2rc-754/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: L. Gafton 2rc-754/14 instanţa de apel: E. Secrieru, I. Guzun, Sv. Leu DECIZIE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Combinatul de Carne „Nivali-Prod” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Microcell” împotriva Întreprinderii Mixte Combinatul de Carne „Nivali- Prod” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 18 iulie 2013 prin care a fost restituită Întreprinderii Mixte Combinatul de Carne „Nivali-Prod” Societate cu Răspundere Limitată cererea de apel, pe motiv că apelantul nu a lichidat neajunsurile menţionate în încheierea Curţii de Apel Bender din 20 iunie 2013 şi remisă apelantei cererea de apel cu toate documentele anexate constată: La 26 aprilie 2012, SRL „Microcell” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Sembis-Max” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 14 ianuarie 2011, SRL „Microcell” în conformitate cu contractul de vânzare - cumpărare nr: 14/01-11 încheiat cu SRL „Sembis-Max” a realizat ultimului o sistemă de paletare în valoare de 6900 Dolari SUA, care conform facturii fiscale seria FV 0913402, constituia 79804,06 lei. Indică că conform p. 3.1 al contractului de vânzare - cumpărare, marfa realizată conform contractului urma a fi achitată în două tranşe: I tranşă în mărime de 40 % din valoarea contractului urma a fi achitată în decurs de 3 zile bancare din momentul încheierii contractului, iar a II tranşă în mărime de 60 % în decurs de 90 zile calendaristice, din momentul încheierii contractului. Menţionează că prima tranşă a fost achitată cu întârziere, iar ce ţine de respectarea achitării celei de-a doua tranşe pârâtul nu a achitat-o în termenul prevăzut în contract, ci a achitat-o doar parţial, acumulând o restanță de 25516,57 lei.

Cu referire la p. 8.3. al contractului de vânzare-cumpărare nr: 14/01-11 din 14 ianuarie 2011, indică că în cazul încălcării termenelor şi condiţiilor de plată, 1 prevăzute în p. 3.1., cumpărătorul va achita vânzătorului o penalitate în mărime de 0,5 % din suma contractului, pentru fiecare zi de întârziere. Susține că la 03 februarie 2012 şi apoi repetat la 06 martie 2012 au fost expediate în adresa pârâtului pretenţii de a achita integral datoria de 25516,57 lei în decurs de 5 zile, însă pretenţiile au fost neglijate.

În temeiul art. 512, 514, 572, 585, art. 619 alin. (1), 624 alin. (4), 668, 753 alin. (1) Cod civil, solicită admiterea cererii, încasarea forțată de la SRL „Sembis– Max” în folosul SRL „Microcell”, datoria de 25561,57 lei, conform facturii fiscale seria FV 0913402, penalitatea de 71820 lei, dobânda de întârziere în sumă de 2605 lei, iar în total 99986,57 lei, precum și cheltuielile de asistenţă juridică și cheltuielile ce ţin de achitarea taxei de stat în mărime de 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16 iulie 2012 a fost încasat de la SRL „Sembis-Max” în beneficiul SRL „Microcell” datoria în sumă de 25561,57 lei, penalitatea în mărime de 71820 lei, dobânda de întârziere 2605 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 6000 lei, iar în total 105986,57 lei.

La 07 septembrie 2012, SRL „Microcell” a depus cerere la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău cu solicitarea de a înlocui în pricina civilă respectivă, partea SRL „Sembis-Max” cu ÎM Combinatul de Carne „Nivali-Prod” SRL, care este succesorul de drepturi a acesteia. La 23 octombrie 2012, ÎM Combinatul de Carne „Nivali-Prod” SRL a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii, a considera întemeiat faptul depășirii termenului declarării apelului și restabilirea lui, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri prin care pricina să fie restituită la o nouă examinare în prima instanță. La 21 februarie 2013, reprezentantul SRL „Microcell”, avocatul Aureliu Oncea a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Supremă de Justiție pentru soluţionarea chestiunii cu privire la strămutarea cauzei în altă instanţă de apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 21 februarie 2013 pricina a fost expediată la Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea chestiunii de strămutare a pricinii pentru examinarea apelului în altă Curte de Apel. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 aprilie 2013 a fost admisă cererea reprezentantului SRL „Microcell” - Aureliu Oncea, cu privire la strămutarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată a SRL „Microcell” împotriva „Nivali- Prod” SRL cu privire la încasarea sumei şi strămutată pricina pentru judecare Curţii de Apel Bender. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 20 iunie 2013 nu s-a dat curs cererii de apel înaintate de către SRL „Nivali-Prod” împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 16 iulie 2012 şi comunicat apelantului despre necesitatea de a prezenta dovada de plată a taxei de stat, stabilindu-i termen pentru lichidarea neajunsurilor menţionate până la 18 iulie 2013, fiindu-i explicat apelantei că în cazul în care nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 18 iulie 2013 a fost restituită ÎM Combinatul de Carne „Nivali-Prod” SRL cererea de apel, pe motiv că apelantul nu a 2 lichidat neajunsurile menţionate în încheierea Curţii de Apel Bender din 20 iunie 2013, fiind remisă apelantei cererea de apel cu toate documentele anexate.

