2r-1143/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: Iu. Moldovan 2r-1143/14 instanţa de apel: M. Antonov, Gr. Druguș, S. Vrabii DECIZIE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursul declarat de Gheorghe Timofte în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Ursu împotriva lui Gheorghe Timofte cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 08 iulie 2014 prin care a fost respinsă cererea apelantului Gheorghe Timofte cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi acordat apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor legate de achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de apel constată: La 24 octombrie 2013, Nicolae Ursu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Timofte cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere.

În motivarea cererii a indicat că la 27 martie 2010 i-a dat cu împrumut pârâtului marfă în valoare de 5154 dolari SUA pe un termen de 12-18 luni, iar la 01 octombrie 2010 i-a mai dat cu împrumut pârâtului marfă, în valoare de 269 dolari SUA pe un termen de până la data de 15 ianuarie 2011. Susţine că deşi au expirat mai mult de doi ani de la data când pârâtul urma să-i restituie datoria, acesta nu i-a înapoiat-o. Relatează că în luna august 2012 pârâtul i-a promis că va primi un credit bancar şi îi va restitui datoria, însă plecând acasă la acesta pentru a primi banii la 20 august 2012, Gheorghe Timofte a refuzat să restituie banii, iar a doua zi s-a adresat la Inspectoratul de Poliţie Anenii Noi, cu o plângere în temeiul art. 179, alin. (1) Cod penal.

Ulterior, cererea fiind admisă, el fiind condamnat în temeiul acestui articol la amendă în mărime de 3000 lei. Afirmă că în luna aprilie 2013 s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de eliberare a ordonanţei judecătoreşti privind încasarea datoriei de la pârât. Astfel, prin ordonanţa judecătorească din 30 aprilie 2013, acţiunea sa a fost admisă şi încasat de la pârât datoria şi dobânda de întârziere, însă în rezultatul obiecţiilor depuse ulterior de pârât, la 16 mai 2013, prin încheierea instanţei de judecată, ordonanţa 1 judecătorească a fost anulată, fiindu-i explicat dreptul de adresare în instanţa de judecată de drept comun cu cerere de chemare în judecată privind încasarea datoriei.

Solicită încasarea de la Gheorghe Timofte în beneficiul său a datoriei în sumă de 5423 dolari SUA sau echivalentul lor în lei MD la momentul executării hotărârii şi dobânda de întârziere în mărime de 15193 lei, precum şi cheltuielile de judecată în mărime de 2848 lei, dintre care 2448 lei - taxa de stat şi 400 lei plata pentru asistenţa juridică. Prin hotărârea judecătoriei Anenii Noi din 25 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi încasat de la Gheorghe Timofte în beneficiul lui Nicolae Ursu suma împrumutată de 5423 Dolari SUA, taxa de stat în mărime de 1220 lei şi asistenţa juridică în mărime de 400 lei, în total suma de 1620 lei, în rest cerinţele fiind respinse.

La 24 decembrie 2013, Gheorghe Timofte a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea cererii, casarea integrală a hotărârii contestate cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă sau să se decidă care este instanţa competentă să judece relaţiile comerciale dintre persoane. Concomitent Gheorghe Timofte a depus şi o cerere de scutire de la plata taxei de stat pentru depunerea apelului, în legătură cu situația financiară grea a familiei, motivând că are la întreţinere 4 copiii, dintre care unul este bolnav, iar soţia este bolnavă de o boală incurabilă.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 04 februarie 2014 a fost respinsă cererea apelantului Gheorghe Timofte cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi acordat acestuia un termen pentru lichidarea neajunsurilor (achitarea taxei de stat) până la 25 februarie 2014, ora 10:51 cu mențiunea că în instanţa de apel, se achită taxa de stat în mărime de 75 la sută din taxa prevăzută spre achitare în prima instanță, adică la caz, 815 lei, fiind atenţionat apelantul că în caz de neplată a taxei de stat în termenul acordat, instanţa de apel va restitui cererea fără examinare.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 25 februarie 2014 a fost restituită lui Gheorghe Timofte cererea de apel, împreună cu toate documentele anexate şi explicat apelantului că restituirea cererii de apel nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceiaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile. La 17 martie 2014, Gheorghe Timofte a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 04 februarie 2014, solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii contestate. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014 a fost admis recursul declarat de Gheorghe Timofte şi casată încheierea Curţii de Apel Bender din 04 februarie 2014 cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Bender, în acelaşi complet de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 08 iulie 2014 a fost respinsă cererea apelantului Gheorghe Timofte cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi acordat apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor legate de achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, până la 15 septembrie 2014, ora 10:30, în mărime de 75 la sută din taxa prevăzută pentru achitare în prima instanţă, adică 815 lei, fiind avertizat că în caz de neplată a taxei de stat în termenul acordat, instanţa de apel va restitui cererea fără examinare. 2 La 15 septembrie 2014, Gheorghe Timofte a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 08 iulie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea apelului.

