2rac-616/14 — Privind încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-616/14 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica – V. Stratan Instanţa de apel: CA Chişinău - L. Popova, M. Moraru, A. Panov DECIZIE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Valeriu Doagă, Judecători: Vera Macinskaia, Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas, examinînd recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Studium” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Business – Investiţii pentru Toţi” Societatea pe Acţiuni împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Studium” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Studium”, s- a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2014, CONSTATĂ : La 23 septembrie 2013 ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Studium” privind încasarea datoriei. În motivarea acţiunii ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA a indicat că la 01 februarie 2010 a încheiat cu SRL „Studium” un contract de împrumut nr. 22, potrivit căruia împrumutătorul a acordat împrumutatului un împrumut în sumă de 100.000 lei, iar ultimul s-a obligat să restituie suma pînă la 30 octombrie 2010, faptul împrumutului se confirmă prin ordinul de plată nr. 12 din 01 februarie 2010. Reclamantul a menţionat că în conformitate cu pct. 3.3.1 din contract, părţile au convenit ca împrumutatul va achita împrumutătorului anual o dobîndă în mărime de 1 10% din suma împrumutului, însă pîrîtul nu şi-a onorat obligaţia contractuală privind restituirea împrumutului şi dobînzei.

Iar în cazul neachitării în termen a datoriei şi/sau a dobînzei, părţile au convenit la aplicarea unei penalităţi în mărime de 0,1 % din suma nerambursată, fapt enunţat prin pct. 3.3.3 al aceluiaşi contract. ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA a solicitat încasarea din contul SRL “Studium” suma de 100.000 lei cu titlu de datorie, suma de 7.499,97 lei dobînda, suma de 1.125 lei penalitate pentru perioada 29 februarie 2010 – 30 octombrie 2010, suma de 96.400 lei penalitate pentru perioada 30 octombrie 2010 – 19 iunie 2013, precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA.

S-a încasat de la SRL “Studium” în beneficiul ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA suma de 100.000 lei cu titlu de datorie, suma de 7.499,97 lei cu titlu de dobîndă contractuală, suma de 97.525 lei cu titlu de penalitate şi suma de 6.150,75 lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 31, 38-39). La 27 februarie 2014 SRL “Studium” a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014, cu pronunţarea unei hotărîri de respingere a acţiunii (f.d. 37, 46 - 48). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014 s-a respins apelul declarat de SRL “Studium”, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014 (f.d.

93-97). La 03 noiembrie 2014 SRL “Studium” a înaintat cerere de recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014, solicitînd casarea acestora cu pronunţarea unei hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că soluţia dată de către instanţele de judecată rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sînt bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 03 septembrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 08 septembrie 2014, cererea de recurs a fost depusă la 03 noiembrie 2014, fiind depusă în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul urmează a fi admis. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. be) CPC RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept, să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din materialele dosarului rezultă că ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată împotriva SRL “Studium” solicitînd 2 încasarea sumei de 100.000 lei cu titlu de datorie, sumei de 7.499,97 lei dobînda, sumei de 1.125 lei penalitate pentru perioada 29 februarie 2010 – 30 octombrie 2010, sumei de 96.400 lei penalitate pentru perioada 30 octombrie 2010 – 19 iunie 2013, precum şi cheltuielile de judecată. Prima instanţă a admis integral acţiunea înaintată de către ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA. S-a încasat de la SRL “Studium” în beneficiul ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA suma de 100.000 lei cu titlu de datorie, suma de 7.499,97 lei cu titlu de dobîndă contractuală, suma de 97.525 lei cu titlu de penalitate şi suma de 6.150,75 lei cu titlu de taxă de stat, hotărîrea primei instanţei fiind menţinută prin decizia instanţei de apel.

Conform art. 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. În temeiul art. 871 alin. (1) Cod civil, împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract. Fiind investită cu judecarea pricinii, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii în partea ce ţine de încasarea de la SRL “Studium” în beneficiul ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA a sumei de 100.000 lei cu titlu de datorie, sumei de 7.499,97 lei cu titlu de dobîndă contractuală şi sumei de 6.150,75 lei cu titlu de taxă de stat.

