2ra-2497/14 — Încasarea penalităţii pentru neachitarea în termen a salariului şi a prejudiciului moral

prima instanță: I. Sandu dosarul nr. 2ra-2497/14 instanța de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu DECIZIE 24 decembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursului declarat de către Focşa Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Focșa Anatolie împotriva Primarului şi Primăriei orașului Căușeni cu privire la încasarea penalităților de întârziere ca urmare a neachitării în termen a salariului şi îndemnizațiilor de concediu şi compensarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bender din 27 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Focșa Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei Căușeni din 14 noiembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parţial, constată: La 26 iunie 2013, Focșa Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului și Primăriei orașului Căușeni cu privire la încasarea penalităților de întârziere ca urmare a neachitării în termen a salariului și îndemnizațiilor de concediu şi compensarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că a activat în cadrul Primăriei orașului Căușeni în calitate de jurist, iar după concediere nu i-a fost achitat salariului pentru lunile aprilie - iunie 2012 și indemnizațiile de concediu calculate pentru perioada de 08 iulie 2011 - 08 iulie 2012. În drept își întemeiază cerințele pe prevederile art. 9 (1) lit. d), 10 (2)lit. h), 117 (3),128 (1), 142 al. 1),2), 147,329,330 (1) lit. e) (2), 329, 332 din Codul Muncii și art. 9, 10 din Convenția asupra protecției salariului de la Geneva nr. 95 din 01 iulie 1949 ratificată prin hotărârea Parlamentului RM la 29 mai 2005. Menționează că pârâtul i-a achitat cu întârziere de 91 de zile salariul pentru luna aprilie 2012 și cu 60 zile salariul pentru luna mai 2012 și concedialele, astfel, penalitatea de întârziere constituie 645,67 lei.

Susține că la 28 mai 2012, s-a adresat către pârâți cu cerere prealabilă, solicitând compensarea pierderilor prin indexarea salariului calculat conform art. 145 din Codul muncii, încasarea penalităților de întârziere conform art. 330 (2) din Codul Muncii și 1 compensarea prejudiciului moral in mărime de 50 000 lei, însă, ultimii contrar art.332 din Codul muncii, au lăsat cererea fără examinare, cauzându-i astfel prejudiciu moral. Solicită încasarea din contul Primăriei orașului Căușeni în beneficului său a pierderilor cauzate în urma neachitării la timp a salariului, prin indexarea obligatorie, a penalităților de întârziere în mărime de 645,47 lei și a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

Pe parcursul examinării pricinii reclamantul a renunțat parțial la acțiune, refuzînd de la compensarea pierderilor, cauzate de neachitarea la timp a salariului, prin indexarea sumei salariului calculat, prin prisma art. 145 din Codul muncii. Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 02 iulie 2013, a fost dispusă scoaterea cererii de rol în temeiul art. 267 lit.(d) CPC. Prin decizia Curții de Apel Bender din 03 octombrie 2013, a fost admis recursul declarat de către Focșa Anatolie, casată încheierea primei instanțe şi restituită pricina spre rejudecare. Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 24 octombrie 2013, a fost respinsă declarația de abținere a judecătorului Sandu Ion de la examinarea pricinii.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 14 noiembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul Primăriei orașului Căușeni în beneficiul lui Focșa Anatolie suma de 645,47 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru neachitarea la timp a salariului și indemnizaților de concediu și încasat din contul Primarei orașului Căușeni în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curții de Apel Bender din 27 martie 2014 a fost restituită cererea de apel declarată de către Primăria orașului Căușeni în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) CPC. Prin decizia Curții de Apel Bender din 27 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Focșa Anatolie și menținută hotărârii primei instanțe.

La 18 iunie 2014, Focșa Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, hotărârii şi încheierii primei instanțe cu remiterea pricinii civile spre rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești, considerând-le ilegale și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Menționează că instanța de apel la emiterea deciziei nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de apel depusă împotriva hotărârii primei instanțe, cât și asupra motivelor invocate în cererea de apel depusă împotriva încheierii primei instanțe prin care s-a dispus respingerea declarației de abținere a judecătorului Ion Sandu.

Susține că instanțele judecătoreşti la emiterea hotărârilor au omis să aplice prevederile art. 11 lit. a), g), i), art.14 alin.(1), art.1422 alin.(1), art. 1423 alin.(1) Cod civil şi art. 329 alin.(1) din Codul muncii, care indică că angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, astfel, instanțele eronat au respins pretențiile în partea compensării prejudiciului moral.

