2ra-394/16 — Anularea ordinului de concediere, anularea rezultatelor concursului, restabilirea în funcţie

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-394/16 Judecător: O. Cernei Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Miliuhin Dmitrii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Miliuhin Dmitrii împotriva Ministerului Educaţiei, intervenient accesoriu Ciobanu Alexandru, cu privire la anularea ordinului de concediere, anularea rezultatelor concursului, restabilirea în funcţie, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 13 februarie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 30 mai 2014, Miliuhin Dmitrii s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educaţiei cu privire la repunerea în termen de a contesta actul administrativ; anularea ordinului nr. 299 din 14 decembrie 2010 al Ministerului Educaţiei privind prelungirea contractului individual de muncă ca fiind ilegal; declararea nulă a sintagmei „... pănă la desemnarea prin concurs a directorului instituţiei respective” şi înlocuirea ei cu sintagma „...pe o perioada nedeterminată de timp” din contractul individual de muncă încheiat la 27 septembrie 2006 între Ministerul Educaţiei şi director al şcolii nr. 7 mun.

Chişinău; anularea ordinului nr. 362 din 06 mai 2014 al Ministerului Educaţiei în partea anunţării concursului pentru ocuparea funcţiei de director al Şcolii Profesionale nr. 7 mun. Chişinău, ca fiind ilegal. În motivarea acţiunii reclamantul Miliuhin Dmitrii a invocat că, prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului nr. 188-p din 27.09.2006, cu acordul reclamantului, acesta a fost numit director al Şcolii profesionale nr. 7 din mun. Chişinău pe perioade 13 octombrie -13 decembrie 2006. Acest ordin a fost adus la cunoştinţă personalului şi colectivului de muncă.

Prin ordinul Ministerului Educaţiei nr. 15-p din 17 ianuarie 2007, reclamantul a fost numit în funcţie de director al Şcolii Profesionale nr. 7 din Chişinău pe perioada 14 decembrie 2006 pînă la 14 decembrie 2010. Reclamantul susţine că, pe data de 15 mai 2014, a luat cunoştinţă cu o copie a ordinului Ministerului Educaţiei şi anume nr. 362 din 06 mai 2014, prin care s-a dispus anunţarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director al instituţiei în care a fost numit director şi încă 6 instituţii. Menţionează reclamantul că, s-a adresat Ministerului Educaţiei pentru explicaţii privitor la emiterea ordinului nr. 362, însă nu a primit un răspuns oficial, dar i-a fost lămurit că ordinul este absolut legal şi concursul se va petrece, totodată ia fost înmănată o copie de pe ordinul nr. 299p din 14.12.2010 prin care s-a dispus „se prelungeşte durata contractului individual de muncă cu d. Miliuhin Dmitrii, director al Şcolii Profesionale nr. 7 din mun.

Chişinău, pînă la desemnarea prin concurs a directorului instituţiei respective”. Menţionează că, ordinul dat nu a fost adus la cunoştinţă în termenul prevăzut de lege. Reclamantul consideră că, dat fiind faptul că ordinul nr. 299-p din 14.12.2010 al Ministerului Educaţiei privind prelungirea contractului, nu i-a fost adus la cunoştinţă pînă în prezent şi acesta a ratat termenul legal pentru contestarea actului, astfel este în drept să ceară repunerea în termen şi admiterea cererii date. În cadrul examinării cauzei, reclamantul Miliuhin Dmitrii a depus o cerere de completare a cerinţelor, acesta afirmînd ca nu este de acord cu rezultatele concursului desfăşurat la 11.06.2014 pentru ocuparea funcţiei de director al Şcolii Profesionale nr.7, precum şi cu ordinul 154-p din 26 iunie 2014 în temeiul căreia a fost concediat (f.d.

46-47 vol. I). Prin această cerere, reclamantul Miliuhin Dmitrii a solicitat considerarea contractului individual de muncă din 27.09.2006 prelungit pe durata nedeterminată, anularea rezultatelor concursului desfăşurat la 11 iunie 2014 pentru ocuparea funcţiei de director al Şcolii Profesionale nr.7 mun. Chişinău; anularea ordinului 154-p din 26 iunie 2014 privind concedierea în baza art. 82 lit. f) Codul Muncii, cît şi restabilirea în funcţia de director al Şcolii Profesionale nr. 7 deţinută până la data concedierii adică din 26 iunie 2014. La data de 25 noiembrie 2014, reclamantul Miliuhin Dmitrii a mai depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat anularea ordinului Ministerului Educaţiei nr. 362 din 06.05.2014 în partea anunţării concursului pentru funcţia de director al Şcolii Profesionale nr. 7. mun.

Chişinău ca fiind unul ilegal; anularea rezultatelor concursului desfăşurat de Ministerul Educaţiei la 11 iunie 2014 pentru ocuparea funcţiei de director al Şcolii Profesionale nr. 7 şi anume contractul individual de muncă încheiat de Ministerul Educaţiei cu dl Ciobanu Alexandru si a ordinului Ministerului Educaţiei nr.155 din 26 iunie 2014 privind numirea dlui Ciobanu A. în funcţia de director al Şcolii Profesionale nr. 7 din mun. Chişinău; anularea ordinului nr. 154-p din 26 iunie 2014 „Cu privire la personal”, prin care reclamantul a fost eliberat ilegal din funcţie; restabilirea acestuia în funcţia de director al Şcolii Profesionale nr. 7 în baza contractului individual de muncă începînd cu 15.10.2011; încasarea de la Ministerul Educaţiei a salariului mediu lunar pe întreaga perioadă de absenţă, cît şi repararea prejudiciului moral în suma de 15 000ei şi a cheltuielilor de judecată (f.d.

74-77 vol. I). În motivarea pretenţiilor sale reclamantul a indicat că, conform ordinului nr. 362 al Ministerului Educaţiei din 06.05.2014, concursul pentru funcţia de director al Şcolii Profesionale nr.7 mun. Chişinău a fost unul ilegal deoarece conform Legii cu Privire la Învăţămmtnr.547-Xlll din 21 iunie 1995 şi anume art.47 alin. 8, directorii instituţiilor publice de învăţămînt preuniversitare sunt numiţi în funcţie prin concurs pentru o perioadă de 5 ani şi numai după expirarea acestui termen, funcţia se consideră vacantă. Drept consecinţă reclamantul solicită şi anularea concursului pentru ocuparea funcţiei de director al Şcolii Profesionale nr. 7 cît şi anularea ordinului nr.155 din 26 iunie 2014 al Ministerului Educaţiei privind numirea lui Ciobanu Alexandru în funcţia de director al acestei instituţii.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 septembrie 2014, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu - Ciobanu Alexandru (f.d. 89 vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 februarie 2015, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui Miliuhin Dmitrii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de Miliuhin Dmitrii şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 februarie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 24 decembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Miliuhin Dmitrii prin intermediul avocatului Chifiac Iurie (mandat nr. 0289374) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. La 29 februarie 2016, Ministerului Educaţiei a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Miliuhin Dmitrii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Miliuhin Dmitrii ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Miliuhin Dmitrii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă