (1), (2), (3), art.88 alin (1) lit. b) al Legii nr.158 din 04 iulie 2008, a adoptat decizia nr. 15/2 „Cu privire la preavizarea angajaților aparatului președintelui raionului și subdiviziunilor Consiliului raional Edineţ”, prin care intimata a fost preavizată cu 30 zile înainte de eliberarea din funcție, în legătură cu reducerea efectivului de personal și modificarea statelor de personal, mai mult, ultima a făcut cunoștință sub semnătură cu decizia menționată la 28 septembrie 2012. Indică că la eliberarea din funcție a Silviei Popuşoi, ultimei i-a fost calculată indemnizația unică egală cu 6 salarii medii lunare și indemnizația de șomer egală cu un salariu mediu lunar.

Cu referire la prevederile art.76 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008, cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, consideră că în cazul în care instanța de judecată va considera ilegală concedierea intimatei, urmează a fi luate în calcul prevederile art.219 alin. (2) al Codului Civil, potrivit căruia în cazul anulării actului juridic fiecare parte trebuie să restituie tot ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilității de restituire este obligată să restituie contravaloarea prestației. Afirmă că la caz urmează a fi aplicată regula repunerii părților în situația anterioară-restituită în integrum, ceea ce implică restituirea reciprocă a prestațiilor, dacă în temeiul actului juridic sau efectuat prestații astfel încât pârțile actului juridic să ajungă în situația care exista înaintea încheierii actului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarant de Consiliul rational Edineţ este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Consiliul raional Edineţ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Consiliul raional Edineţ asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul raional Edineţ ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Consiliul raional Edineţ se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva