2ra-155/15 — Declararea nulitătii absolute a actului juridic

Prima instanţă: V.Nichitenco Dosarul nr.2ra-155/15 Instanţa de apel: M. Antonov, S. Leu, A.Parpalac ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 14 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de avocatul Iudin Gheorghe în interesele recurentului Neghină Marin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Răul Vadim şi Donţu Oleg împotriva societăţii pe acţiuni „Edilitar”, Neghină Marin, Comisia Naţională a Pieţii Financiare şi intervenientul accesoriu Banca Comercială „Eximbank” cu privire la declararea nulităţii absolute a actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 12 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Neghină Marin şi Banca Comercială „Eximbank” societate pe acţiuni, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Căuşeni din 07 februarie 2014, a c o n s t a t a t: La 06 octombrie 2009, Răul Vădim şi Donţu Oleg, s-au adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Edilitar”, Neghină Marin,

Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare şi intervenientul accesoriu Banca Comercială „Eximbank” în care a solicitat anularea tranzacţiei de vînzare-cumpărare în cadrul ofertei publice declarate de Neghină Marin a 1223 acţiuni la preţul de 20,90 lei deţinute de către societatea pe acţiuni „Edilitar” în capitalul social al societăţii pe acţiuni „Macara”, cu întoarcerea părţilor în poziţia iniţială. Ulterior în cadrul examinării pricinii în fond reclamanţii şi-au modificat cerinţele din acţiune şi au solicitat declararea nulităţii absolute a tranzacţiei de înstrăinare a 1223 acţiuni deţinute la societate pe acţiuni „Edilitar” în capitalul social al societăţii pe acţiuni „Macara” în temeiul art. 220 alin.1) Cod civil.

În motivarea pretenţiilor formulate au menţionat că, deţin calitatea de acţionari ai societăţii pe acţiuni „Edilitar" cu cotele părţi din capitalul social al întreprinderii, Răul Vădim -1,06 % şi Donţu Oleg - 14,38 %. Susţin reclamanţii că, le-au fost lezate drepturile şi interesele legitime, prin încheierea tranzacţia cu privire la înstrăinarea a 1223 acţiuni deţinute de societatea pe acţiuni „Edilitar", în persoana administratorului Avramioti Vasilii, deţinute de societate în societate pe acţiuni Macara". Se indică că, în perioada lunii iulie 2008 au aflat, că în adresa societăţii pe acțiuni Edilitar” au parvenit două oferte de procurare a 1223 acţiuni deţinute de societate în capitalul social al societăţii pe acţiuni „Macara" - una la preţul de 1 20,90 lei înaintată de către acţionarul societatea pe acţiuni „Macara" Neghină Marin, iar alta la preţul de 70,00 lei, înaintată de către acţionarul societatea pe acţiuni „Macara” Haitur Valeriu.

Ulterior administratorul societăţii pe acţiuni „Edilitar" Avramioti Vasilii a acceptat oferta de 20,90 lei, în acest mod producînd prejudicii societăţii şi respectiv, acţionarilor în sumă de (70 lei - 90 lei) x 1223 - 60049,30 lei. Au insistat ca administratorul să retragă cererea de vînzare a acţiunilor date la preţul de 20,90 lei şi depunerea unei alte cereri de vînzare la preţul de 70,00 lei pe acţiune. La 29 iulie 2008 administratorul societăţii pe acţiuni „Edilitar" le-a prezentat scrisoarea nr.6 înregistrată cu nr.1349 la Banca Comercială „Eximbank" societate pe acţiuni - brokerul care urma să efectueze tranzacţia, prin care şi-a retras cererea de vînzare a 1223 de acţiuni ale societăţii pe acţiuni „Macara" la preţul de 20,90 lei.

Mai indică reclamanţii că, la 15 martie 2009, au aflat că în perioada lunii decembrie 2008 administratorul Avramioti Vasilii, acţionînd în numele societăţii, a înstrăinat acţiunile în număr de 1223 deţinute de către societatea pe acţiuni „Macara” la preţul de 20,90 lei în cadrul ofertei publice anunţate de către Neghină Marin.

Comisia Naţională a Pieţii Financiare fiind sesizată în acest sens prin scrisoarea nr.02-1382 din 23 aprilie 2009, a constat că, în baza documentelor prezentate de brokerul Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca societate pe acţiuni, care a deservit oferta publică cu valorile mobiliare emise de societatea pe acţiuni „Macara", Avramioti Vasilii acţionînd în calitate de administrator al societăţii pe acţiuni „Edilitar", la 29 iulie 2008 a înaintat brokerului cerere privind anularea contractului nr.18/08 din 16 mai 2008 şi a ordinului nr. 15/08 din 16 mai 2008 prin care a propus spre vînzare 1223 acţiuni, iar prin cererea sa din 22 decembrie 2008 a solicitat anularea cererii din 29 iulie 2008, astfel exprimînd acordul de a vinde acţiunile deţinute de societate în capitalul social al societăţii pe acţiuni „Macara”.

