2ra-178/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă:N. Simciuc dosarul nr. 2ra-178/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, L. Bulgac DECIZIE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Ana Lari şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Lari împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ana Lari, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 04 aprilie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 17 ianuarie 2013, Ana Lari a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privirea la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 05 ianuarie 2006, ea a depus la Ministerul Afacerilor Interne o plîngere, prin care a solicitat atragerea la răspundere penală a avocaţilor Svetlana Gavrilov şi Dionis Guţu, precum şi a cetăţeanului Ion Popuşoi. La 12 ianuarie 2006, organul de urmărire penală a pornit urmărirea penală, iar la 17 martie 2006, a fost întocmit rechizitoriul şi cauza a fost remisă în judecată pentru examinarea în fond. La 16 octombrie 2012, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a emis decizia privind inadmisibilitatea recursului declarat de către ea. Menţionează că pricina penală a fost examinată de la 05 ianuarie 2006 pînă la 16 octombrie 2012, adică 06 ani 09 luni şi 11 zile.

Susţine că pricina penală a fost de o complexitate medie şi din materialele dosarului nu se poate deduce că complexitatea cauzei ar fi fost motiv de tergiversare. În afară de aceasta, ea a exercitat cu diligenţă actele procedurale. Afirmă că pricina s-a examinat de trei ori în instanţa de apel, fiind de două ori remisă la rejudecare de către instanţa de recurs, fapt ce a şi condus la tergiversarea examinării acesteia, iar comportamentul său nu a influienţat la remiterea cauzei la rejudecare. Consideră că miza sa în litigiu a fost neglijată, deoarece pe parcursul a aproape 7 ani, nu a putut să obţină o sentinţă care să-i restabilească dreptatea. Inculpata Svetlana Gavrilov a fost condamnată definitiv, însă acest fapt s-a produs abia peste 7 ani.

Prin urmare, solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea din contul Ministerului Justiţiei a sumei de 4000 Euro, în vederea reparării prejudiciului moral. Ulterior, Ana Lari a depus o cerere de completare a pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul Ministerului Justiţiei a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 aprilie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Ana Lari, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial.

A fost constatat faptul încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi au fost încasate din contul Ministerului Justiţiei în beneficiul Anei Lari suma de 1000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 17 octombrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ana Lari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei instanţei de apel prin majorarea cuantumului prejudiciului moral pînă la 4000 Euro şi a cheltuielilor de asistenţă juridică pînă la 2000 lei. Recurenta-reclamanta Ana Lari, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi, anume, art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2012 şi a calificat eronat gravitatea încălcării dreptului său la examinarea în termen rezonabil a cauzei.

Menţionează că decizia instanţei de apel este în contradicţie cu practica judiciară. La 15 iulie 2013, AO „Institutul de Justiţie Civilă” a întocmit un raport intitulat „Evaluarea eficienţei remediului introdus prin Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011”, care conţine o analiză amplă a practicii judiciare naţionale de aplicare a Legii menţionate. Din conţinutul acestui raport rezultă că Curtea Supremă de Justiţie, în cazuri similare, a acordat despăgubiri mult mai mari în raport cu cauza respectivă. La 29 noiembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a interpretat eronat legea şi a apreciat probele în mod arbitrar. Menţionează că conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a actului judecătoresc de dispoziţie, iar în conformitate cu art. 466 alin. (3) din Codul de procedură penală, hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării deciziei în apel.