A fost explicat ÎM Combinatul de Carne „Nivali-Prod” SRL că restituirea cererii de apel nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceiaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile. La 12 septembrie 2014, ÎM Combinatul de Carne „Nivali-Prod” SRL a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Bender din 18 iulie 2013, solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii recurate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată considerând-o ilegală, care limitează accesul la justiţie, pasibilă de a fi anulată de către instanţa ierarhic superioară.

Menţionează că nu a fost înştiinţat legal despre existenţa acestui caz, iar după ce a făcut cunoştinţă cu hotărârea primei instanțe şi nefiind de acord cu aceasta în termenul legal stabilit, SRL „Sembis-Max” a depus cerere de apel în instanţa ierarhic superioară. Indică că prin încheierea CSJ din 04 aprilie 2013, cauza a fost strămutată spre examinare Curţii de Apel Bender. Astfel, Curtea de Apel Bender, prin încheierea din 18 iulie 2013 a dispus restituirea cererii de apel declarate de către CC „Sembis-Max” SRL. Relatează că în această perioadă de timp întreprinderea „Sembis-Max” SRL a fost reorganizată, actualmente purtând denumirea de ÎM CC „Nivali-Prod” SRL, iar executorul judecătoresc, Igor Doroftei a aplicat sechestru pe conturile întreprinderii, neinformând în baza căror acte a iniţiat această procedură.

Afirmă că numai la 09 septembrie 2014, adresându-se către executor, a aflat despre procedura de executare iniţiată în baza documentului executoriu emis de Judecătoria Botanica, mun. Chişinău prin care a fost dispusă încasarea de la ÎM CC „Nivali-Prod” SRL către SRL „Microcell” suma de 105986,57 lei. Astfel, doar la 11 septembrie 2014 a făcut cunoştinţă cu încheierea Curţii de Apel Bender din 18 iulie 2013 cât şi cu materialele dosarului. Relevă că din încheierea respectivă rezultă că instanţa îşi întemeiază poziţia, pe faptul că ÎM CC „Nivali-Prod” SRL, nu a achitat până la 18 iulie 2013 taxa de stat pentru depunerea cererii de apel şi că la 20 iunie 2013, Curtea de Apel Bender ar fi emis o încheiere prin care nu a dat curs cererii acesteia de apel.

Susţine că o asemenea încheiere nici ÎM CC „Nivali-Prod” SRL şi nici reprezentantul acesteia nu a primit de la instanţa de judecată, nu a făcut cunoştinţă cu aceasta şi nu a ştiut despre existenţa ei. Remarcă că din materialele pricinii nu rezultă că ar fi fost citat pentru şedinţa de judecată din 20 iunie 2013, iar din procesul-verbal al şedinţei de judecată rezultă că şedinţa a fost amânată la cererea reprezentantului intimatului. Mai mult decât atât, indică că avizul recomandat care este anexat la materialele pricinii nu este semnat de o persoană împuternicită a întreprinderii, iar numărul dosarului înscris pe acest aviz nu corespunde cu numărul pricinii în cauză.

Afirmă recurentul că nu a avut posibilitatea de a lichida neajunsurile sau de a contesta încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel, deoarece nici nu a ştiut 3 despre aceasta, iar instanţa de judecată fără a acorda apelantului termen de înlăturare a neajunsurilor prin încheierea corespunzătoare, i-a limitat accesul la justiţie. Cu referire la prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, indică că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1), însă, consideră că o asemenea încheiere urma a fi emisă de instanţa de judecată doar după respectarea prevederilor art. 368 CPC, ceea ce nu a avut loc în cazul de faţă.

Cu referire la prevederile art. 4 şi 5 alin. (1) CPC precum şi conform dispoziţiilor art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, consideră că prin încheierea recurată i-a fost încălcat accesul la justiţie, or neachitarea taxei de stat nu a fost un capriciu al recurentului ci o imposibilitate obiectivă, la depunerea cererii de apel iniţiale, iar la data de 18 iulie 2013, prin faptul neştiinţei despre existenţa încheierii din 20 iunie 2013, prin care Curtea de Apel Bender ar fi acordat termen apelantului pentru înlăturarea neajunsurilor. Subliniază că nu a fost informat despre necesitatea achitării taxei de stat şi se obligă la achitarea acesteia la judecarea cauzei la Curtea de Apel, cât şi prezentarea acesteia.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a acestuia din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

După cum denotă actele cauzei, încheierea Curţii de Apel Bender prin care a fost restituită Întreprinderii Mixte Combinatul de Carne „Nivali-Prod” Societate cu Răspundere Limitată cererea de apel, pe motiv că apelantul nu a lichidat neajunsurile menţionate în încheierea Curţii de Apel Bender din 20 iunie 2013 şi remisă apelantei cererea de apel cu toate documentele anexate, a fost emisă şi pronunţată la 18 iulie 2013. Tot materialul probator atestă că copia încheierii nominalizate a fost expediată în adresa ÎM CC „Nivali-Prod” SRL la data de 13 august 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire anexată la dosar (f. d. 107). Cu toate acestea cererea de recurs a fost depusă de către ÎM CC „Nivali-Prod” SRL numai la 12 septembrie 2014, adică peste 1 an şi 2 luni, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 427 lit. a) CPC, fără a solicita repunerea în termen.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului, precum că ÎM CC „Nivali-Prod” nu a avut cunoştinţă despre examinarea pricinii în cauză şi nici despre încheierile emise de Curtea de Apel Bender, inclusiv şi cea de restituire a cererii de apel. 4 Or, din materialele pricinii rezultă cu certitudine că cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 16 iulie 2012 a fost depusă anume de ÎM CC „Nivali-Prod” SRL la data de 23 octombrie 2012, fiind semnată de directorul ÎM CC „Nivali-Prod” SRL, Grădinaru S. şi nu de „Sembis-Max” SRL, precum se susţine în cererea de recurs de către recurent (f. d. 68), astfel încât susţinerea că ÎM CC „Nivali-Prod” SRL nu a avut cunoştinţă despre examinarea pricinii în cauză este una dclarativă.

La fel, materialele pricinii denotă cu certitudine că Curtea de Apel Bender a citat în modul corespunzător apelantul ÎM CC „Nivali-Prod” SRL despre ora, ziua şi locul examinării apelului declarat, pentru data de 20 iunie 2013, când a fost emisă încheierea de a nu da curs cererii de apel, cât şi pentru şedinţa din 18 iulie 2013, data emiterii încheierii prin care apelul a fost restituit, în legătură cu neîndeplinirea indicaţiilor stabilite prin încheierea din 20 iunie 2013, fapt ce rezultă din avizele de recepţie anexate la materialele cauzei (f. d. 93, 101), ÎM CC „Nivali-Prod” SRL, însă, nu s-a prezentat la şedinţele instanţei de apel şi nu a achitat taxa de stat pentru depunerea cererii de apel, deşi, şi în virtutea legii urma, odată cu depunerea cererii de apel să achite şi taxa de stat, fapt ce s-a soldat cu măsurile întreprinse de către instanţă în temeiul art. art. 368, 369 CPC.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs remarcă şi faptul că depunând cererea de apel împotriva hotărârii primei instanţe încă la 23 octombrie 2012, prin urmare fiind şi cel interesat în soluţionarea prezentului litigiului, ÎM CC „Nivali-Prod” SRL avea obligaţia de a se interesa, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului şi desfăşurarea procesului şi de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza Ghirea versus Moldova din 26 iunie 2012), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, inclusiv şi de a depune în termenul legal cererea de recurs, fapt însă ignorat de acesta, ce, în consecinţă, s-a soldat cu omiterea nejustificată a termenului de declarare a recursului.

Mai mult că, depunând recursul împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 18 iulie 2013 peste mai bine de 1 an şi 2 luni de zile, recurentul ÎM CC „Nivali-Prod” SRL nu a solicitat repunerea în termen şi nu a prezentat careva probe pertinente în vederea justificării omiterii termenului de depunere a recursului, în ordinea stabilită la art. 116 CPC. Cele descrise denotă cu certitudine că ÎM CC „Nivali-Prod” SRL a făcut abuz de drepturile sale procesuale, ignorând obligaţia impusă la art. 61 alin. (1) CPC de a se folosi de aceste drepturi cu bună-credinţă.

În această ordine de idei, instanţa de recurs remarcă că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil, având în vedere că prelungirea nejustificată, chiar şi cu o singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în instanţele de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme 5 de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca fiind depus cu omiterea termenului şi menţinerea încheierii instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Combinatul de Carne „Nivali-Prod” Societate cu Răspundere Limitată ca fiind depus cu omiterea termenului. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bender din 18 iulie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Microcell” împotriva Întreprinderii Mixte Combinatul de Carne „Nivali-Prod” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6