2ra-3569/14 — Determinarea domiciliului copiilor minori

prima instanţă: A. Rusu dosarul nr.2ra-3569/14 instanţa de apel: E. Ababei G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zatuşevschi Ruvim în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zatuşevscaia Alina împotriva lui Zatuşevschi Ruvim cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 august 2014 c o n s t a t ă La data de 10 februarie 2014, Zatuşevscaia Alina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Zatuşevschi Ruvim cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 18.04.2006 a încheiat căsătoria cu Zatuşevschi Ruvim şi au doi copii minori: Zatuşevscaia Inesa a.n. 27.03.2007 şi Zatuşevschi Daniil a.n. 26.06.2009. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 09 august 1 2013 menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2014 s-a desfăcut căsătoria iar cerinţa cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori a fost încetată în temeiul încheierii Judecătoriei Edineţ din 09.08.2013. Susţine că, după desfacerea căsătoriei copiii minori au rămas să locuiască cu ea pînă la momentul cînd fostul soţ Zatuşevschi Ruvim a luat copiii. Solicită stabilirea domiciliului copiilor minori Zatuşevscaia Inesa şi Zatuşevschi Daniil cu ea.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 17 aprilie 2014 s-a admis acţiunea, s-a stabilit locul de trai al copiilor minori Zatuşevscaia Inesa a.n. 27.03.2007 şi Zatuşevschi Daniil a.n. 26.06.2009 cu mama Zatuşevscaia Alina a.n. 05.06.1987. Examinînd în cumul toate circumstanţele relevante instanţa de judecată a conchis că, este în interesul superior al copiilor stabilirea domiciliului acestora cu mama. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 august 2014 s-a respins apelul declarat de Zatuşevschi Ruvim şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 20 octombrie 2014 Zatuşevschi Ruvim a declarat recurs solicitînd, admiterea recursului şi casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 august 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 17 aprilie 2014 cu încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. b) din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului a invocat că, de către instanţele inferioare nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond iar concluzia referitoare la faptul luării copiilor minori şi nepermiterea întrevederii cu mama acestora, Zatuşevscaia Alina, s-a bazat exclusiv pe declaraţiile acesteia. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, nu au fost elucidate şi constatate pe deplin circumstanţele pricinii iar la baza concluziei instanţei de apel au stat doar declaraţiile intimatei nu pot constitui obiect de examinare în cadrul admisibilităţii recursului or, motivele descrise de recurent se referă la circumstanţele de fapt abordate şi examinate în instanţele inferioare. De asemenea Colegiul constată că, recursul declarat de Zatuşevschi Ruvim nu corespunde exigenţelor legale prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă.

Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, 3 iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Zatuşevschi Ruvim ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Zatuşevschi Ruvim se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4