Indică că a primit încheierea respectivă la 09 septembrie 2014, prin intermediul poştei. Afirmă că intimatul refuză să-i elibereze facturi pentru marfa livrată, însă doreşte ca la el să-i achite preţul pentru marfă, fără a plăti statului impozite şi taxe. Invocă că prima instanţă a admis parţial acţiunea lui Nicolae Ursu chiar din prima şedinţă, iar el nu a putut participa la această şedinţă deoarece fiul său a avut un accident la 15 noiembrie 2013 şi nu a crezut că la 25 noiembrie 2013, chiar din prima şedinţă, va fi emisă o hotărâre. Relevă că instanţa de apel, prin încercările de restituire a cererii sale de apel îi îngrădesc dreptul de acces la o instanţă. Remarcă că instanţa de apel, fără a avea nici o probă, a menţionat că ÎI „Timofte-Impex” activează, când de fapt acest lucru nu este corect, fapt ce rezultă din Declarația despre darea de seamă fiscală unificată.

Totodată indică că adeverinţa nr. 742 din 09 septembrie 2014 confirmă că Ludmila Timofte nu este angajată în câmpul muncii, iar adeverinţa nr. 751 din 11 septembrie 2014 reflectă că nici dânsul nu este angajat la muncă. Mai susţine că prin telegrama din 07 iulie 2014 a informat instanţa despre imposibilitatea participării în şedinţă, în legătură cu starea sănătăţii, rugând amânarea şedinţei de judecată, însă instanţa de judecată a interpretat acest lucru ca intenţionat. Relevă că doi dintre cei patru copii ai săi, sunt majori, însă sunt la întreţinerea sa fiind la studii. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa recurentului Gheorghe Timofte la 21 iulie 2014, fapt ce rezultă din copia scrisorii de însoţire, însă careva date despre recepţionarea acestei încheieri la materialele pricinii, nu sunt. Totodată din argumentele recurentului rezultă că acesta a recepţionat încheierea respectivă, prin poştă la data de 09 septembrie 2014. În asemenea circumstanţe, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele dosarului, Gheorghe Timofte a depus la 24 decembrie 2013 cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 3 25 noiembrie 2013, totodată solicitând scutirea de plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 08 iulie 2014 a fost respinsă cererea apelantului Gheorghe Timofte cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi acordat apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor legate de achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, până la 15 septembrie 2014, ora 10:30, în mărime de 75 la sută din taxa prevăzută pentru achitare în prima instanţă, adică 815 lei, fiind avertizat că în caz de neplată a taxei de stat în termenul acordat, instanţa de apel va restitui cererea fără examinare. În conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Având în susţinere prevederile normei enunţate, la caz, se constată că instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea lui Gheorghe Timofte cu privire la scutirea de plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi nu a dat curs cererii de apel, stabilindu-i un termen pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat. Or, deşi ultimul a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, instanţei nu au fost prezentate probe justificative ce ar confirma starea materială grea a lui.

Astfel, argumentele recurentului precum că în susţinerea cererii de scutire de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, a prezentat adeverinţele nr. 742 din 09 septembrie 2014 şi nr. 751 din 11 septembrie 2014 din care rezultă că el şi soţia sanu sunt angajaţi în câmpul muncii, nu pot servi temei de scutire de la plata taxei de stat pentru depunerea apelului, or materialele dosarului denotă incontestabil că recurentul Gheorghe Timofte este fondatorul Întreprinderii Individuale „Timofte Impex”.

Nici argumentul recurentului precum că din Declaraţia fiscală anexată la cererea de scutite de la plata taxei de stat rezultă că Întreprinderea Individuală „Timofte Impex” nu activează nu poate constitui temei de admitere a cererii de recurs, deoarece, după cum corect a reţinut şi instanţa de apel, informaţia dată se referă la perioada fiscală a anului 2013, pe când cererea de scutire de la plata taxei de stat a fost examinată în luna iulie 2014, respectiv pentru perioada anului 2014 recurentul nu a prezentat careva date care ar demonstra inactivitatea întreprinderii.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa de recurs consideră că întemeiat a fost reţinut de către instanţa de apel şi faptul că din adeverinţa privind componenţa familiei rezultă că doi dintre copiii recurentului sunt majori, iar careva date care ar confirma că dânşii se află la întreţinerea recurentului nu au fost prezentate instanţei, cum, de altfel, nu au fost prezentate nici probe ce ar demonstra starea sănătăţii nesatisfăcătoare a membrilor familiei lui. Faţă de considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază critic argumentele recurentului, deoarece acestea poartă un caracter declarativ, prin urmare nu indică la ilegalitatea încheierii atacate.

Reieşind din circumstanţele descrise şi având în vedere că încheierea Curţii de Apel Bender din 08 iulie 2014 este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Gheorghe Timofte şi de a menţine încheierea contestată. 4 În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Gheorghe Timofte. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bender din 08 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Ursu împotriva lui Gheorghe Timofte cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întârziere.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5