2ra-106/15 — Anularea actelor juridice

prima instanţă: G. Grib dosarul nr. 2ra-106/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zinaida Sliva în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Sliva împotriva Primăriei sat. Calaraşovca r-nul Ocniţa şi Victorişei Bezdetnaia cu privire la anularea actelor juridice împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Zinaida Sliva şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 01 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 13 noiembrie 2013 Zinaida Sliva a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei sat.

Calaraşovca r-nul Ocniţa şi Victorişei Bezdetnaia cu privire la anularea actelor juridice. În motivarea acţiunii a indicat că în baza certificatului de moştenitor legal nr. 807 din 25 martie 1998 ea a devenit proprietara averii succesorale a mamei sale Anastasia Bezdetnaia, care a decedat la 26 iulie 1997. Menţionează că în anul 2001 s-a adresat Primăriei sat. Calaraşovca r-nul Ocniţa în vederea eliberării cotelor de teren agricol şi cotei valorice care i se cuvenea mamei ei Anastasia Bezdetnaia, însă a primit răspuns că întrebarea referitor la cotele de teren agricol sunt în curs de examinare, totodată mamei ei nu i se cuvine careva cotă valorică. Iar pe perioada anilor 2000-2001 cotele de teren fără permisiunea ei sunt transmise în arendă SRL „TudMaciAgro”.

Afirmă că la 02 august 2011 adresându-se la Serviciul Arhivă Ocniţa a aflat că conform procesului-verbal mama ei a primit cota parte valorică din Întreprinderea Agricolă „CAP Dnestrovschi”. De asemenea a aflat că conform contractului de vânzare-cumpărare nr. înregistrare 6515 din 16 octombrie 2007 autentificat de notarul V. Gîrtopan sora ei Victorişa Bezdetnaia a vândut alături de alte persoane lui Alexandr Tcaci cota parte valorică din imobilul lit. 03, depozit S - 292,6 m2 în sumă de 11853 lei. 1 Consideră că contractul de vânzare-cumpărare urmează a fi anulat din considerentele ce urmează. În anul 2011 a aflat că începând cu anul 2000 până la 26 decembrie 2006 cota parte valorică care aparţinea mamei ei a fost transmisă în arendă SRL „TudMaciAgro”.

Apoi, Nicolai Stoleareţ activând în calitate de primar a sat. Calaraşovca ilegal a eliberat pe numele lui Vasile Tcaci procura din 25 decembrie 2006 în baza cărei i s-a acordat dreptul de a reprezenta interesele unui grup de cetăţeni la delimitarea proprietăţii din SRL „TudMaciAgro”, procură ce a fost eliberată în baza unui blanc pe care-l avea de la anteriorul primar. Remarcă că ulterior, secretarul primăriei a eliberat certificatul de proprietate nr. 27 din 15 iunie 2007 pe numele surorii ei – Victorişa Bezdetnaia, bazându-se pe procesul-verbal din 26 decembrie 2006. Susţine că apoi cota valorică a fost transmisă lui Alexandru Tcaci, iar după decesul acestuia tatălui ultimului, Vasile Tcaci.

Relatează că pe faptul falsificării procurii, procesului-verbal de repartizare a cotei valorice şi încheierea nelegitimă a contractului de vânzare s-a adresat IP Ocniţa şi Procuraturii Ocniţa, cauza fiind transmisă după competenţă Procuraturii anticorupţie. În cadrul examinării cauzei faptele s-au adeverit şi anume că Nicolae Stoleareţ care activa în calitate de Primar al com. Calaraşovca a eliberat nelegitim procura din 25 decembrie 2006 pe numele lui Alexandru Tcaci. Mai indică că conform ordonanţei din 01 aprilie 2013 eliberată de către procurorul în Serviciul Nord al Procuraturii Anticorupţie a fost dispus de a refuza în pornirea urmăririi penale în privinţa lui Nicolai Stoleareţ pe art. 328 alin. (1) CP pe motivul intervenirii termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală.

Solicită anularea procesului-verbal al şedinţei comisiei de delimitare a proprietăţii nr. 44 din 26 decembrie 2006, certificatului de proprietate nr. 27 din 15 iunie 2007 şi contractului de vânzare-cumpărare din 16 octombrie 2007 încheiat între Bezdetnaia Victorişa şi Alexandr Tcaci. Prin hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 01 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Zinaida Sliva şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 septembrie 2014 Zinaida Sliva a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Susţine că a luat cunoştinţă de decizia recurată la 24 iulie 2014. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că instanţele au apreciat probele cercetate în instanţa de judecată neobiectiv şi incorect. Îşi exprimă dezacordul cu afirmaţia instanţei precum că ea nu a explicat divergenţa care figurează în actele referitor la cota valorică, deoarece a explicat că este luat în consideraţie coeficientul de uzură. Afirmă că cauza a fost examinată în lipsa intimaţilor, fapt cu care n-a fost de acord, cu atât mai mult că reprezentantul Primăriei la o şedinţă ce a fost amânată a recunoscut că actele date au fost întocmite cu multe încălcări. Consideră că hotărârile instanţelor ierarhic inferioare sunt nemotivate.

2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 13 iunie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire cu nr. de ieşire 12464 (f. d. 83), iar recurenta susţine că a recepţionat-o la 24 iulie 2014, ce se confirmă prin avizul de recepţie (f. d. 87) şi menţiunea acesteia pe plic (f. d. 98). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 15 septembrie 2014 (f. d. 99). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Zinaida Sliva nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Zinaida Sliva, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3 De altfel, invocarea recurentei precum că cauza a fost examinată în lipsa intimaţilor, nu poate fi reţinută, or aceasta nu influenţează în vreun fel sau altul drepturile ei. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Zinaida Sliva ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Zinaida Sliva se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea 4