2ra-99/15 — Recunoaşterea nulităţii certificatului de moştenitor legal

dosarul nr.2ra-99/15 prima instanţă: S. Gubenco instanţa de apel: M. Antonov, .I Guzun, E. Secrieru ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Coltuclu Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Coltuclu Maria împotriva lui Coltuclu Ivan, intervenient accesoriu notarul privat Arnăut Ana cu privire la recunoaşterea nulităţii certificatului de moştenitor legal, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 17 ianuarie 2013, prin care apelul declarat de Coltuclu Ivan a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 11 iunie 2012, c o n s t a t ă: La data de 06 septembrie 2006, Coltuclu Maria s-a adresat cu cerere în instanţa de judecată împotriva lui Coltuclu Ivan, intervenient accesoriu notarul privat Arnăut Ana cu privire la recunoaşterea nulităţii certificatului de moştenitor legal.

În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că la 30 iulie 2001 de către notar a fost eliberat certificatul cu drept de moştenire legală pe numele lui Coltuclu Ivan Ilie. Moştenirea este constituită din casă de locuit şi terenul de pământ aferent casei de locuit, situat pe str. Lermontov, 14, or. Ceadîr-Lunga. Consideră reclamanta că urmează a fi considerat nul certificatul cu drept de moştenire legală din următoarele motive. La autentificarea certificatului cu drept de moştenire legală nu s-a ţinut cont de faptul, că casa, care a intrat în componenţa patrimoniului succesoral, mai înainte făcea parte din gospodăria de tip colhoznic, întrucât Coltuclu Eudochia Gheorghe, care este mama pârâtului şi soţie a celui care a lăsat moştenirea, a fost membru al colhozului în numele lui Kirov şi ei i-a fost stabilită o pensie colhoznică.

Coltuclu Eudochia Gheorghe a decedat în anul 2000, adică după decesul lui Coltuclu Ilie Nicolai. Este de părere, că membri ai gospodăriei colhoznice au fost, reclamanta, întrucât se află în căsătorie cu pârâtul Coltuclu Ivan din anul 1979 şi 1 copiii lor - fiul Ion, născut la 13.10.1982, şi fiica Irina, născută la 07.04.1992, care s-au născut atunci, când gospodăria lor făcea parte din gospodăria de tip colhoznic. În perioada convieţuirii cu pârâtul în casă ei au construit bucătăria, ospătăria, baia. Susţine reclamanta că i-au fost încălcate drepturile sale şi ale copiilor, care au dreptul la cota lor din averea fostei gospodării colhoznice. Despre faptul, că pârâtului i-a fost eliberat certificatul cu drept de moştenire legală ea a aflat numai în luna mai în anul 2006, când pârâtul a alungat-o pe ea şi copii din casă şi i-a interzis să locuiască în casă din motivul, că el este proprietarul.

Cere Coltuclu Maria, recunoaşterea nulităţii certificatului de moştenitor legal din data de 30 iulie 2001, eliberat de notarul Arnăut Ana pe numele lui Coltuclu Ivan Ilie după decesul lui Coltuclu Ilie Nicolai la bunurile succesorale, constituite din casa de locuit, amplasată pe str. Lermontov, 14, or. Ceadîr-Lunga. Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 30 noiembrie 2006 acţiunea a fost admisă integral şi s-a hotărât de a recunoaşte nul certificatul de moştenitor legal din data de 30 iulie 2001, eliberat de notarul Arnăut Ana pe numele lui Coltuclu Ivan Ilie după decesul lui Coltuclu Ilie Nicolai la bunurile succesorale, constituite din casa de locuit, amplasată pe str. Lermontov, 14, or.

Ceadîr-Lunga. Prin decizia Colegiului Curţi de Apel Comrat din 11 decembrie 2008, a fost respins apelul declarat de Coltuclu Ilie Nicolai şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 30 noiembrie 2006. Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 17 iunie 2009, a fost casată integral decizia Curţii de Apel Comrat din 11 decembrie 2008 şi hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 30 noiembrie 2006, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Coltuclu Maria împotriva lui Coltuclu Ivan cu privire la declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal şi s-a restituit pricina la rejudecare în Judecătoria Ceadîr-Lunga în alt complet de judecători.

Prin încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 23 septembrie 2009, a fost admisă tranzacţia de împăcare din 23 septembrie 2009 şi a fost încetat procesul în cauză. Prin decizia Colegiului judiciar al Curţi de Apel Cahul din 11 februarie 2010, a fost admis recursul depus de Coltuclu Ivan, a fost casată încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 23 septembrie 2009, cu restituirea cauzei spre reexaminare în aceiaşi instanţă de judecată în alt complet de judecători. Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 07 iunie 2010, acţiunea a fost admisă integral şi s-a hotărât de a recunoaşte nul certificatul de moştenitor legal din data de 30 iulie 2001, eliberat de notarul Arnăut Ana pe numele lui Coltuclu Ivan Ilie după decesul lui Coltuclu Ilie Nicolai la bunurile succesorale, constituite din casa de locuit, amplasată pe str. Lermontov, 14, or.

Ceadîr-Lunga. Prin decizia Colegiului judiciar al Curţi de Apel Cahul din 19 aprilie 2011, a fost admis apelul depus de Coltuclu Ivan Ilie, a fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 07 iunie 2010, cu restituirea cauzei spre reexaminare în aceiaşi instanţă de judecată în alt complet de judecători.

Prin încheierea protocolară din data de 28 februarie 2012, instanţa de fond a atras în calitate de coreclamanţi pe fiul reclamantei, Coltuclu Ivan, anul naşterii 13 octombrie 1982, precum şi fiica reclamantei, Coltuclu Irina, anul naşterii 07 aprilie 2 1992. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 11 iunie 2012, acţiunea înaintată de Coltuclu Maria a fost admisă integral şi s-a hotărât de a recunoaşte nul certificatul de moştenitor legal din data de 30 iulie 2001, eliberat de notarul Arnăut Ana pe numele lui Coltuclu Ivan Ilie după decesul lui Coltuclu Ilie Nicolai la bunurile succesorale, constituite din casa de locuit, amplasată pe str. Lermontov, 14, or. Ceadîr-Lunga. La data de 25 iunie 2012, Coltuclu Ivan Ilie a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 17 ianuarie 2013, apelul declarat de Coltuclu Ivan a fost admis, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 05 noiembrie 2014, Coltuclu Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material şi procedural. Instanţa a interpretat eronat legea şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Menţionează recurenta, că instanţa de apel făcînd referire la actele legislative nu indică norma exactă la care se referă.

Mai indică recurenta că nu este de acord cu aprecierile instanţei de apel vis – s – vis de casa de locuit, amplasată pe str. Lermontov, 14, or. Ceadîr-Lunga, precum şi nu a examinat cauza sub toate aspectele, lăsînd fără a da vreo apreciere circumstanţelor importante pentru soluţionarea corectă a litigiului. Consideră recurenta că instanţa urma să aplice art. 6 al Legii cu privire la proprietate, art. 124, 114, 594 Cod civil, în redacţia din 1964, precum şi să ţină cont de prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 6 Cod civil, în redacţia din 2002. Examinînd cererea de recurs declarată de Coltuclu Maria, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din 4 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Coltuclu Maria, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Coltuclu Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5