3ra-73/15 — Contestarea actului administrativ și încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr.3ra-73/15 prima instanţă: N. Mazur instanţa de apel: M. Anton, E. Cobzac, I. Secrieru ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată împotriva Primăriei mun.

Chișinău, Nistor Grozavu, intervenient accesoriu Vlad Modîrcă cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată şi menținută hotărîrea primei instanţe c o n s t a t ă La 06 aprilie 2011, firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, Nistor Grozavu cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că deţinînd certificatul de urbanism nr.l48-R/09 din 10 noiembrie 2009 pentru terenul şi construcţiile provizorii, situate în mun.

Chişinău, sect. Buiucani, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt intersecţie cu str. Mitropolitul G. Bănulescu Bodoni, a primit de la Primăria mun. Chişinău autorizaţia de construire şi amplasare a publicităţii exterioare nr. DGAURF-REC-A- 0004102-09 din 22 iunie 2010, în baza cărei a construit şi a amplasat pe adresa indicată un panou orizontal monolateral iluminat din interior pentru publicitate, cu suprafaţa totală de 7,06 m.p. Susţine că cheltuielile suportate de aceasta pentru procurarea materialelor de construire a carcaselor pentru panoul publicitar şi investiţiile în procurarea ecranului LED cu suprafaţa de 7,06 m.p., excesiv costurile administrative de obţinere a documentaţiei a constituit suma de 170 445 lei.

Menţionează că la 02 februarie 2011 pârâtul Grozavu Nistor, deţinând funcţia de viceprimar, a emis dispoziţia nr.33-d, prin care a dispus anularea autorizaţiei și a certificatului supra enunțate, precum cu demontarea şi evacuarea dispozitivului publicitar din contul societății, în termen de 7 zile de la data emiterii dispoziţiei. La 04 februarie 2011, încălcând termenul de 7 zile oferit pentru contestarea 1 dispoziţiei nr.33-d din 02 februarie 2011, angajaţii Preturii sect. Buiucani au tăiat construcţia publicitară şi au sustras ecranul LED cu suprafaţa de 7,06 m.p. Despre acest fapt a fost sesizat Comisariatul de Poliţie sect. Centru şi Procuratura Anticorupţie, iar la 07 februarie 2011, a fost adresată o cerere prealabilă Primăriei mun.

Chişinău privind anularea dispoziţiei nr.33-d din 02 februarie 2011, reinstalarea construcţiei demontate la intersecţia străzilor bd. Ştefan cel Mare şi Sfint cu str. Mitropolitul G. Bănulescu Bodoni de unde a fost abuziv ridicată şi informarea acesteia despre măsurile adoptate. Afirmă firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată că prin acţiunile pârâţilor i-a fost cauzat un prejudiciu material în proporţii deosebit de mari. Consideră firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată că dispoziţia enunțată este una ilegală deoarece nu conţine motivele potrivit cărora şi-a schimbat opinia şi s-a decis anularea autorizaţiei de construire, iar Grozavu Nistor nu era împuternicit prin Lege de a emite astfel de dispoziţii.

Afirmă firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată că dispoziţia contestată a sistat activitatea societății a cărui domeniu de activitate este exclusiv difuzarea şi amplasarea publicităţii prin panouri LED, billboard-uri şi alte afişe publicitare, prin ce i s-au adus prejudicii materiale. Deoarece dispunea de mai multe contracte încheiate în domeniu, iar adoptarea dispoziţiei a dus la imposibilitatea îndeplinirii obligaţiunilor contractuale şi morale i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 170 445 lei - ce constituie cheltuielile aferente procurării echipamentului şi a materialelor de construcţie a panoului publicitar demontat, venitul ratat în mărime de 1122 165 lei, generat de imposibilitatea societății de a-şi onora obligaţiunile contractuale, suma de 570222 lei penalităţi achitate şi prejudiciul moral în mărime de 5 000 euro sau suma de 84 400 lei.

Solicită firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată anularea dispoziției nr. 33-d din 02 februarie 2011 despre anularea autorizației de construire și amplasare a publicității exterioare și a certificatului de urbanism eliberate societății, ca fiind ilegală, încasarea din contul pîrîților prejudiciul material în sumă de 1 862 832 lei, prejudiciu moral în sumă de 84 400 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2012 a fost respinsă acțiunea depusă de către firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată, ca fiind nefondată (f.d.72-75). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2012, a fost admis recursul declarat de către firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată, casată hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2012 și pricina a fost remisă la rejudecare, în alt complet de judecată (f.d.94-101).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2013, pricina intentată la cererea firmei de producere „Standart” societate cu răspundere limitată, a fost strămutată conform competenței jurisdicționale și teritoriale la Judecătoria Centru mun. Chișinău (f.d.143). Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 aprilie 2013 în proces a fost atras Modîrcă Vlad în calitate de intervenient accesoriu (f.d.175). Ulterior, în cadrul examinării pricinii, firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitînd declararea ilegală şi anularea dispoziţiei nr.33-d din 02 februarie 2011 despre anularea autorizaţiei de construire şi amplasare a publicităţii exterioare şi a certificatului de urbanism a 2 societății, emise de viceprimarul Grozavu Nistor, ca fiind ilegală; încasarea în mod solidar din contul Primăriei mun.

Chișinău și a viceprimarlui Nistor Grozavu a prejudiciului material în sumă de 1 292 610 lei, a prejudiciului moral în sumă de 84400 lei și a cheltuielilor de judecată (f.d.179-185). Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 aprilie 2014, acţiunea a fost respinsă (f.d.275, 277-281). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată și menținută hotărîrea primei instanțe fără modificări (f.d.309-316). La 20 noiembrie 2014 firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit semnăturii efectuate pe coperta dosarului de către reprezentantul firmei de producere „Standart” societate cu răspundere limitată, se atestă că ultimul a recepționat copia deciziei instanței de apel, la 23 septembrie 2014. Prin prisma normei citate în coraport cu cele invocate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. În motivarea recursului firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată a invocat că instanţa de apel a examinat pricina în mod arbitrar şi în consecinţă a emis o hotărîre ilegală.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 09 decembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaților, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimaţii nu au depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 3 aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către firma de producere „Standart” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4