Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1714/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
4 iunie 2014
Părțile
Chitaru Ion vs Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Bordea Vitalie
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-1714/14 — Repararea prejudiciului moral

Judecătoria Buiucani Mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1714/14 Judecător: Galina Moscalciuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: Domnica Manole, Nina Traciuc, Eugenia Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 04 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Chitaru, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Chitaru către Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală a RM, intervenient accesoriu Bordea Vitalie privind incasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, CONSTATĂ : La 23 aprilie 2013, Chitaru Ion s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al RM, Procuratura Generală a RM, intervenient accesoriu Bordea Vitalie privind repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii înaintate, Chitaru Ion a indicat că, în anii 2011-2012 a activat în calitate de şef-interimar al secţiei resocializare a Oficiului Central de Probaţiune de pe lîngă Ministerul Justiţiei al RM. De multe ori Popa Vladimir, şef al Oficiului Central de Probaţiune l-a criticat pentru încălcările de lege comise în activitatea sa, motiv pentru care, dînsul l-a urmărit, discriminat şi ilegal l-a sancţionat disciplinar. La fel reclamantul a susţinut că, la 27 iulie 2012, Vladimir Popa, şef al OCP s-a adresat Procurorului General al RM cu o cerere, în care a indicat că, reclamantul Chitaru Ion a transmis informaţii despre deplasările lui de serviciu peste hotarele Republicii Moldova.

În baza cererii, la data de 07 septembrie 2012, Bordea Vitalie, procuror, şef al secţiei control al executării pedepselor în locurile de detenţie a Direcţiei investigaţii generale a Procuraturii Generale, prin ordonanţa sa a pornit în privinţa reclamantului o cauză penală în baza art. 177 alin. (1) Cod Penal. La data de 07 decembrie 2012, cauza penală a fost clasată din motivul lipsei elementelor infracţiunii, Chitaru Ion fiind scos de sub urmărire penală. Consideră că, prin pornirea ilegală a cauzei penale în privinţa d-lui tergiversarea procesului de luare a deciziei privind clasarea cauzei, suspendarea ilegală din funcţie, reclamantului i-au fost cauzate suferinţe psihice, astfel solicitînd instanţei de fond încasarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 16 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă. 1 Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 01.08.2013, Chitaru Ion a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Chitaru Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 16 iulie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Reclamantul cu referire la prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25.02.1998, a invocat că, în privinţa sa a fost pornită ilegal o cauză penală. Instanţa de apel menţionează că, dosarul penal intentat în privinţa reclamantului Chitaru Ion a fost clasat de către organele de urmărire penală din motiv că fapta incriminată nu întruneşte elementele infraţiunii prevăzute de art. 177 alin. (1) Cod Penal, ci constituie o contravenţiei iar procesul contravenţional în privinţa lui Chitaru Ion nu a fost încetat doar din motivul expirării termenului de prescripţie pentru al trage la răspundere contravenţională, fapt ce denotă că speţa dată nu cade sub incidenţa Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, a procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Totodată, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 11 martie 2014, Chitaru Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 16 iulie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca nefondată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul 2 exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Chitaru Ion asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Chitaru Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Chitaru Ion, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Chitaru Ion împotriva Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală a RM, intervenient accesoriu Bordea Vitalie privind incasarea prejudiciului moral, Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.