Invocă că instanțele judecătorești nu s-au expus nici asupra modului de examinare a litigiilor privind repararea prejudiciului material și celui moral cauzat salariatului prin prisma prevederilor art.322 al Codului muncii, deoarece, dânsul la 28 2 mai 2013, s-a adresat către pârâți cu cerere prealabilă, solicitând compensarea pierderilor prin indexarea salariului calculat, însă, aceasta a rămas fără examinare, mai mult nu a fost emisă nici o decizie corespunzătoare în termen de 10 zile din ziua înregistrării acesteia. Consideră că instanțele judecătorești eronat au concluzionat precum că invocarea cu titlu de precedent judiciar a practicii CEDO pe cauzele Andriescu vs Romania, Ernestina Zulio vs Italiei, Tolstoy Milaslovsky vs Regatul Unit, nu este relevantă circumstanțelor cauzelor judecat.

Relevă că art. 6 § 1 al Convenției Europene a Dreptului Omului garantează dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Mai invocă că prima instanță eronat a respins declarația de abținere a judecătorului Ion Sandu de la examinarea pricinii civile, deoarece, judecătorul se afla în conflict deschis cu dânsul, rezultat în urma acțiunilor sale de demascare a situației deplorabile a copiilor din grădinița creșă nr.1 din orașul Căușeni, la care directoarea este sora lui Ion Sandu, mai mult că însuşi, judecătorul a solicitat abținere de la examinarea pricinii civile, însă, prin încheierea primei instanțe declarația de abținere a fost respinsă, astfel, fiind încălcate prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene a Dreptului Omului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului nu rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului, iar ultimul insistă că a primit copia decizie motivate la 02 octombrie 2012, în confirmarea acestuia fapt fiind copia plicului şi scrisoarea de însoţire cu privire la expedierea copiei deciziei la cerere (f. d. 169-170). Alte probe care ar atesta faptul aducerii la cunoştinţă recurentului a copiei deciziei instanţei de apel redactate, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 decembrie 2012 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Primarului şi Primăriei Căuşeni, Focşa Anatolie, concretizîndu-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul Primăriei orașului Căușeni în beneficului său penalităților de întârziere la plata salariului în mărime de 645,47 lei și a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

3 Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasînd din contul Primăriei orașului Căușeni în beneficiul lui Focșa Anatolie suma de 645,47 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru neachitarea la timp a salariului și indemnizaților de concediu, în rest respingînd acțiunea ca fiind neîntemeiată. Judecând apelul declarat de către Focşa Anatolie, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că concluziile primei instanţe sunt întemeiate şi corecte, iar hotărârea legală. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

În situaţia dată, reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs consideră că la judecarea cauzei era necesară verificarea legalităţii hotărârii primei instanţe, cât şi obiectului litigiului în baza argumentelor invocate de apelant, după cum impun dispoziţiile art. 373 alin. (5) CPC, pe când contrar normelor de drept procedural, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererea de apel, aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea concluziilor primei instanţe.

Mai cu seamă este de atenţionat că instanţa de apel a lăsat fără nici o atenţie şi faptul că o dată cu contestarea hotărîrii primei instanţe din 14 noiembrie 2013, Focşa Anatolie, a contestata şi încheierea Judecătoriei Căuşeni din 24 octombrie 2013, prin care a fost respinsă declaraţia de abţinere a judecătorului Ion Sandu de la examinarea pricinii în cauză, astfel, lăsînd fără verificare legalitatea şi temeinicia acesteia, respectiv, instanţa de apel nu s-a pronunţat şi nu a combătut nici într-un mod argumentele invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacordul cu încheierea contestată. Concomitent, la caz se constată a fi încălcate şi dispoziţiile art. 359 alin.(2) CPC, care expres indică că apelul declarat împotriva hotărîrii se consideră declarat şi împotriva încheierilor date în pricina respectivă, chiar dacă au fost emise după pronunţarea hotărîrii şi dacă atacarea încheierii nu se menţionează în cererea de apel.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, cât şi admiterea unor încălcări vădite, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. 4 Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii şi încheierii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Aici, Colegiul consideră necesar de a remarca şi art. 6 al CEDO din interpretarea căruia rezultă că instanţele judecătoreşti sînt obligate să-şi motiveze deciziile încît să permită exercitarea efectivă a dreptului la casaţie, să nu lase părţile într-o stare de incertitudine şi să creeze impresia că nu au fost auzite (cauza Garcia versus Spania din 21 ianuarie 1999). Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

Totodată, se va mai remarca şi faptul că prin art. IV din Legea nr. 177 din 25 iulie 2014 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Curtea de Apel Bender şi- a încetat activitatea, la data publicării prezentei legi, şi anume din 08 august 2014, iar cauzele civile aflate în curs de examinare la Curtea de Apel Bender au fost transmise spre examinare Curţii de Apel Chişinău, din care considerente pricina în cauză urmează a fi remisă pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Focşa Anatolie.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bender din 27 martie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Focșa Anatolie împotriva Primarului şi Primăriei orașului Căușeni cu privire la încasarea penalităților de întârziere ca urmare a neachitării în termen a salariului şi îndemnizațiilor de concediu şi compensarea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5