2rac-339/13 — Rezelierea contractului de vînzare-cumpărare

Prima instanţă: M. Avornic dosarul nr. 2rac-339/13 Instanţa de apel: L. Popova, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii : Svetlana Novac, Galina Stratulat, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru studiind cererea de recurs depusă de către societatea cu răspundere limitată „Rodenticid”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea cu răspundere limitată „Rodenticid” împotriva întreprinderii cu capital străin „FFA Trans Oii Ltd” societate cu răspundere limitată cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Rodenticid” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 11 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 23.08.2011, SRL „Rodenticid” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Rodenticid” a indicat că, la 16 iulie 2011, de către factorii de decizie din cadrul SRL „Rodenticid”, în baza statutului şi a împuternicirilor, a fost încheiat cu pîrîtul contractul de vînzare-cumpărare a plantei „raps”. În conformitate cu pct. 1.2 din contract, SRL „Rodenticid” s-a obligat să livreze cantitatea de 300 tone de plantă „ raps” în valoare totală de 2190000,0 lei.

Indică reclamantul că, a livrat marfă în cantitate de 173560 tone de producţie, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale din 20,21,22 şi 23 iulie 2011. Susţine reclamantul că, în conformitate cu pct. 2 al contractului, la livrarea producţiei, a respectat, spre deosebire de pîrît, toate condiţiile. La stocarea producţiei, pîrîtul nu a oformat actele în corespundere cu clauzele contractuale şi unilateral a modificat clauzele contractuale, şi anume, vizînd procentul de poluare şi procentul de umiditate. Astfel, pîrîtul a stabilit la producţia livrată procentul de umiditate de la 9% la 11,7 %, iar procentul de poluare de la 2% la 6,3 -14,7 %. La multiplele adresări în vederea probării celor descrise de către pîrît, ultimul nu au prezentat careva argumente faptice.

Totodată suma care urma a fi achitată de către pîrît constituie 1 339988 lei, însă pîrîtul a transferat doar suma de 1 095000,0 lei. Consideră reclamantul că, în condiţia dată, pîrîtul nu a acţionat cu bună credinţă acesta avînd un comportament dolosiv la executarea clauzelor contractuale. Solicită reclamantul SRL „Rodenticid”, rezilierea contractului de vînzare- cumpărare din 16 iulie 2011 încheiat cu ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL, încasarea sumei de244998 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 octombrie 2012, acţiunea depusă de SRL „Rodenticid” a fost admisă parţial. S-a reziliat contractul de vînzare-cumpărare nr. 11 CNF din 16 iulie 2011 încheiat între SRL „Rotenticid” şi ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL.

S-a încasat de la ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” suma datoriei în mărime de 56540,29 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 1696,20 lei, în total 58236,49 lei. În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. S-a încasat de la SRL „Rodenticid” taxa de stat în mărime de 349,94 lei în beneficiul statului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Rodenticid” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 octombrie 2012. La 08.04.2013, SRL „Rodenticid” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul, SRL „Rodenticid”, a indicat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi nefondate, emise contrar materialelor pricinii. Instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. La 28.06.2013, ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL au depus referinţă la recursul declarat de SRL „Rodenticid”, solicitînd respingerea recursului cu menţinerea în vigoare a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu decizia contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul întemeiat care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel, restituind pricina spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În speţa supusă analizei s-a stabilit că, la 16 iulie 2011, între SRL „Rodenticid”, în calitate de vînzător şi ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 11 CNF privind procurarea producţiei agricole „raps”, în cantitate de 300 tone la preţul de 7 300 lei, în valoare totală de 2 190 000 lei.

Din facturile de expediţie seria HA nr. 1771151 din 20.07.2011, seria DN nr. 503832 din 20.07.2011, seria HA nr. 1771152 din 21.07.2011, seria HA nr. 1771153 din 21.07.2011, seria HA nr. 1771155 din 22.07.2011, seria HA nr. 1771154 din 22.07.2011, seria HA nr. 1771156 din 23.07.2011, seria HA nr. 1771157 din 23.07.2011 şi seria HA nr. 1771159 din 23.07.2011 rezultă că, SRL “Rodenticid” a livrat ÎCS “ FFA Trans Oii Ltd” SRL producţia agricolă “raps” în cantitate de 183 560 kg, preţul căruia constituie 1 339 988 lei. Prin cererea de chemare în judecată, SRL „Rodenticid” solicită să fie reziliat contractul de vînzare-cumpărare încheiat cu ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL la 16 iulie 2011 şi încasarea sumei de 244 998 lei (1339988 lei -1095000 lei), invocînd că, ÎCS “ FFA Trans Oii Ltd” SRL a transferat în contul procurării producţiei “raps” doar suma de 1095000 lei şi a acţionat cu rea - credinţă la executarea contractului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 octombrie 2012, acţiunea depusă de SRL „Rodenticid” a fost admisă parţial. S-a reziliat contractul de vînzare-cumpărare nr. 11 CNF din 16 iulie 2011 încheiat între SRL „Rotenticid” şi ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL şi s-a încasat de la ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL în beneficiul SRL „Rodenticid” suma datoriei în mărime de 56 540,29 lei. Prima instanţă a ajuns la concluzia că, ÎCS „FFA Trans Oii Ltd” SRL îi datorează SRL „Rodenticid” doar suma de 56 540,29 lei, motivînd prin faptul că, conform extraselor din Registrele de evidenţă eliberate de SA “Elevatorul Iargara”, SRL “Rodenticid” a livrat ÎCS “ FFA Trans Oii Ltd” SRL producţia agricolă prelucrată “raps” în cantitate de 160 844 kg, preţul căruia constituie 1 174 161, 2 lei.

Concluzia primei instanţe a fost menţinută prin decizia instanţei de apel din 07 februarie 2013. Cu relevanţă la această concluzie, instanţa de recurs reţine că, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL “Rodenticid”, instanţa de apel a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe motivînd prin faptul că, prima instanţă corect a constat circumstanţele cauzei şi corect a aplicat legea. Instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel nu a verificat, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă, dar a copiat mot-a-mot hotărîrea primei instanţe, decizia instanţei de apel este nemotivată, astfel instanţa de apel nu s-a expus nici asupra unui argument din apel.

În conformitate cu art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, judecând în echitate, instanţa de apel, urma să se expună asupra tuturor motivelor invocate în apel, în privinţa circumstanţelor şi raporturilor juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi asupra probelor examinate în prima instanţă.

Astfel, instanţa de recurs reţine că, contrar facturilor de expediţie, semnate de către părţile litigante, SRL “Rodenticid” şi ÎCS “ FFA Trans Oii Ltd” SRL, prevederilor pct. 2.4 şi 2.5 din contract, care stabileşte că dreptul de proprietate asupra producţiei se instituie de la locul predării bunului, iar transmiterea producţiei în condiţiile contractuale se efectuează cu prezenţa vînzătorului, prima instanţă menţinută prin decizia instanţei de apel, şi-a bazat concluzia pe registrele eliberate de SA „Elevatorul Iargara”, pe care lipseşte atît semnătura vînzătorului, care reieşind din clauzele contractului trebuie să transmită marfa, cît şi semnătura cumpărătorului care a primit (recepţionat) marfa.

În opinia instanţei de recurs, registrele în cauză nu constituie mijloc de probă pertinent şi verosimil, deoarece pe ele este aplicată doar o semnătură la rubrica “contabil”, ceea ce nu este suficient de-ale acorda prioritate faţă de facturile de expediţie pe care sunt aplicate ştampilele şi semnăturile ambelor părţi. Mai mult ca atît, pe registrele în cauză lipseşte semnătura şi ştampila întreprinderii SA „Elevatorul Iargara”, semnătura şi ştampila laboratorului. Or, informaţia, conţinutul (cifrele), acestor registre nu sunt veridice, respectiv nu pot fi puse la baza unei hotărîri judecătoreşti. Reieşind din noţiunea de înscrisuri în sensul art. 137 CPC, instanţa de recurs reiterează că, nu orice înscris poate fi pus la baza unei hotărîri judecătoreşti, ci doar atunci cînd este esenţial pentru judecarea justă a cauzei, care permite citirea informaţiei şi care se referă la circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii şi care pot confirma veridicitatea lor.

La fel, instanţa de recurs menţionează că, în cazul, în care informaţia cuprinsă în înscrisuri nu este suficient de clară sau este incompletă sau se cer cunoştinţe speciale, la caz, ceea ce ţine de greutatea fizică şi greutatea netă, precum şi de parametrii privind concentraţia de umiditate şi poluare, instanţa de apel, reieşind din prevederile art. 159 alin. (1) CPC, urma să invite un specialist în domeniu, care să dea explicaţii pe marginea problemei din speţă, fiindcă datele din facturile de expediţie şi datele din registrele eliberate de SA „Elevatorul Iargara” sunt diferite, cu o diferenţă exagerată de 22 716 kg. Mai mult ca atît, în pct. 1.4 din contract, părţile litigante au prevăzut că, calitatea producţiei se determină de laboratorul de la locul livrării producţiei şi se confirmă prin certificatul eliberat de laborator.

Prin urmare, registrele eliberate de SA „Elevatorul Iargara”, pe care şi-au întemeiat concluziile instanţele de judecată, nu sunt eliberate de către o instituţie specializată (laborator). În atare circumstanţe, instanţa de recurs concluzionează că, instanţa de apel, reieşind din normele procesuale civile , urma să verifice circumstanţele în cauză şi să le dea apreciere prin prisma legislaţiei care guvernează raportul juridic litigios. Or, fiind atacată cu apel hotărîrea primei instanţe, instanţa de apel prin prisma prevederilor art. 373 alin. (2) CPC urma să se expună asupra circumstanţelor pricinii şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, apreciind probele din dosar şi conţinutului lor.

O hotărîre judecătorească în care nu sunt indicate circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa, prin prisma art. 239 CPC este neîntemeiată şi ilegală. Astfel, prin neexaminarea tuturor circumstanţelor cauzei, a probelor administrate, părţile sunt lipsite de dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 pct.1 Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care asigură respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces. Reieşind din cele constatate, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel la examinarea litigiului n-a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, n-a cercetat şi apreciat probele din dosar, iar ca rezultat n-au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite.

Din considerentele menţionate şi având în vedere că eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Rodenticid”.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea cu răspundere limitată „Rodenticid” împotriva întreprinderii cu capital străin „FFA Trans Oii Ltd” societate cu răspundere limitată cu privire la rezilierea contractului de vînzare-cumpărare, încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată,cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat Tatiana Vieru Svetlana Novac Iurie Bejenaru