2rac-555/14 — Încasarea datoriei şi penalităţii

dosarul nr. 2rac-555/14 prima instanţă - C. Creţu instanţa de apel - N. Cernat, I. Muruianu, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valdaval-Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Electromaşina” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Valdaval-Com” cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Valdaval-Com” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 14 aprilie 2014 c o n s t a t ă La 15 noiembrie 2013 SC „Electromaşina” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Valdaval-Com” cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii.

În motivarea acţiunii, SC „Electromaşina” SRL a invocat că la 31 martie 2011 a încheiat cu pîrîtul contractul nr. 16, prin care i-a vîndut ultimei marfă în asortimentul indicat în Anexa nr. 1 la contract. Marfa a fost livrată conform facturilor fiscale nr. JJ 0070471 din 31 martie 2011, nr. FV 04842639 din 11 aprilie 2011, nr. FV 0842685 din 19 mai 2011, nr. JJ 0070496 cu anexa XS 0035065 din 08 iunie 2011, nr. FV 4299282 din 22 noiembrie 2011, nr. BV 465458 din 30 iunie 2013. Mai indică că careva pretenţii la marfa livrată nu au fost înaintate SC „Electromaşina” SRL onorîndu-şi obligaţiunile în modul corespunzător faţă de SRL „Valdaval-Com”. La fel indică că conform pct. 2.1.1 din contractul nr. 16 din 31 martie 2011, SRL „Valdaval-Com” şi-a asumat obligaţiunea să achite marfa procurată după cum 1 urmează – 20 % din suma totală în avans, iar restul sumei în termen de 30 de zile calendaristice.

Conform pct. 2.1.3 din contract, SRL „Valdaval-Com” şi-a asumat obligaţiunea de a achita amendă în mărime de 0,1 % din suma care urmează a fi achitată pentru fiecare zi de întîrziere, dar nu mai mare decît suma datoriei, în cazul în care nu va achita marfa în termenii stabiliţi de contract. Conform actului de verificare, la data de 09 august 2013 SRL „Valdaval-Com” a înregistrat datorii faţă de SC „Electromaşina” SRL în sumă de 65661,48 lei pentru marfa livrată conform contractului şi suma de 14967,80 lei cu titlu de penalitate contractuală pentru neachitarea în termen a mărfii livrate. În urma pretenţiei din 10 septembrie 2013, SRL „Valdaval-Com” a achitat pe data de 17 septembrie 2013 suma de 10000 lei, iar pe data de 24 septembrie 2013 suma de 17000 lei.

În prezent, SRL „Valdaval-Com” are datorii în sumă de 18661,48 lei pentru marfa livrată şi penalitate pentru neachitarea în termen a mărfii livrate în sumă de 14967,80 lei, în total 33629,28 lei. SC „Electromaşina” SRL solicită încasarea de la SRL „Valdaval-Com” datoria în sumă de 18661,48 lei şi penalitatea pentru neachitarea în termen de mărfii livrate în sumă de 14967,80 lei şi taxa de stat în mărime de 1009 lei. La 09 aprilie 2014, SC „Electromaşina” SRL a depus cerere de modificare a cerinţelor, menţionînd că pîrîtul a efectuat plăţi în sumă de 15713,62 lei la data de 21 ianuarie 2014 şi în sumă de 2947,86 lei la data de 04 martie 2014, în total în sumă de 18661,48 lei, astfel solicitînd încasarea penalităţii în mărime de 14967,80 lei pentru neachitarea în termen a mărfii livrate, taxa de stat în sumă de 1009 lei şi cheltuielile de executare în sumă de 2262,75 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 14 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă. De la SRL „Valdaval-Com” a fost încasat în beneficiul SC „Electromaşina” SRL datoria în sumă de 14967,80 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1009 lei şi cheltuielile de executare a actelor judiciare în sumă de 2262,75 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Valdaval-Com” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 14 aprilie 2014. La 18 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Valdaval-Com” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă.

Recurentul SRL „Valdaval-Com”, în motivarea recursului a menţionat că contractul nr. 16 din 31 martie 2011 a fost în vigoare potrivit punctului 5.3 al acestuia, pînă la data de 31 decembrie 2012, iar anexa nr. 1 la acest contract prevedea obiectul acestui contract. Mai indică că marfa a fost livrată de către intimat conform facturilor care nu erau incluse în anexa nr. 1 la contract, nu făcea obiectul acestui contract, ci altui contract încheiat în mod verbal în care nu a fost stabilit termenul de executare a obligaţiei. Menţionează de asemenea că penalitatea în sumă de 14967,80 lei a fost calculată conform contractului nr. 16 din 13 martie 2011, care includea preţul de 59807 2 lei, adică conform anexei nr. 1 din contractul menţionat.

Obligaţia de a achita preţul acestor bunuri a fost executată, fapt recunoscut şi de intimat. Însă, bunurile ce au fost livrate de intimat la preţul de 65661,48 lei nu făcea obiectul contractului nr. 16 din 13 martie 2011, deoarece nu a fost întocmită nici o anexă în acest sens. Toată marfa care a fost livrată ulterior, nu făcea obiectul acestui contract, prin urmare pentru aceste mărfuri nu este stabilită o penalitate dat fiind faptul că contractul pentru livrarea acestor mărfuri este încheiat în formă verbală, confirmat numai prin facturi. Respectiv, penalitatea a fost calculată pentru neachitarea acestei sume, care s-a format în privinţa unor obligaţii care nu făceau parte din contractul nr. 16 din 13 martie 2011, care stipula clauza penală.

Astfel, consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au stabilit eronat penalitatea în baza unui contract care nu avea ca obiect aceste bunuri, aplicînd în norma de drept material care nu urma a fi aplicată. Intimatul SC „Electromaşina” SRL, prin referinţa depusă, a solicitat respingerea recursului declarat de SRL „Valdaval-Com”. A mai menţionat că instanţele judecătoreşti au constatat că la momentul calculării penalităţii-31 iulie 2013, recurentul întîrzia pentru marfa livrată conform contractului nr. 16 din 31 martie 2011 şi facturilor fiscale, începînd cu 21 decembrie 2011-91070,60 lei, care au servit drept bază de calcul a penalităţii înaintate pentru 180 de zile.

De asemenea a invocat că penalitatea a fost calculată pentru neachitarea în termenii stabiliţi de contractul nr. 16 din 31 martie 2011 a mărfii livrate în termenul de acţiune a contractului în cauză, iar faptul că nu a fost întocmită o anexă prin care să se stabilească preţul la fiecare lot de marfă, conform prevederilor pct. 1.2, 2.3 din contract nu poate servi drept temei pentru a nu considera această marfă obiect al contractului şi nu demonstrează că recurentul şi-a onorat obligaţiile de achitare a mărfii în termen şi cu bună-credinţă. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Valdaval-Com”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Valdaval-Com” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valdaval-Com” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4