Afirmă că, Avramioti Vasilii nefiind ales de către organul electiv al societăţii şi numit în postura de administrator în condiţiile legii, şi-a asumat în mod samavolnic atribuţiile organului executiv în postura de administrator al societăţii pe acţiuni „Edilitar", circumstanţă care condiţiile art. 227 alin.(2), lit. c) Cod Civil, impune nulitatea absolută a tranzacţiei. Un alt temei privind declararea nulităţii tranzacţiei cu privire la înstrăinarea a 1223 acţiuni deţinute de către societatea pe acţiuni "Edilitar" în capitalul social al societăţii pe acţiuni "Macara", în cadrul ofertei public declarate de către Neghină Marin, îl constituie faptul că, tranzacţia menţionată a fost înregistrată în perioada de acţiune a Hotărîrii Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare potrivit căreia - pct.11.

de rînd cu stabilirea altor condiţii obligatorii spre executare, a fost sistată efectuarea ofertei publice de procurare a acţiunilor emise de societatea „Macara", declarată de către acţionarul Neghină Marin. Menţionează că, la 19 iunie 2008, acţionînd la plîngerea acţionarilor societăţii pe acţiuni „Macara”, precum şi în scopul protejării drepturilor şi intereselor legitime ale 2 acestora, în vederea preîntîmpinării unor eventuale tranzacţii dolosive, prin Hotărîrea CNPF 27/5-0 a fost dispusă suspendarea circulaţii valorilor mobiliare emise de societatea pe acţiuni ,,Macara" pe termen de 6 luni. Drept urmare al controlului efectuat a fost confirmat caracterul încălcărilor invocate acţiuni soldate cu adoptarea Hotărîrii CNPF nr.34/1 din 18 iulie 2008, potrivit căreia - pct.11.

de rînd cu stabilirea altor condiţii obligatorii spre executare, a fost sistată efectuarea ofertei public de procurare a acţiunilor emise de societatea pe acţiuni „Macara”. Prin încheiere Curţii de Apel Chişinău din 28 iulie 2008 Hotărîrea CNPF nr.34/1 din 18 iulie 2008, a fost dispusă suspendarea executării Hotărîrii CNPF nr.34/1 din 18 iulie 2008 pentru perioada examinării litigiului.

Ulterior, prin hotărîrea CNPF nr. 62/1 din 26 decembrie 2008, a fost dispusa abrogarea Hotărîrii CNI nr. 37/8 din 07 august 2008. A menţionat că, la înregistrarea rezultatelor ofertei publice, factorii de decizie din cadrul CNPF nu au luat în consideraţie Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 noiembrie 2008, prin care s-a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 iulie 2008 privind contestarea hotărîrii CNPF nr. 34/1 din 18 iulie 2008. Mai menţionează că, Neghină Marin a permis înregistrarea în mod ilegal a tranzacţiilor cu privire la procurarea valorilor mobiliare ale societăţii pe acţiuni „Macara” potrivit ofertei publice înregistrată la 03 aprilie 2008. Prin încheierea judecătoriei Căuşeni din 02 iulie 2010 cererea de chemare în judecată înaintată de Răul Vadim şi Donţu Oleg a fost scoasă de pe rol în temeiul art. 267 alin. g) Cod de Procedură Civilă.

Prin încheierea judecătoriei Căuşeni din 19 iunie 2012, a fost anulată încheierea din 02 iulie 2010, cu repunerea pe rol a cererii de chemare în judecată înaintată de Răul Vadim şi Donţu Oleg. Prin încheierea din 02 august 2012 cererea de chemare în judecată înaintată de Răul Vadim şi Donţu Oleg a fost scoasă de pe rol în temeiul art. 166 alin. 5, art. 267 lit. c) şi art. 268 alin. 3 Cod de Procedură Civilă. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 28 noiembrie 2012 s-a admis apelul declarat de către Răul Vadim şi Donţu Oleg, casată încheierea judecătoriei Căuşeni din 02 august 2012 privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată, cu restituirea pricinii spre judecare în instanţa de fond.

