2ra-3674/14 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă – G. Moscalciuc dosarul nr. 2ra-3674/14 instanţa de apel –L. Popova, A. Panov, M. Moraru ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Butarev Evghenia împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Butarev Evghenia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 februarie 2014 c o n s t a t ă La 13 iunie 2013 Butarev Evghenia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a fost învinuită de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 206 al. (2) lit. b) Cod penal, precum că ea împreună cu alte persoane neidentificate şi Erpay Ana în scopul exploatării sexual-comerciale a minorei Moruz Oxana, în perioada lunilor august-septembrie 2006 au recrutat-o în vederea practicării prostituţiei în or. Antalya, Turcia. Prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 iulie 2008, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 decembrie 2010 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2012, Butarev Evghenia a fost achitată de săvîrşirea infracţiunii incriminate.

Susţine că pe tot parcursul examinării cauzei penale aceasta a fost supusă arestului la domiciliu pe un termen de la 22 decembrie 2007 şi pînă la 03 octombrie 2008, precum şi arestului pentru perioada 12 decembrie -22 decembrie 2007. Deci, în total, în privinţa reclamantei a fost aplicată măsura preventivă pe o perioadă de 10 luni şi 15 zile. Ca rezultat al examinării cauzei penale, i-au fost cauzate prejudicii materiale şi morale enorme, reclamanta trecînd printr-o perioadă îndelungată de stres. Procesul penal a durat 6 ani de zile, iar din cauza măsurilor preventive aplicate nu a avut posibilitatea de a pleca peste hotarele ţării, inclusiv la odihnă, la lucru, în vizită. A fost ştirbită reputaţia Evgheniei Butarev, iar atitudinea celor din jur s-a schimbat radical în privinţa acesteia în sens negativ.

Din cauza situaţiei stresante i-a decedat şi mama. Deoarece în perioada 12 decembrie 2007 – 03 octombrie 2008 în privinţa ei a fost aleasă măsura preventivă arestul şi arestul la domiciliu, a avut de ratat un venit în sumă totală de 25685 lei, reieşind din mărimea unui salariu mediu lunar prognozat pentru anul 2007 şi 2008. La fel, reclamanta a evaluat şi prejudiciul moral în sumă de 1000000 lei, care, în opinia acesteia, este în corespundere cu cazurile similare cîştigate la CEDO şi anume Brega ş.a. contra Moldovei, Boicenco contra Moldovei, Leva contra Moldovei, care a apreciat mărimea prejudiciului moral de 1500 Euro în mediu pentru o zi de detenţie. Cere reclamanta încasarea de la pîrît a prejudiciului material de 25685 lei, a celui moral de 1000000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 februarie 2014, a fost admisă parţial acţiunea şi a fost dispusă încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Butarev Evghenia prejudiciul moral de 25000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Butarev Evghenia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 februarie 2014. La 21 noiembrie 2014 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărîrilor judecătoreşti, cu diminuarea sumei prejudiciului moral.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei a aplicat eronat norma materială vis-a-vis de prejudiciul moral, or pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală, sunt necesare unele condiţii speciale şi anume existenţa faptei ilicite. Respectiv, nu orice acţiune a organelor de drept atrage răspunderea statului. Măsura preventivă – arestul la domiciliu, nu a fost declarată ilegală, iar existenţa sentinţei de achitare nu poate servi temei de a invoca că măsura dată ar fi fost aplicată contrar legii. Totodată, temeinicia deciziei de reţinere sau gradul de motivare a actului prin care a fost decisă arestarea, se examinează exclusiv în cadrul unei proceduri penale şi nu constituie o prerogativă a instanţei civile.

Nu s-a dat apreciere corectă şi probelor prezentate în vederea confirmării mărimii prejudiciului moral, în situaţia în care acesta are un scop reparatoriu şi preventiv şi nu unul punitiv. În anumite situaţii statul este scutit de repararea unui astfel de prejudiciu (cazul Haritonov vs. R. Moldova), or achitarea persoanei deja constituie prin sine o remediere echitabilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Justiţiei, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Ministerului Justiţiei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas