2rac-221/14 — Rezilierea contractului şi încasarea sumei

Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-221/14 Judecător: M. Avornic Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A, Minciună Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Ghenadie Nicolaev, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Rodenticid” împotriva ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL cu privire la rezilierea contractului de vînzare- cumpărare, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, CONSTATĂ : La data de 23.08.2011 SRL „Rodenticid” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul SRL „Rodenticid” a indicat că, la 16.07.2011, de către factorii de decizie din cadrul SRL „Rodenticid”, în baza statutului şi a împuternicirilor, a fost încheiat cu pîrîtul contractul de vînzare- cumpărare a plantei “rapiţă”. În conformitate cu pct. 1.2 din contract, SRL „Rodenticid” s-a obligat să livreze cantitatea de 300 tone de plantă „ raps” în valoare totală de 2190000 lei. Indică reclamantul că, a livrat marfa în cantitate de 173560 tone de producţie, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale din 20,21,22 şi 23 iulie 2011. Susţine reclamantul că, în conformitate cu pct. 2 al contractului, la livrarea producţiei, a respectat, spre deosebire de pîrît, toate condiţiile.

La stocarea producţiei, pîrîtul nu a oformat actele în corespundere cu clauzele contractuale şi unilateral a modificat clauzele contractuale, şi anume, vizînd procentul de poluare şi procentul de umiditate. Astfel, pîrîtul a stabilit la producţia livrată procentul de umiditate de la 9% la 11,7 %, iar procentul de poluare de la 2% la 6,3 -14,7 %. La multiplele adresări în vederea probării celor descrise de către pîrît, ultimul nu a prezentat careva argumente faptice. Totodată suma care urma a fi achitată de către pîrît constituie 1 339988 lei, însă pîrîtul a transferat doar suma de 1 095000 lei. Consideră reclamantul că, în 1 condiţia dată, pîrîtul nu a acţionat cu bună credinţă acesta avînd un comportament dolosiv la executarea clauzelor contractuale.

Solicită reclamantul SRL „Rodenticid”, rezilierea contractului de vînzare- cumpărare din 16.07.2011 încheiat cu ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL, încasarea sumei de 244998 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 octombrie 2012, acţiunea depusă de SRL „Rodenticid” a fost admisă parţial. S-a reziliat contractul de vînzare-cumpărare nr. 11 CNF din 16.07.2011 încheiat între SRL „Rotenticid” şi ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL. S-a încasat de la ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” suma datoriei în mărime de 56540,29 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 1696,20 lei, în total 58236,49 lei. În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a încasat de la SRL „Rodenticid” taxa de stat în mărime de 349,94 lei în beneficiul statului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de către SRL „Rodenticid” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 octombrie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013 a fost admis recursul declarat de SRL „Rodenticid”. A fost casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Rodenticid” împotriva ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Rejudecînd cauza, la 15 ianuarie 2014, Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău a adoptat decizia prin care a admis apelul declarat de SRL „Rodenticid”. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 octombrie 2012, în partea admiterii parţiale a pretenţiei SRL „Rodenticid” cu privire la încasarea sumei şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre, prin care: s-a admis parţial pretenţia SRL „Rodenticid” împotriva ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL cu privire la încasarea sumei ca întemeiată. S-a încasat de la ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” suma de 222378 (două sute douăzeci şi două mii trei sute şaptezeci şi opt) lei cu titlu de datorie pentru marfa livrată (rapiţă), în rest pretenţia s-a respins ca neîntemeiată.

S-a încasat de la ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” cheltuielile de judecată în sumă de 10478,87 (zece mii patru sute şaptezeci şi opt lei şi optzeci şi şapte bani) lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 octombrie 2012 s-a menţinut. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit parţial reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Menţionînd totodată că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 27.02.2014, ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 11 octombrie 2012. În argumentarea recursului recurentul a invocat că interpretarea circumstanţelor de fapt a pricinii civile s-a axat doar pe poziţia intimatului, instanţa 2 de apel nu a dat o apreciere justă probelor anexate la materialele pricinii civile, prin care fapt incorect a aplicat normele legale. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, SRL „Rodenticid” a depus cerere de chemare în judecată împotriva „FFA Trans Oii Ltd” SRL privind rezilierea contractului de vînzare-cumpărare nr. 11 CNF din 16 iulie 2011 şi încasarea sumei debitoriale în mărime de 244998 lei şi a cheltuielilor de judecată, cu aplicarea sechestrului pe mijloacele băneşti ale pîrîtului în valoarea acţiunii, ca urmare a nerespectării clauzelor contractului mai sus amintit de către factorii de decizie din cadrul SRL „Rodenticid”. Instanţa de fond a admis parţial acţiunea. A reziliat contractul de vînzare- cumpărare nr. 11 CNF din 16.07.2011 încheiat între SRL „Rotenticid” şi ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL.

a încasat de la ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” suma datoriei în mărime de 56540,29 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 1696,20 lei, în total 58236,49 lei. În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. a încasat de la SRL „Rodenticid” taxa de stat în mărime de 349,94 lei în beneficiul statului. Urmare a rejudecării dispusă de Curtea Supremă de Justiţie, instanţa de apel a casat această soluţie în partea admiterii parţiale a pretenţiei SRL „Rodenticid” cu privire la încasarea sumei şi în această parte a emis o nouă hotărîre, prin care: a admis parţial pretenţia SRL „Rodenticid” împotriva ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL cu privire la încasarea sumei ca întemeiată.

A încasat de la ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” suma de 222378 lei cu titlu de datorie pentru marfa livrată (rapiţă), în rest pretenţia a fost respinsă ca neîntemeiată. A încasat de la ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” cheltuielile de judecată în sumă de 10478,87 lei. În rest hotărîrea instanţei de fond s-a menţinut. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. Colegiul conchide că, potrivit pct. 1.4 din contractul de vînzare-cumpărare nr. 11 CNF din 16.07.2011 calitatea mărfurilor livrate (în speţă cultură de rapiţa) se constată de către laboratorul locului de livrare (în speţă Elevatorul Largară) şi se 3 certifică printr-un certificat de calitate eliberat de laboratorul locului de livrare.

În speţă, instanţa de recurs constată faptul că laboratorul Elevatorului Largară nu a eliberat furnizorului ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL nici un certificat de calitate potrivit clauzei obligatorii prevăzute de pct. 1.4 din contractul opozabil ambelor părţi.

Mai mult ca atît, analizînd conţinutul înscrisurilor prezentate în original de către ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL, facturile cu nr. 1771151, 1771152, 1771153, 1771154 din 23.07.2011, nr. 1771156 din 24.07.2011, nr. 1771157 din 25.07.2011, nr. 1771159 din 25.07.2011, Colegiul constată faptul că cultura de „rapiţă” a fost depozitată la Elevatorul Largară şi supusă analizelor de laborator în mod exclusiv de către ÎCS „FFA Trans Oil LTD” SRL, motiv pentru care, conţinutul acestor înscrisuri nu sunt opzabile SRL „Rodenticid”, care susţine că a livrat „rapiţă” la parametrii de calitate prevăzută la pct. 1.2 din contract, fiind opozabile exclusiv celui care a prezentat marfa la elevator, în speţă ÎCS „FFA Trans Oil LTD” SRL (f.d.

8). De asemenea, Colegiul apreciază ca corectă constatarea instanţei de apel conform căreia părţile litigante nu au indicat instanţei momentul concret şi locul concret al predării mărfurilor de la vînzător la cumpărător. Or, în speţă Colegiul conchide că acest timp este anterior predării mărfurilor la Elevatorul Largara, pentru că mărfurile (cultura de rapiţă) ulterior au fost predate la elevator doar de către ÎCS „FFA Trans Oil LTD” SRL, iar locul predării mărfurilor poate fi altul decît Elevatorul Largara.

Ţinînd cont că mărfurile (rapiţa ca bun generic) nu a fost individualizată în mod concret, printr-o operaţiune de cîntărire şi printr-un act de primire predare semnat de către ambele părţi ale contractului, iar cumpărătorul ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL a prezentat în mod unilateral marfa la elevator şi prin intermediul specialiştilor de la laboratorul elevatorului a stabilit că marfa nu corespunde cerinţelor de calitate prevăzute la pct. 1.2 din contract, Colegiul călăuzindu-se de principiul bunei credinţe şi principiul interpretării dubiilor în favoarea debitorului, conchide că marfa livrată (cultura de rapiţă) de SRL „Rodenticid” în momentul predării acesteia către ÎCS „FFA Trans Oil LTD” SRL corespundea întru totul parametrilor de calitate prevăzute de pct. 1.2 din contract, reieşind din următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin.(1) şi (3) CPC fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. Astfel, Colegiul apreciază ca justă concluzia instanţei de apel care reţine că ÎCS „FFA Trans Oil LTD” SRL a invocat necorespunderea mărfurilor (cultură de rapiţă) livrate de SRL „Rodenticid” parametrilor de calitate prevăzute de pct. 1.2 din contract, însă, n-a probat acest fapt.

Prin urmare, intimata urma să se abţină de la primirea „rapiţei”, fiind obligată să întocmească un act de primire-predare a rapiţei, care urma să fie semnat de ambele părţi şi cu concursul şi participarea obligatorie a reprezentanţilor SRL „Rodenticid” să desemneze un expert care va stabili dacă „rapiţa” livrată de SRL „Rodenticid” are într-adevăr umiditatea de 9% 4 sau 11,7 %, iar deşeurile constituie întradevăr 3% sau 14,7 % din întreaga cantitate livrată, ceea ce ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL n-a făcut.

Deci, potrivit prezumţiei bunei credinţe, a prezumţiei nevinovăţiei (in dubio pro reo) şi a interpretării faptelor îndoielnice în favoarea debitorului, instanţa de recurs constată că ÎCS „FFA Trans Oii LTD” SRL, nu avea dreptul să predea marfa (rapiţa) la elevator în mod unilateral şi să facă analizele de laborator în mod unilateral, fară participarea SRL „Rodenticid”, neexistînd în speţă dovada certă că analizele de laborator au vizat anume „rapiţa” livrată de SRL „Rodenticid”, în speţă existînd riscul substituirii bunului sau riscul prezentării unui alt lot de „rapiţă” primit de cumpărător de la alt furnizor. În speţă, prima instanţă şi-a bazat concluzia pe registrele eliberate de SA „Elevatorul Largara”, pe care lipseşte atît semnătura vînzătorului, care reieşind din clauzele contractului trebuie să transmită marfa, cît şi semnătura cumpărătorului care a primit (recepţionat) marfa.

Colegiul susţine ca corectă şi opinia instanţei de apel, conform căreia, registrele în cauză nu constituie mijloc de probă pertinent şi verosimil, deoarece pe ele este aplicată doar o semnătură la rubrica „contabil”, ceea ce nu este suficient pentru a le acorda prioritate faţă de facturile de expediţie pe care sunt aplicate ştampilele şi semnăturile ambelor părţi. Mai mult ca atît, pe registrele în cauză lipseşte semnătura şi ştampila întreprinderii SA „Elevatorul largara”, semnătura şi ştampila laboratorului. Or, informaţia, conţinutul (cifrele), acestor registre nu sunt veridice, respectiv nu pot fi puse la baza unei hotărîri judecătoreşti.

Reieşind din noţiunea de înscrisuri în sensul art. 137 CPC, instanţa de recurs reiterează că, nu orice înscris poate fi pus la baza unei hotărîri judecătoreşti, ci doar atunci cînd este esenţial pentru judecarea justă a cauzei, care permite citirea informaţiei şi care se referă la circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii şi care pot confirma veridicitatea lor. La fel, Colegiul menţionează că, datele din facturile de expediţie şi datele din registrele eliberate de SA „Elevatorul Largara” sunt diferite, cu o diferenţă exagerată de 22 716 kg, mai mult ca atît, în pct. 1.4 din contract, părţile litigante au prevăzut că, calitatea producţiei se determină de laboratorul de la locul livrării producţiei şi se confirmă prin certificatul eliberat de laborator.

Prin urmare, Colegiul apreciază ca corectă concluzia instanţei de apel care reţine că registrele eliberate de SA „Elevatorul largara”, pe care şi-a întemeiat concluzia instanţa de fond, nu sunt eliberate de către o instituţie specializată (laborator), nu constituie o probă pertinentă şi drept urmare instanţa de fond greşit a pus la baza hotărîrii acest mijloc de probă. Avînd în vedere dipoziţiile art. 9 alin. (1) din Codul civil care prevede că, „persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.

Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară” şi ţinînd cont că ÎCS „FFA Trans Oil LTD” SRL nu a prezentat nici o probă concludentă care ar dovedi că marfa livrată de SRL „Rodenticid” nu corespundea parametrilor de calitate, Colegiul conchide că ÎCS „FFA Trans Oil LTD” SRL şi-a încălcat obligaţiile contractuale de plată integrală a preţului „rapiţei” livrate. 5 Colegiul conchide că, litigiul dintre părţi cu privire la încasarea sumei pentru marfa livrată urmează a fi soluţionat prin aplicarea dispoziţiilor pct. 3.1 din contract, art. 668 alin. (1) şi art. 753 alin.(1) din Codul civil, care prevede obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul, convenit, coroborate cu dispoziţiile art. 572 alin. (2) din Codul civil care prevede că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

În acest sens art. 602 alin. (2) din Codul civil prevede că neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă, iar alin. (3) din acelaşi articol prevede că, repararea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau prin o altă executare necorespunzătoare a obligaţiei nu-1 eliberează pe debitor de executarea obligaţiei în natură, cu excepţia cazurilor cînd, datorită unor circumstanţe obiective, creditorul pierde interesul pentru executare.

Astfel, ţinînd cont că vînzătorul a livrat către cumpărător 183,56 tone de „rapiţă” conform facturilor de expediţie seria HA nr. 1771151 din 20.07.2011, seria DN nr. 503832 din 20.07.2011, seria HA nr. 1771152 din 21.07.2011, seria HA nr.1771153 din 21.07.2011, seria HA nr. 1771155 din 22.07.2011, seria HA nr.1771154 din 22.07.2011, seria HA nr. 1771156 din 23.07.2011, seria HA nr. 1771157 din 23.07.2011 şi seria HA nr. 1771159 din 23.07.2011, iar cumpărătorul s-a obligat să plătească 7300 lei pentru fiecare tonă de rapiţă, potrivit pct. 3.1 din contract unde nu este prevăzut calificativul brut sau net, plătind pentru întreaga cantitate doar suma de 1 095 000 lei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a stabilit că, cumpărătorul ÎCS „FFA Trans Oii LTD” SRL datorează vînzătorului SRL „Rodenticid” o parte din preţ în valoare de 244 988 lei (183,56 x 7300 = 1339988 - 1095000 = 244988). Totodată, ţinînd cont că potrivit pct. 2.1 din contract, toate cheltuielile de livrare şi prelucrare a mărfurilor pentru aducerea acestora la masa cuvenită le suportă vînzătorul, în speţă SRL „Rodenticid”, Colegiul, conchide că toate cheltuielile de uscare şi prelucrare a 183,56 tone de rapiţă, suportate de ÎCS „FFA Trans Oil LTD” SRL la SA „Elevatorul Largară”, urmează a fi puse în sarcina SRL „Rodenticid”.

Nu are relevanţă calitatea rapiţei, atunci cînd se efectuează uscarea şi prelucrarea acesteia, cheltuielile fiind calculate în funcţie de cantitatea „rapiţei” depozitate la elevator şi nu în funcţie de calitate. Astfel, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a apreciat că cheltuielile de uscare şi prelucrare a „rapiţei”, a 183,56 tone, în sumă totală de 22620 lei, constituite din suma de 4351,11 lei, conform extrasului din registru nr. 130530 din 25.07.2011, 2983,30 lei, conform extrasului din registru nr. 130440 din 24.07.2011, 5476,21 lei, conform extrasului din registru nr. 130377 din 23.07.2011, 9810,29 lei, conform extrasului din registru nr. 129978 din 22.07.2011 urmează a fi puse în seama SRL „Rodenticid”, conform pct. 2.1 din contract, iar cererea în partea încasării sumei de 22 620 lei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

(244998 - 22620=222378 lei). Totodată, reieşind din considerentele menţionate Colegiul consideră justă concluzia instanţei de apel care reţine că prima instanţă a aplicat corect normelor de drept material cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare a mărfii „rapiţei”, şi prin urmare, temeinic şi legal a admis pretenţia SRL „Rodenticid” cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare a mărfii livrate (rapiţă).

6 Reieşind din cele constatate instanţa de recurs apreciază ca justă soluţia instanţei de apel de a admite apelul, de a casa hotărîrea instanţei de fond în partea admiterii parţiale a pretenţiei SRL „Rodenticid” cu privire la încasarea sumei şi de a emite o nouă hotărîre prin care pretenţia SRL „Rodenticid” împotriva ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL cu privire la încasarea sumei de admis parţial, cu încasarea de la ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” a sumei cu titlu de datorie pentru marfa livrată (rapiţă) în sumă de 222378 lei şi a cheltuielilor de judecată, iar în rest hotărîrea primei instanţe se menţine ca întemeiată şi legală. Colegiul, analizînd materialele la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este una legală şi întemeiată.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Rodenticid” împotriva ÎCS „FFA Trans Oil Ltd” SRL cu privire la rezilierea contractului de vînzare- cumpărare, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ghenadie Nicolaev Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 7