Susţine că în cazul în care hotărârea din speţa iniţială, pentru care se pretinde durata nerezonabilă a procedurilor, devine definitivă la 14 februarie 2012, de la această dată şi începe a curge termenul de 6 luni. Afirmă că ţinând cont de faptul că cererea de chemare în judecată a fost depusă la 17 ianuarie 2013, aceasta a fost depusă peste termenul stabilit expres prin norma citată. Consideră că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele din dosar, aplicând greşit normele de drept material. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 18 decembrie 2013 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Ana Lari neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către Ministerul Justiţie întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Ana Lari a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea din contul Ministerului Justiţiei a sumei de 4000 Euro, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei, acţiune care a fost respinsă de către prima instanţă ca neîntemeiată. Instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Ana Lari, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis acţiunea parţial, a constatat faptul încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi a încasat din contul Ministerului Justiţiei în beneficiul Anei Lari suma de 1000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei, în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este greşită.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Din materialele dosarului rezultă că la 05 ianuarie 2006, Ana Lari a depus la Ministerul Afacerilor Interne o plângere şi la 12 ianuarie 2006, a fost pornită urmărirea penală în baza art. 326 alin. (3) lit. a) din Codul penal. La 17 martie 2006, a fost întocmit rechizitoriul în privinţa Svetlanei Gavrilov şi a lui Ion Popuşoi şi cauza a fost remisă în judecată pentru examinarea în fond. De asemenea, din materialele dosarului rezultă că pricina penală în învinuirea lui Ion Popuşoi şi a Svetlanei Gavrilov de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) din Codul penal a parvenit în Judecătoria Buiucani mun. Chişinău la 23 martie 2006. Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 octombrie 2007 au fost recunoscuţi culpabili Ion Popuşoi şi Svetlana Gavrilov de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) din Codul penal şi le-a fost numită pedeapsa cu aplicarea art. 79 din Codul penal sub formă de amendă în mărime de 500 u. c. fiecăruia. A fost admisă în principiu acţiunea civilă înaintată de Ana Lari, urmând ca asupra cuantumului despăgubirii morale să se pronunţe instanţa civilă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2008 au fost respinse apelurile declarate de către procuror şi partea civilă Ana Lari, au fost admise apelurile declarate de către inculpata Svetlana Gavrilov şi apărătorul Stanislav Creciun, casată sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 octombrie 2007 în privinţa inculpaţilor Svetlana Gavrilov şi Ion Popuşoi şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care Svetlana Garilov şi Ion Popuşoi au fost achitaţi de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) din Codul penal din motiv că fapta acestora nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 februarie 2009 a fost respins recursul declarat de către Boris Lari, au fost admise recursurile declarate de către procuror şi partea vătămată Ana Lari, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2008 şi dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iulie 2010 au fost respinse apelurile declarate de către Boris Lari, partea civilă Ana Lari şi inculpata Svetlana Gavrilov, a fost admis parţial apelul declarat de către procuror, casată sentinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 octombrie 2007 în partea stabilirii pedepsei inculpatei Svetlana Gavrilov şi rejudecată cauza în această parte, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care Svetlana Gavrilov a fost recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) din Codul penal şi i-a fost stabilită pedeapsa, cu aplicarea art. 79 din Codul penal, trei ani închisoare. În temeiul art. 90 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de un an.

Totodată, a fost exclus din dispozitivul sentinţei Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 octombrie 2007 menţiunea „acţiunea civilă de admis în principiu urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor morale să se expună instanţa civilă”. În rest sentinţa a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 mai 2011 au fost admise recursurile declarate de procuror, partea vătămată Ana Lari şi inculpata Svetlana Gavrilov, a fost casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iulie 2010 şi restituită pricina spre rejudecare în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2012 au fost respinse apelurile declarate de către partea civilă Ana Lari şi inculpata Svetlana Gavrilov, a fost admis parţial apelul declarat de către procuror, casată sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 octombrie 2007 şi rejudecată cauza, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care Svetlana Gavrilov a fost recunoscută vinovată în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) din Codul penal şi i-a fost stabilită pedeapsa, cu aplicarea art. 79 din Codul penal, trei ani închisoare. În temeiul art. 90 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de un an. Totodată, a fost respinsă acţiunea civilă înaintată de către Ana Lari ca nefondată. La 13 aprilie 2012, inculpata Svetlana Gavrilov a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2012, iar la 18 aprilie 2012, avocatul Andrei Briceac a declarat în interesele părţii civile Ana Lari recurs împotriva deciziei menţionate.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2012 au fost respinse recursurile declarate de către inculpata Svetlana Gavrilov şi de avocatul Andrei Briceag în interesele părţii civile Ana Lari în cauza penală în privinţa Svetlanei Gavrilov şi menţinute hotărârile atacate în partea respectivă. Conform art. 1 alin. (2) din Legea menţionată, aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului face referinţă la faptul că în materia pretinselor violări a duratei procedurilor penale, victimele, persoanele care au înaintat o sesizare, martorii şi alte persoane participante la proces în afară de acuzat (bănuit, învinuit, inculpat) nu pot pretinde încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale, adică art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale poate fi invocat numai de persoana căreia i s-a înaintat acuzaţie.

La caz, se reţine că Curtea Europeană a Drepturilor Omului se referă la faptul că dacă reclamanţii nu au fost niciodată puşi sub acuzare, ei neîntrunind calitatea de „persoană acuzată”, în sensul art. 6 din Convenţie, ci dimpotrivă au pretins calitatea de victimă a infracţiunii sau au fost recunoscuţi în calitate de parte vătămată/civilă în cadrul cauzelor penale, aceştia nu vor putea cere aplicabilitatea art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sub aspectul tergiversării examinării procedurilor. O excepţie constituie situaţia cînd victima unei infracţiuni pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea soluţionării aspectului civil şi, anume, examinarea excesiv de lungă a acţiunii sale civile în cadrul procedurilor penale.

Actele pricinii denotă faptul că Ana Lari este persoana, care a înaintat o plîngere, în baza căreia a fost pornită cauza penală în privinţa lui Ion Popuşoi şi Svetlanei Gavrilov, fiind recunoscută ca parte civilă şi sub aspectul art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Ana Lari nu poate pretinde constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei în baza Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Or, Ana Lari nu a avut în cauza penală calitatea de victimă.

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a respins acţiunea ca neîntemeiată. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Ana Lari, de a admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ana Lari.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 04 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Lari împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Corolevschi