2rac-18/15 — Încasarea sumei

prima instanţă S. Caraman dosarul nr.2rac-18/15 instanţa de apel Iu. Grosu A. Corcenco D. Corolevschi ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe acţiuni „Basarabia”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Basarabia” împotriva Întreprinderii cooperatistă „Coopalimentara” Floreşti cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea cooperatistă „Coopalimentara” Floreşti, casată hotărârea Judecătoriei Floreşti din 28 februarie 2014 şi emisă o nouă hotărîre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 15 august 2012, SA „Basarabia” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCC „Coopalimentara” Floreşti cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul SA „Basarabia” a indicat că la 18 octombrie 2011, între SA „Basarabia” şi ÎCC „Coopalimentara” Floreşti a fost încheiat contractul nr. 675 de vînzare-cumpărare a mărfurilor, prin care furnizorul SA „Basarabia” se obligă să livreze marfă în asortiment conform cererii, iar cumpărătorul ÎCC „Coopalimentara” Floreşti se obligă să achite preţul produselor livrate. La 18 octombrie 2011 pîrîtul era dator cu suma de 16180,52 lei după care la 26 decembrie 2011 a achita suma de 5000 lei, iar la 12 ianuarie 2012 a achitat suma de 1180,52 lei. Deşi la 09 ianuarie 2012 debitorul a fost somat să achite atît datoria formată cît şi suma penalităţilor calculate, pîrîtul a achitat doar datora restantă.

Conform prevederilor pct. 5.5 al contractului de vînzare-cumpărare a mărfurilor din 18 octombrie 2011, cumpărătorul se obligă să achite vînzătorului penalitatea în mărime de 0,5% din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere, ceea ce conform calculului pe perioada 18 octombrie 2011 – 12 ianuarie 2012 constituie suma de 5263 lei. Prin urmare cere SA „Basarabia” încasarea de la ÎCC „Coopalimentara” Floreşti duma de 5263 lei cu titlu de penalităţi, suma de 300 lei cheltuieli de judecată şi 270 lei taxa de stat. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la ÎCC „Coopalimentara” Floreşti în beneficiul SA „Basarabia” penalitatea de întîrziere în sumă de 5569 lei, dobînda în sumă de 527 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei, iar în total suma de 6666 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către ÎCC „Coopalimentara” Floreşti, casată integral hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 decembrie 2012 şi pricina remisă spre rejudecare după competenţă la Judecătoria Floreşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 28 februarie 2014 a fost admisă acţiunea SA „Basarabia” a fost încasat de la ÎCC „Coopalimentara” Floreşti în beneficiul SA „Basarabia” penalitatea de întîrziere în mărime de 5569 lei şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 527 lei, iar în total suma de 6096 lei, precum şi taxa de stat în sumă de 270 lei achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de către ÎCC „Coopalimentara”, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre cu privire la respingerea acţiunii.

La 13 noiembrie 2014, SA „Basarabia” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul SA „Basarabia” în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a interpretat eronat legea, a apreciat probele în mod arbitrar, şi că greşelile admise de către instanţa de apel au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale SA „Basarabia”. Consideră că instanţa de apel la emiterea deciziei a stabilit că prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi a aplicat eronat normele de drept material şi în temeiul art. 386 alin. (1) lit. a), d) CPC a casat hotărîrea primei instanţe.

Conform art. 268 lit. a) Codul civil instanţa de apel a stabilit că acţiunile privind încasarea penalităţilor se prescriu în termen de 6 luni, iar avînd în vedere că în speţă datoria de bază a fost achitată la data de 12 ianuarie 2012, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la 15 august 2012 a fost încălcat termenul de 6 luni. Consideră că instanţa de apel a interpretat eronat termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 lit. a) Codul civil, ca perioadă de timp în care creditorul urmează să-şi exercite dreptul de creanţă prin intermediul instanţei de judecată şi nu ca termen de calculare şi încasare a penalităţilor.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea penalităţilor pentru perioada de timp de 74 zile, conform calculului anexat la cererea de chemare în judecată şi anume de pe 01 ianuarie 2011 cînd creanţa a devenit exigibilă şi pînă la data achitării creanţei 12 ianuarie 2012. În ceea ce priveşte data la care creanţa a devenit exigibilă la dosar a fost anexată factura fiscală nr. FV 4720383 din 18 octombrie 2011, unde la rubrica nr. 17 este indicat expres termenul de achitare a datoriei de 30 octombrie 2012, care coincide cu termenul de 12 zile indicat în pct. 3.2 din contractul de vînzare- cumpărare dintre părţi nr. 675 din 18 octombrie 2011. 2 De asemenea, consideră că instanţa de apel a invocat din oficiu curgerea termenului de prescripţie în folosul apelantului , fără careva cerere a persoanei în acest sens să fie anexată la dosar.

În ceea ce priveşte aprecierea arbitrară a probelor de către instanţa de apel, instanţa a concluzionat că în materie contractuală simpla expirare a termenului de executare nu-l pune pe debitor în întîrziere, referindu-se la art. 617 alin. (1) Codul civil. Însă nu a ţinut cont de faptul că de factura fiscală din 18 octombrie 2011 unde este indicat expres termenul de achitare a datoriei de 30 octombrie 2012, care coincide cu termenul de 12 zile indicat în pct. 3.2 din contractul de vînzare- cumpărare dintre părţi nr. 675 din 18 octombrie 2011. Prin referinţa depusă la 30 decembrie 2014 ÎCC ”Coopalimentara” Floreşti a solicitat respingerea recursului declarat de către SA „Basarabia” şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Basarabia” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se 3 încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SA „Basarabia” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii pe acţiuni „Basarabia” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Druţă Ion Corolevschi 4