Concluziile primei instanţe privind încasarea datoriei şi dobînzei de întîrziere au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel, care a menţinut în acest sens hotărîrea primei instanţe fără modificări. Instanţa de recurs consideră că, hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare în această parte sînt întemeiate şi legale, fiind rezultate din interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept ce guvernează raporturile juridice menţionate. În conformitate cu art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficiență pentru soluționarea pricinii. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă şi instanţa de apel incorect au dispus încasarea de la SRL “Studium” în beneficiul ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA a penalităţii în sumă de 97.525 lei pentru neachitarea în termen a datoriei. Instanţa de recurs constată că mărimea penalităților dispusă spre încasare de către instanțele ierarhic inferioare este exagerată, din următoarele considerente.

Conform art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea 3 include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art. 624 alin. (1) Cod civil clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Iar, la determinarea perioadei pentru care urmează a fi încasată clauza penală, este necesar să se ţină cont de prevederile art.268 lit. a) Cod civil, potrivit căruia clauza penală urmează a fi încasată pentru perioada anterioară acţiunii, dar nu mai mare de 6 luni.

Părţile contractului de împrumut au stabilit clauză penală în caz de neexecutare a obligaţiunilor în partea achitării datoriei şi a dobînzei în mărime de 0,1% din sumele neachitate în termen pentru fiecare zi de întîrziere, SRL „Studium” nu şi-a executat obligaţia în termenul stabilit în contract şi în temeiul art. 624 alin.(1) şi art.268 lit.a) Codul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că pretenţia privind încasarea penalităţii pentru neexecutarea în termen a obligaţiei urmează a fi admisă în parte şi încasată penalitate pe un termen de 6 luni. Respectiv penalitatea din suma împrumutului nerambursat în termen constituie: 0,1% din 100.000 lei =100 lei (zi) 100 lei (zi) * 180 zile ( 6 luni*30 zile) = 18.000 lei.

Iar penalitatea la dobînda contractuală neachitată în termen constituie: 0,1% din 7.499,70 lei = 7,49 lei (zi) 7,49 lei (zi) * 180 zile (6 luni*30 zile) = 1.348,20 lei. Astfel, SRL „Studium” pentru neexecutarea obligaţiunii asumate prin contractul din 01 februarie 2010 urmează să achite clauza penală la datoria nerambursată în mărime de 18.000 lei şi clauza penală la dobînda contractuală în sumă de 1.348,20 lei. În rest, pretenţia de încasare a penalităţii în mărime de 78.176,80 lei urmează a fi respinsă ca prescrisă. Instanţa de recurs reiterează că clauza penală, fiind un contract, sau o clauză penală dintr-un contract are forţă obligatorie pentru părţile contractante şi se impune a fi respectată întocmai şi de către instanţele de judecată.

În acest context, clauza penală înlătură orice putinţă de apreciere din partea instanţei privitoare la existenţa şi întinderea prejudiciului suferit de creditor, deoarece această apreciere a fost făcută anticipat de către părţile contractante. Instanţa de judecată are dreptul să micşoreze clauza penală, atunci cînd aceasta este disproporţionat de mare în raport cu prejudiciile real suportate de către creditor. Această prerogativă este dedicată de către leguitor în scopul de a diminua sau de a exclude efectul negativ al clauzelor abuzive şi respective de a asigura exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi obligaţiilor civile. De asemenea, conform art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii.

4 Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi de instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea încasării penalităţii şi a taxei de stat şi a adopta în această parte o nouă hotărîre prin care se admite acţiunea parţial şi se încasează de la SRL „Studium” în beneficiul ÎCS „Business – Investiţii pentru Toţi” SA penalitatea la datoria nerambursată în sumă de 18.000 lei şi penalitatea la dobînda contractuală în sumă de 1.348,20 lei, în total suma de 19.348,20 lei şi taxa de stat în sumă de 3.805,45 lei.

În rest se menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond. Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Studium”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014, în partea ce ţine de încasarea sumei penalităţii şi a taxei de stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Business – Investiţii pentru Toţi” Societatea pe Acţiuni împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Studium” privind încasarea datoriei şi în această parte se adoptă o nouă hotărîre prin care: Se admite acţiunea parţial.

Se încasează de la Societatea cu Răspundere Limitată „Studium” în beneficiul Întreprinderii cu Capital Străin „Business – Investiţii pentru Toţi” Societatea pe Acţiuni penalitatea în sumă de 19.348,20 lei şi taxa de stat în sumă de 3.805,45 lei. În rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond în partea ce ţine de încasarea datoriei în sumă de 100.000 lei şi a dobînzei contractuale în sumă de 7.499,97 lei se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas 5