2ra-3668/14 — Declararea nulității contractului individual de muncă

prima instanţă – Gh. Plămădeală dosarul nr. 2ra-3668/14 instanţa de apel –N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bordei Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vieru Elena împotriva Ministerului Educaţiei, Bordei Natalia cu privire la declararea nulităţii contractului individual de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 14 mai 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Educaţiei şi Bordei Natalia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 11 octombrie 2013 c o n s t a t ă La 08 mai 2013 Vieru Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educaţiei, Bordei Natalia cu privire la declararea nulităţii contractului individual de muncă.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în luna mai 2010 Ministerul Educaţiei a organizat şi desfăşurat concursul pentru ocuparea funcţiei vacante de director al Liceului Teoretic „Ţibirica”. Susţine că concursul a fost cîştigat de aceasta, conform deciziei Comisiei de concurs din 13 mai 2010, însă prin decizia Comisiei de contestaţie din 04 iunie 2010 a fost admisă contestaţia lui Diana Iurescu şi anulate rezultatele concursului. Această ultimă decizie a fost contestată cu cerere prealabilă, iar ulterior şi în instanţa de judecată, care a fost pusă pe rol de judecătorul S. Lazari. Contrar litigiului iniţiat, Ministerul Educaţiei la data de 05 noiembrie 2010 a organizat şi desfăşurat un nou concurs pentru ocuparea funcţiei de director al liceului dat.

Ca urmare a desfăşurării concursului, care din start era unul ilegal, cîştigătorul acestuia a fost desemnată d-na Bordei Natalia, care a şi fost numită prin ordinul Ministerului Educaţiei nr. 276-p din 09 noiembrie 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 noiembrie 2011, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2012 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2012, a fost admisă acţiunea Elenei Vieru şi a fost obligat Ministerul Educaţiei de a emite un ordin privind confirmarea reclamantei în funcţia de director al Liceului Teoretic „Ţibirica” conform rezultatelor Comisiei de concurs din 05 noiembrie 2010. A fost însă imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile, deoarece Ministerul Educaţiei a încheiat contract individual de muncă cu Natalia Bordei la data de 09 noiembrie 2010, avîndu-se la bază la acel moment procesul-verbal al Comisiei de concurs din 05 noiembrie 2010 „Cu privire la desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director al Liceului Teoretic „Ţibirica”, conform căruia învingătoare a fost declarată Natalia Bordei, care însă a fost anulat prin hotărîrea irevocabilă din 08 noiembrie 2011. Cere reclamanta declararea nulităţii contractului individual de muncă nr. 39 din 09 noiembrie 2010 încheiat între Ministerul Educaţiei şi Bordei Natalia ca fiind lipsit de suport legal.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă şi a fost declarat nul contractul individual de muncă nr. 39 din 09 noiembrie 2010 încheiat între Ministerul Educaţiei şi Bordei Natalia ca fiind ilegal. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 14 mai 2014, au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Educaţiei şi Bordei Natalia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 octombrie 2013. La data de 14 noiembrie 2014 Bordei Natalia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor nu au examinat cu lux de amănunte nulitatea contractului individual de muncă încheiat cu Bordei Natalia, raportînd obiectul acţiunii la prevederile art. 89 Codul muncii şi art. 220 Cod civil.

Or, consideră că nu au fost stabilite careva temeiuri de concediere a recurentei prevăzute de Codul muncii, relevante pentru soluţionarea litigiului dat. Astfel, instanţele au interpretat şi au aplicat eronat norma materială. La fel, a indicat că nulitatea ca sancţiune se aplică la încheierea actului juridic în caz de nerespectare a condiţiilor de valabilitate a acestuia. Astfel de condiţii însă nu au fost stabilite la încheierea contractului contestat, din care considerente rezultă valabilitatea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Bordei Natalia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Bordei Natalia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bordei Natalia ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Bordei Natalia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas