2rac-34/15 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2rac-34/15 prima instanţă - D. Șușchevici instanţa de apel - Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă ”Sudzucker-Moldova” Societate pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată ”Fosforsol” împotriva Întreprinderii Mixte ”Sudzucker-Moldova” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă ”Sudzucker-Moldova” Societate pe Acțiuni și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 14 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 13 februarie 2013, SRL ”Fosforsol” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii, SRL ”Fosforsol”a indicat că la 03 septembrie 2010 a încheiat cu ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA contractul nr. 66 privind livrarea mărfii în interesul pîrîtului. Potrivit prevederilor contractului, marfa înstrăinată se identifică cu denumirea DIAMMOFOSSA NPK 10:26:26%, ambalată în saci a cîte 50 kg, producător Federația Rusă, fiind livrată o cantitate de 186 tone, în Anexa nr. 1 fiind specificate caracteristicile bunului, precum și condițiile de plată. Menționează că în baza facturilor din 15 septembrie 2010 și 28 septembrie 2010 în adresa pîrîtului a fost livrată marfa specificată în contract. Conform prevederilor contractului, termenul de achitare a costului mărfii de către cumpărător constituie 5 zile din momentul livrării mărfii, însă pîrîtul și-a executat obligația de plată parțial, rămînînd nestinsă datoria de 491619 lei.

1 Astfel, în vederea executării obligațiilor asumate, la 05 noiembrie 2012, ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA a fost somată cu privire la achitarea datoriei, aceasta rămînînd fără răspuns. La fel invocă, conform prevederilor contractului, în cazul încălcării termenului de plată, cumpărătorul va achita vînzătorului penalități în mărime de 0,1 % din suma neachitată, pentru fiecare zi de întîrziere a plății. Astfel, pe motiv că pîrîtul nu și-a executat obligațiile de plată, aceasta urmează să achite penalitate în mărime de 88380 lei. SRL ”Fosforsol” solicită încasarea de la ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA a datoriei în sumă de 491619 lei, a penalității pentru neachitarea în termen a datoriei în mărime de 88380 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 17400 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 18 aprilie 2013, pricina a fost strămutată la Judecătoria Drochia, conform competenței jurisdicționale. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2013, a fost admis recursul declarat de SRL ”Fosforsol”, casată încheierea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 18 aprilie 2013, cauza fiind remisă spre examinare în fond la Judecătoria Centru municipiul Chișinău. Prin încheierea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 06 decembrie 2013, a fost respinsă cererea ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA privind strămutarea pricinii la Judecătoria Drochia.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2014, a fost respins recursul depus de ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA și menținută încheierea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 06 decembrie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 14 aprilie 2014, acțiunea a fost admisă și s-a încasat de la ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA în beneficiul SRL ”Fosforsol” datoria pentru marfa livrată în sumă de 491619 lei, penalitatea în mărime de 88380 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 597399 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 14 aprilie 2014. La 26 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare la instanța de apel. Recurentul ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA, în motivarea recursului a menționat că în prima instanță cauza a fost examinată în lipsa reprezentantului recurentului, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată. Astfel, la materialele cauzei lipsește dovada înștiințării avocatului stagiar, împuternicit să reprezinte interesele în cauza dată, respectiv prima instanță a îngrădit exercitarea atribuțiilor și a admis încălcarea dreptului de acces liber la justiție al acestuia.

Necătînd la faptul că recurentul a atras atenția instanței de apel că avocatul stagiar nu a fost citat în proces, aceasta nu s-a expus referitor la argumentul dat. Totodată a invocat că instanța de apel a constatat că citația pentru ședința din 14 aprilie 2014 a fost expediată în mod legal, cu aviz 2 recomandat, pe care este aplicată semnătura reprezentantului apelantului. Or, prin avizul recomandat menționat a fost expediată înștiințarea pentru data de 14 aprilie 2014 pe adresa m. Chișinău, str. Anton Crihan 13A, însă la adresa indicată nu este nici sediul recurentului și nici sediul reprezentanței sau filialei. La fel a menționat, că conform condițiilor contractului și anexei la el, marfa urma a fi livrată în perioada 10 septembrie 2010 – 15 septembrie 2010, însă a fost livrată cu întîrziere la 28 septembrie 2010 și respectiv 30 septembrie 2010, ceea ce în condițiile pct. 2.1.

din contract permite ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA calcularea și pretinderea prejudiciului material în cuantum de 20000 lei. Indică de asemenea, că problema penalității a fost reflectată în cererea de apel nu sub aspectul corectitudinii calculului, ci sub aspectul omiterii termenului de prescripție prevăzut de art. 268 lit. a) Cod civil. Cu atît mai mult că în cererea de chemare în judecată nu rezultă că penalitatea a fost calculată pentru o perioadă de 180 de zile, anterioare depunerii cererii acțiunii, acest aspect ne fiind elucidat nici de prima instanță și nici de instanța de apel, fapt ce determină caracterul neîntemeiat al solicitării respective și actelor judecătorești, prin care a fost încasată penalitatea.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎM ”Sudzucker-Moldova” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă ”Sudzucker-Moldova” Societate pe Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari 4