Prin hotărîrea judecătoriei Căuşeni din 07 februarie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de Răul Vadim şi Donţu Oleg împotriva societăţii pe acţiuni „Edilitar” Neghină Marin şi Comisia Naţională a Pieţii Financiare şi intervenientul accesoriu Banca Comercială „Eximbank” cu privire la declararea nulităţii absolute a actului juridic, s-a admis integral. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 12 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de Neghină Marin şi Banca Comercială „Eximbank” societate pe acţiuni. S-a menţinut fără modificări hotărîrea judecătoriei Căuşeni din 07 februarie 2014. La 21 noiembrie 2014 recurentul avocatul Iudin Gheorghe în interesele recurentului Neghină Marin a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti solicitînd casarea acestora, şi emiterea unei noi decizii prin care acţiunea înaintată să fie respinsă ca neîntemeiată şi compensarea cheltuielilor de judecată.

3 În motivarea recursului recurentul a indicat că, nu a fost motivată presupusa încălcare a normelor imperative ale legii ce ar fi dus la nulitatea absolută a actului juridic. Susţine că, instanţele investite cu judecarea fondului nu au intrat în esenţa cauzei, indicînd doar asupra achiziţiilor valori mobiliare la preţ mai mare, pe cînd obiectul litigiului este un act juridic prin care societate pe acţiuni „Edilitar” a înstrăinat valori mobiliare. Totodată instanţa de apel nu a indicat care este relevanţa şi aplicabilitatea la caz a prevederilor art.12 alin. 1) şi 2) din Legea privind piaţa valorilor mobiliare. Mai susţine că, afirmaţia instanţei de apel privind achiziţionarea valorilor mobiliare la preţ mai mic decît valoarea de piaţă, nu corespunde realităţii şi nu are acoperire probatorie în dosar.

Afirmă că, preţul din oferta publică este reglementat expres în art. 21 alin. 4)-44) din Legea privind piaţa valorilor mobiliare, fapt ce relevă că oferta publică efectuată nu putea fi anunţată la preţ mai mic decît preţul de piaţă. În motivarea soluției sale instanţa a făcut o afirmaţie neacoperită prin probe la dosar atunci cînd a indicat asupra cauzării vreunui prejudiciu, fără ca să fie dovedită valoarea de piaţă a acţiunilor. Argumentul privind producerea prejudiciului prin tranzacţia defectuoasă este irelevant pentru nulitatea absolută, iar legea oferă alte remedii pentru repararea prejudiciului cauzat de organul executiv în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu. Indică că interpretarea dată de către instanţele ierarhic inferioare atentează principiul puterii de lege a contractului între părţi.

La examinarea cauzei în fond eronat s-au interpretat prevederile art. 12 alin. 1) şi 3) din Legea privind piaţa valorilor mobiliare, art. 73,74 din Legea nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni şi în mod eronat a aplicat prevederile art. 220 Cod Civil. Mai indică că s-a confundat vînzarea cu achiziţia, iar instanţa de apel a invocat doar un presupus prejudiciu bazat pe o achiziţia a valorilor mobiliare la preţ mai mare de piaţă, deşi la materialele dosarului nu există nici o probă privind valoarea de piaţă a acţiunilor societăţii pe acţiuni „Macara”.

Prin referinţa depusă la 23 decembrie 2014 avocatul Caciur Alexandru care acţionează interesele lui Răul Vadim şi Donţu Oleg a indicat că nu poate fi justă afirmaţia recurentului precum că nu a participat la examinarea cauzei în fond şi nici în apel şi precum că decizia instanţei de apel a fost recepţionată la 23 noiembrie 2014, or Curtea de Apel Bender a fost desființată la sfîrşitul lunii iulie 2014 şi este evident că nu putea expediat careva corespondenţă peste cinci luni de la momentul cînd a încetat să mai existe. Consideră că la cererea de recurs urma a fi anexat originalele atît a plicului de recepţionare a deciziei cît şi a scrisorii de însoţire. Totodată indică şi faptul că recurentul nu a indicat expres care sunt temeiurile prevăzute de art. 432 alin. 2), 3) Cod de procedură Civilă.

Instanţele ierarhic inferioare au examinat minuţios şi obiectiv circumstanţele cauzei, fără a admite derogări de la prevederile legii materiale şi procesuale. Susţine că, recursul declarat este tardiv şi neîntemeiat. 4 Instanţa de recurs constată că la materialele dosarului nu există careva probe certe care ar confirma data recepţionării deciziei, deci constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 21 noiembrie 2014, este depus în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul declarat de avocatul Iudin Gheorghe în interesele recurentului Neghină Marin drept inadmisibile din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Potrivit prevederilor art. 442 Cod de Procedură Civilă alin. (1) instanţa de recurs judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor 5 Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.

Colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror deja instanţa de apel s-a pronunţat veridic. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Iudin Gheorghe în interesele recurentului Neghină Marin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 ,art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Iudin Gheorghe în interesele recurentului Neghină Marin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova Judecătorii, Galina Stratulat Dumitru Mardari 6