2rac-543/15 — Încasarea sumei

prima instanţă – A. Mironov dosarul nr. 2rac-543/15 instanţa de apel – Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Moldagrotrade”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Instituţiei publice „Unitatea de Implimentare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare” împotriva SRL „Moldagrotrade” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 05 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL „Moldagrotrade” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 09 iulie 2013 c o n s t a t ă La 04 iunie 2012 Instituţia publică „Unitatea de Implimentare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Moldagrotrade”, intervenient Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în temeiul contractului de vînzare- cumpărare în rate a tehnicii agricole nr. 2182 din 16 septembrie 2008, SRL „Moldagrotrade” a cumpărat (fără a obţine dreptul de proprietate) de la Unitatea de Implimentare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare, organ subordonat Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova, un tractor „Belarus MTZ 1221” şi maşina de stropit şi erbicidat SLV 2000 cu echipament rampa DR 12. Procedura transmiterii a fost efectuată în baza unui act de predare-primire, cu eliberarea facturii de expediţie.

Conform p. 7.1 şi Anexa nr. 2 la contract, pîrîtul s-a obligat să achite reclamantului valoarea totală a tehnicii şi echipamentului procurate în sumă de 609000 lei în cîteva rate pînă la termenul limită de 01 septembrie 2010. Susţine reclamantul că SRL „Moldagrotrade” nu a respectat termenele de achitare stabilite în contract, astfel încît datoria pîrîtului la situaţia din 30 iunie 2011 constituia 268189 lei. Reclamantul a expediat o notificare în adresa societăţii, prin care a solicitat restituirea datoriei, în legătură cu ce SRL „Moldagrotrade” a achitat la 12 septembrie 2011 o parte din preţul contractului – 100000 lei. Avînd în vedere că datoria restantă constituie 168189 lei, conform actului de verificare din 31 decembrie 2011, cere reclamantul încasarea de la SRL „Moldagrotrade” a sumei date.

Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 22 octombrie 2012, a fost admisă acţiunea şi a fost dispusă încasarea de la SRL „Moldagrotrade” în beneficiul reclamantului a datoriei de 168189 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 5045, 67 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 28 februarie 2013, a fost admis apelul declarat de SRL „Moldagrotrade”, casată integral hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 22 octombrie 2012 şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecători. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 09 iulie 2013, a fost admisă acţiunea şi dispusă încasarea de la SRL „Moldagrotrade” în beneficiul reclamantului a datoriei de 168189 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 5045, 67 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 05 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Moldagrotrade” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 09 iulie 2013. La 09 martie 2015 SRL „Moldagrotrade” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a dat o apreciere eronată raportului de expertiză tehnico-tehnologic din 12 iunie 2014, care a stabilit prezenţa unor defecţiuni în mecanismul interior al tractorului, ce nu s-au datorat exploatării continue a mijlocului de tracţiune, ci s-au format ca rezultat al producerii lui iniţiale, deci avînd vicii ascunse.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Moldagrotrade” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Moldagrotrade” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Moldagrotrade” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul SRL „Moldagrotrade” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat