2rac-185/15 — Cu privire la încasarea sumei

dosarul nr.2rac-185/15 prima instanţă – A. Gafton instanţa de apel – M. Anton, E. Clim, Iu Cotruță ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe acțiuni „Entelvais” împotriva Societății cu răspundere limitată ”Moldprofruct” privind încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” și s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 04 martie 2014 c o n s t a t ă: La data de 09 noiembrie 2011 Societatea pe acțiuni „Entelvais” s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Societății cu răspundere limitată „Moldprofruct” privind încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere. În susţinerea cererii s-a indicat că, conform pct. 1 al contractului nr.21 din 20 octombrie 2009, ”vînzătorul” Societatea cu răspundere limitată „Moldprofruct”, era obligat să livreze, iar ”cumpărătorul”, Societatea pe acțiuni ”Entelvais”, să recepţioneze şi să achite marfa în cantitatea şi asortimentul, indicat în anexe.

În conformitate cu prevederile contractuale de către reclamant a fost achitată pîrîtului pentru pentru marfa suma de 71 000 euro, suma fiind transferată pe contul de decontare a pîrîtului prin: dispoziţia de plată din 26 octombrie 2009 în sumă de 40 000 euro; dispoziţia de plată din 04 decembrie 2009 în sumă de 11000 euro; dispoziţia de plată din 04 decembrie 2009 în sumă de 20 000 euro. Din suma totală transferată de 71 000 euro pîrîtul a livrat reclamantului, marfa în cantitate de 12 000 kg, în sumă de 42 000 euro, fapt confirmat prin invoice nr.001 din 39 noiembrie 2009 și scrisoare de transport internaţional CMR seria MC nr.0048454. Se indică că, datoria Societății pe acțiuni „Moldprofruct” faţă de Societatea pe acțiuni „Entelvais” constituie 29 000 euro, astfel, fiind încălcate prevederile contractului 1 nr.21 din 20 octombrie 2009 în ceea ce priveşte obligaţiunile ”vînzătorului” cu privire la livrarea mărfii în cantitatea contractată şi suma achitată.

În vederea soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară, reclamantul s-a adresat către pîrît cu reclamaţia din 15 septembrie 2011, solicitînd achitarea datoriei în sumă de 29000 euro, însă pîrîtul a ignorat demersul privind soluţionarea litigiului respectiv prin mijloace extrajudiciare, demonstrând cu rea-credinţă, precum şi eschivîndu-se în mod ilicit de la executarea obligaţiunilor privind rambursarea datoriei. Totodată Societatea pe acțiuni „Entelvais” solicită achitarea dobînzii de întîrziere în sumă de 8613 euro. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 decembrie 2011, acțiunea a fost admisă integral.

S-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” în beneficiul Societății pe acțiuni ”Entelvais” datoria în mărime de 29 000 euro, dobînda de întîrziere în sumă de 8 613 euro, exprimați în lei moldovenești la data executării prezentei hotărîri și taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 7 026 lei. S-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” în beneficiul statului restul taxei de stat în sumă de 11 005, 67 lei (f.d.42-43). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 13 iunie 2014 s-a admis cererea de apel declarată de Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct”; s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 decembrie 2011, cu restituirea pricinii la rejudecare în acceași instanță în alt complet de judecată (f.d.98-101).

Rejudecînd cauza, prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 februarie 2013 a fost admis demersul reprezentantului Societății cu răspundere limitată ”Moldprofruct”. S-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată, în legătură cu faptul că părțile au încheiat un contract prin care litigiul urmează afi soluționat pe cale arbitrală, iar pînă la examinarea pricinii în fond, pîrîtul a ridicat obiecții împotriva soluționării litigiului în judecată (f.d.120-121). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2013 s-a admis recursul declarat de către Societatea pe acțiuni ”Entelvais”. S-a casat încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 februarie 2013, cu restituirea pricinii pentru examinare în fond în Judecătoria Centru mun.

Chișinău, în același complet de judecători (f.d.131-134). Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chișinău din 04 martie 2014, acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” în beneficiul Societății pe acțiuni ”Entelvais” datoria în mărime de 29 000 euro, dobînda de întîrziere în sumă de 8 613 euro, exprimați în lei moldovenești la data executării prezentei hotărîri și taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 7 026 lei. S-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” în beneficiul statului restul taxei de stat în sumă de 14 165,16 lei. Măsura de asigurare aplicată prin încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 11 noiembrie 2011, prin care s-a aplicat sechestru în limita valorii acțiunii în sumă 2 de 37 613 euro pe conturile bancare și pe alte bunuri ale pîrîtului au fost menținute pînă la executarea integrală a prezentei hotărîri (f.d.170, 175-176). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2014 s-a respins cererea de apel declarată de Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct”, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 martie 2014 (f.d.237- 246). La 13 martie 2015 Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dispunînd prin încheiere scoaterea cererii de pe rol în baza prevederilor art. 267 lit.e) Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. A indicat că, la judecarea cauzei atît în prima instanță cît și în ordine de apel, ambele instanțe de judecată, în primul rînd, și-au încălcat competența, pe motiv că litigiul urma a fi examinat pe cale arbitrală, iar, în al doilea rînd, necătînd că și-au depășit jurisdicția au examinat în fond litigiul fără a fi dovedite circumstanțele considerate de instanțe ca fiind stabilite și pertinente cazului și, respectiv nu a fost dată o apreciere a tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct”.

A indicat, că motivul adresării reclamantului cu acțiune împotriva Societății cu răspundere limitată ”Moldprofruct” privind încasarea datoriei pentru nexecutarea prevederilor contractului nr. 21 din 20 octombrie 2009. Afirmă recurentul, că obligația Societății cu răspundere limitată ”Moldprofruct” potrivit contractului care nua fost reziliat pînă în prezent, a fost de a transmite marfă, iar reprezentantul Societății pe acțiuni ”Entelvais” a înaintat acțiune civilă de încasare a banilor, făr a solicita și indica temeiul rezilierii contractului nr. 21 din 20 octombrie 2009 prin solicitarea repunerii părților în poziția inițială, fapt ce ar permite conform legii solicitarea încasări mijloacelor bănești.

A mai indicat, că s-a atras atenția instanțelor de judecată asupra pct.7 din contractul nominalizat care prevede o clauză compromisorie, care potrivit art. 2 din Legea nr.23 din 22 februarie 2008 cu privire la arbitraj, reprezintă o clauză prin care părțile convin ca eventualele litigii născute din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluționate prin arbitraj, arătîndu-se instituția de arbitraj. Valabilitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care este inserată.

Nici una din părți nu a contestat existența unei astfel de clauzei compromisorie, dar necătînd la aceasta instanța cu încălcarea dreptului părților de a examina în instanța de arbitraj aleasă de reclamant litigiile apărute în rezultatul neexecutării cărorva clauze contractuale, a ignorat această prevedere interpretînd greșit că reprezentantul Societății cu răspundere limitată ”Moldoprofruct” nu a ridicat obiecții împotriva examinării acestui litigiu de către instanța de judecată. 3 În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform copiei răspunsului Direcției de Poștă Chișinău, ÎS ”Poșta Moldovei” nr. D/395 din 02 martie 2015 anexată la materialele dosarului (f.d.20 vol.II) rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 20 noiembrie 2014 a fost recepționată de recurent la data de 15 ianuarie 2015, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 13 martie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători 4 decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Moldprofruct” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5